5,454 matches
-
ofrandă de către copil. Din nefericire pentru mine dar și pentru săteni, școala a fost ocupată de trupe, ceea ce însemna gândul unei staționări îndelungate și, ca urmare multe, foarte multe rechiziționări de la populație și, cum haina soldatului nu îmbracă numai oameni, sătenii erau speriați de ce li s-ar fi putut întâmpla familiilor. În ce mă privește, doream ca toată munca noastră de dascăli să nu fie risipită și, luându-mi inima în dinți, m-am dus la școală, la comandantul trupei sovietice
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
În ce mă privește, doream ca toată munca noastră de dascăli să nu fie risipită și, luându-mi inima în dinți, m-am dus la școală, la comandantul trupei sovietice. Din umbra gardurilor simțeam că sunt îndeaproape ajutată de prezența sătenilor. Vă rog să aveți grijă de lucrurile școlii. Mai a les de documente. Doar pe baza lor, după război, vom putea arăta câte clase a făcut unul sau altul dintre elevi și... Înțeleg, doamnă învățătoare. Apreciez că , da că ar
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ar fi încheiat înainte de a începe. Și ar mai fi ceva... Ce? Ne-ar trebui niște medicamente pentru dezin fectat fântânile. Sunt focare de febră tifoidă. Deja cred că v-ați mirat de câte victime face boala. Există așa ceva? Întrebați sătenii. Și au întrebat. Boală neboală, dacă ar fi fost după ei, numai să scape de armata de ocupație, ar fi astupat toate fântânile satului. Oricum satul a rămas al sătenilor iar școala a redevenit școală deși era vacanță. În toamnă
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ați mirat de câte victime face boala. Există așa ceva? Întrebați sătenii. Și au întrebat. Boală neboală, dacă ar fi fost după ei, numai să scape de armata de ocupație, ar fi astupat toate fântânile satului. Oricum satul a rămas al sătenilor iar școala a redevenit școală deși era vacanță. În toamnă ne-am vărsat în compania a 4-a sanitară sub comanda colonelului Filip, de locul lui din comuna Dagâța, fostul județ Roman. S-a format Serviciul de Higienă și Profilaxie
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
pădurii. Soarele arunca săgeți de foc spre o vale unde curgea un râu subțire și leneș. Orele șase după amiază. Un drum destul de lat ducea spre locul de destinație, tăind în două un deal de lut galben de unde se aprovizionau sătenii pentru lipit case și prispe. Un călător ajunge în dreptul nostru, ne salută și curios întreabă: - De unde sunteți și la cine vă duceți, dacă nu vă e cu supărare? - La Ilie Comănescu. - Apoi, el stă chiar în marginea satului și până
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
calm și rezervat, zice: - Mai stăm două ore și, dacă nu începe să bată, strângem și mergem la barajul “Râpa Albastră” că este pește destul. Soarele a început să apară de sub deal, trimițând raze de foc către vale. Fiind duminică, sătenii au început să apară mai târziu prin curți, pe uliță și în grădini. Unii au început să-și mâne vitele spre pășune. Puține, căci așa erau timpurile. În jurul orei zece supărat și obosit, zic: - Cred că e timpul să plecăm
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
să-l căutăm. {tiam că o luase la vale așa că am urmat calea lui, dar ce vale, că nu se mai termina și cu cât mergeam cu atât era mai vale. Am mers noi ce am mers și mai întrebam sătenii dacă îl văzuse pe Dragoș și spuneau, că era mai la vale și noi mergeam și iar mergeam. Am mers așa, cale de vreo trei kilometri și în final l-am găsit pe Dragoș, care era înconjurat de c=țiva
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Doar Eugen avea o privire rece. Deși era încă un copil se gândea la greutățile materiale, în mintea lui făcând planuri de a ieși din situația grea în care se afla. Din banii câștigați cu sudoare la îngrijirea animalelor unui sătean înstărit, avea grijă să asigure cât de cât traiul, iar atunci când se putea rupe ceva din ei, îi dădea mamei lui, care și ea o ducea greu, acum fiind și bolnavă. La împlinirea majoratului el deveni un matur în adevăratul
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Îl chema altfel - nu-mi amintesc acum. Povestea e că el săpa o fântână...Cum-necum, deodată o bucată de mal se rupe și cade peste el, astupându-l! Cel care îl ajuta la treabă a strigat după ajutor. Au venit sătenii și până la urmă l-au scos, dar...Dar omul nu mai răsufla...Era mort ca toți morții...L-au dus acasă și după priveghiul rânduit au pornit cu mortul spre groapă...Preotul și dascălul cântând cele cuvenite, iar nevasta cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
foarte distinctă în negocierile globale. Bunica ar fi înțeles că izolarea României într-o politică fals naționalistă s-ar sfârși printr-o diminuare a suveranității. Un țăran care își păzește singur oile, din fudulie, și nu "le împreună" cu ceilalți săteni nu mai are timp să-și lucreze pământul. Nelucrându-și pământul, ajunge curând "la mila satului". Aide a împlinit săptămâna trecută 50 de ani. Născută în 10 mai, de ziua regelui, de-a lungul anilor avusese de suferit din pricina acestei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ai dat de trei ori cât face măturoiul", zicea țiganul, cumva bucuros de bani, cumva dorind să-l răsplătească pe acest om care-l purta prin mijlocul satului, în văzul tuturor, vorbind cu el tot atât de serios precum vorbea cu orice sătean de vază. Stătea alături de el pe scândura de la căruță, cine s-ar mai fi încumetat să pună un țigan alături de el și să-l poarte de-a lungul satului, în văzul tuturor?! Tare se simțea bine când se întâlnea cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
prima ei tinerețe, atunci când a ajuns învățătoare, din primul salariu și-a cumpărat o rochie, apoi s-a plimbat prin târgul de la Năsăud cu un buchet mare de flori în brațe, așa, alene, prin târg, doar-doar or s-o vadă sătenii din Prundul Bârgăului cât este ea de frumoasă, cum a ajuns o adevărată doamnă, de un an și jumătate era învățătoare, își luase casă cu chirie, nu mai stătea îngrămădită într-un internat cu patruzeci de paturi într-o încăpere
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pare o poveste tristă". Intră în sala de mese. Zinzin o întreabă pe femeia de lângă ea: "Cum să vă spun de acum înainte"? "Fiul meu îmi spune Aide, a inventat acest nume pe când era mic și așa am rămas". Și sătenii vă spun tot așa?" Da, când am venit prima oară în acest sat am venit împreună cu familia. Le-a plăcut cum îmi spuneau ai mei și au adoptat cu mare ușurință acest nume. Dar când sunt supărați pe mine îmi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un pârâiaș ce se strecoară în peșteră pe la rădăcina unui mesteacăn, mestecenii se întind până sus în povârniș, într-o pădure luminoasă. Peștera, pădurea de mesteceni, pianul, cărțile, cuferele cu haine, merindea pusă spre seară la rădăcina unui copac de săteni, oamenii vin și le aduc de mâncare fără greș atâta vreme cât ele nu se arată la față, atunci, când știau că oamenii vin să le aducă de mâncare ele cântă la pian, unul și același cântec, ca și cum acesta ar izvorî din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
patru scroafe, de peste 100 de kilograme fiecare, lăsându-le acolo la dispoziția mulțimilor de flămânzi, din satele din preajmă, care deja intraseră în postul sever al Crăciunului. Nimeni nu se scandaliză de vuietul de bombardament al artificiilor, nici din rândul sătenilor, nici din cel al oamenilor de afaceri, care împânziseră poienile pădurii, prin răspândirea noilor vile cu etaj. Pe întreitul teren de tenis al palatului, ascuns din dosul unui gard viu, ce înghesuia stufoase crengi de tuia, cu ramuri îndoindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
l-a luat, absolut, nu știa nimic. Nu mai știa de el. Când l-au chemat la Poliție nu știa. De la anturaj, de la băutură... avea carte la bază. Avea douășpe clase băiețașul ăla“. Afară, frig, beznă. În jurul casei se adunaseră sătenii. Ca la mort. Când stai mult pe secție e bârfă, dușmănie, te saturi unii de alții, că vezi numai aceleași figuri și, practic, citim, ascultăm muzică, nu prea avem ce să mai vorbim, am luat-o de n ori la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pe-acolo. Acum câteva luni i-au bătut măr la Topraisar pe niște soldați de-ai noștri care se pregăteau să plece în Afganistan. S-au ascuns ăia în bodega din comună, au venit de la unitate să-i scoată, dar sătenii poate aveau și ei dreptatea lor... - Cine știe ce-au făcut și soldații... - ... le-au mai tras vreo două ciomege și de față cu căpitanul. Cică, odată ajuns la unitate, i-a luat și comandantul la refec, s-au lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
chiar dacă eram eu, cel de-acum, și-a apărut maică-mea, „berze, tolomacule...”. A crescut prețul mondial al petrolului. Avem un rating de țară nasol. Un urs coboară de-o săptămână lângă Brașov, își ia masa și dispare pe sub nasul sătenilor și vânătorilor. Localnicii spun că nu-i lucru curat. Paznicul unui azil s-a supărat pentru că n-a fost plătit și-a închis două bătrâne în beci și-a cerut răscumpărare. L-au arestat pentru că una a murit de inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a făcut și firmă de strâns gunoaiele, și televiziune în București. Mi-a arătat nevastă-mea dimineață, scrie și-n Ziarul de azi. Au apărut și ieri, era cerul roșiatic, tulbure, s-a dus lumea la fața locului, au căzut sătenii în genunchi, ca de altă minune. - Hai, Grigore, n-ai văzut ce furtuni au fost, au zburat acoperișurile cât colo, s-a prăvălit chirpiciul, au fost și niște vârtejuri, au învolburat până și leațurile din garduri și nutrețul din șuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
toți, așa cum făcea și bătrânul: Bună ziua... bună ziua... Mitică se ținea acum și mai mândru din cauza mânzului, parcă el făcea parte din ființa sa... îl năpădea dragostea, privind mânzul, cum alerga liber pe lângă maică sa. -Ce mânz frumos aveți, striga un sătean către ei... bunicul și cu nepotul își dădeau din cap în același mod. După un trap pe ulițele satului încetiniră ritmul sus pe deal, așa se apropiară de locul lor, de unde puteau să strângă niște crengi uscate. Pe seară într-
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
de locul lor, de unde puteau să strângă niște crengi uscate. Pe seară într-un ritm încetinit intrară în sat, voiră să guste din belșug, din liniștea locului, din zumzetul obosit al naturii. Astfel mai schimbară și câte-o vorbă cu sătenii întâlniți. -Ce faci Ioane ? - îl întreba pe bunicul un vecin, vii de la pădure ? -Așa, așa, afirma și bunicul. -Ce mânz frumos ai, măi Mitică, strigau niște copii de pe marginea drumului. Are coadă argintie și pete albe pe spate! -Îl cheamă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
fiica lui Iordache săbierul, vând lui Duca voievod, două locuri de prisăci cu casă, pomet și fântână în dealul Cetățuia, cu 180 lei<footnote Ibidem, documentul 310, p. 288-289 footnote>. La 24 august 1670, Gheorghe Duca voievod scrie vătămanului și sătenilor din Hlincea că cei 12 poslușnici din sat vor asculta de egumenul Mănăstirii Hlincea, iar restul sătenilor vor fi sub ascultarea Mănăstirii Cetățuia și vor fi scutiți de unele dări<footnote Ibedem, documentul 324, p. 299 footnote>. La 20 octombrie
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
în dealul Cetățuia, cu 180 lei<footnote Ibidem, documentul 310, p. 288-289 footnote>. La 24 august 1670, Gheorghe Duca voievod scrie vătămanului și sătenilor din Hlincea că cei 12 poslușnici din sat vor asculta de egumenul Mănăstirii Hlincea, iar restul sătenilor vor fi sub ascultarea Mănăstirii Cetățuia și vor fi scutiți de unele dări<footnote Ibedem, documentul 324, p. 299 footnote>. La 20 octombrie 1670, Gheorghe Duca dăruiește Mănăstirii Cetățuia câte cinci moruni cu icre pe an<footnote Ibidem, documentul 332
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Tulucești, Stoicani și Șendreni din ținutul Covurlui. Alte două sate din ținutul Iași, anume Andrieșeni și Moreni cu heleșteie și mori au fost donate de același Gheorghe Duca”<footnote Nicolae Grigoraș, op. cit., p. 17 footnote>. O situație aparte o aveau sătenii din satul Băbiceni, cărora Gheorghe Duca le-a hotărât să nu mai umble din mână în mână și să își găsească în sfârșit stăpân. Acest stăpân era de atunci încolo Mănăstirea Cetățuia. În schimb, Duca Vodă le hotăra: ,,pentru dările
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
să încaseze și goștina pentru 1700 de oi din satul Andrieșeni și 300 de oi din Moreni, precum și goștina de mascuri și desetina de stupi. Slujbașii domnului nu puteau să încaseze decât goștina pentru numărul de oi aflate în posesia sătenilor care depășeau numărul indicat. Mai mult chiar, era interzisă până și intrarea în sate a dușegubinarilor (cei care încasau amenzile hotărâte de instanțele de judecată), chiar dacă s-ar fi făcut morți de om, deși în general aceasta era de competența
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]