5,506 matches
-
dintre frații săi Benedetto Ghirlandaio (1458 - 1497), David Ghirlandaio (1452 - 1525), ca și nepotul, Ridolfo del Ghirlandaio (1483 - 1561) au fost de asemenea pictori. Cele mai multe informații despre viața marelui pictor provin din lucrarea ""Viețile celor mai renumiți arhitecți, pictori și sculptori italiani, de la Cimabue până în timpurile noastre"" a lui Giorgio Văsari. S-a născut în 1449 la Florența, numele său complet fiind Domenico di Tommaso di Currado di Doffo Bigordi. Tatăl, Tommaso Bigordi, era negustor de mătasuri și mărunțișuri. Ghirlandaio a
Domenico Ghirlandaio () [Corola-website/Science/320581_a_321910]
-
iluzia spațialității. Prima sa mare lucrare în care își manifestă cu adevarat personalitatea a fost decorarea capelei dedicată sfintei Fină, patroana spirituală a orășelului Sân Gimingnano. Au fost cooptați artiști florentini de valoare că: arhitectul Giuliano da Maiano, fratele său, sculptorul Benedettoo, iar partea de pictură revenind lui Ghirlandaio. Astfel, în lucrarea "Funeraliile sfintei Fină" ("Esequie di santa Fină"), figurile umane sunt tratate cu multă naturalețe. Unele din personaje au în privire ceva ce le detașează de dramatismul scenei, sentimentul de
Domenico Ghirlandaio () [Corola-website/Science/320581_a_321910]
-
de marmură albă care măsoară 4,34 metri (5,17 metri împreună cu soclul) a unui bărbat nud. Statuia îl reprezintă pe eroul biblic David. Statuia a fost realizată dintr-un bloc de marmură albă de Carrara, abandonată după eșecul altor sculptori. Michelangelo a știut să profite din plin de strâmtimea blocului de marmură și să forțeze unul din defecte (o spărtură în care artistul a săpat spațiul dintre brațul drept și tors) în favoarea sa. Michelangelo l-a reprezentat pe David cu
David (sculptură de Michelangelo) () [Corola-website/Science/320593_a_321922]
-
piață în 1873, și relocată în "Galleria dell'Accademia". O replică a statuii a fost amplasată în 1910 în "Piazza della Signoria". Blocul de marmură din care Michelangelo l-a sculptat pe David fusese extras din carierele de la Carrara, pentru sculptorul Agostino di Duccio. Acesta proiecta, în 1463, să sculpteze figura gigantică a unui profet, pentru una dintre nișele de la tribuna de nord a Catedralei Santa Maria del Fiore din Florența. Trebuia să fie perechea statuii lui Iosua, concepută de Donatello
David (sculptură de Michelangelo) () [Corola-website/Science/320593_a_321922]
-
pentru una dintre nișele de la tribuna de nord a Catedralei Santa Maria del Fiore din Florența. Trebuia să fie perechea statuii lui Iosua, concepută de Donatello, cu cincizeci de ani mai devreme. Realizarea proiectului s-a dovedit un eșec, iar sculptorul a trebuit să abandoneze blocul de marmură, după trei ani. Zece ani mai târziu, Antonio Rossellino a încercat să încheie el lucrarea abandonată, dar a fost nevoit, la rândul său, în fața dificultăților întâlnite să abandoneze lucrarea. Blocul de marmură "„nu
David (sculptură de Michelangelo) () [Corola-website/Science/320593_a_321922]
-
s-au reunit pentru a hotărî soarta blocului de marmură. Aflăm din deliberarea lor că acesta „rău subțiat” zăcea „pe spate” în curtea "Operei del Duomo". Ei au luat hotărârea, mai întâi să-l ridice, iar apoi să desemneze un sculptor capabil să-l termine. Deși "Andrea Sansovino" s-a arătat interesat de lucrare, Michelangelo a primit comanda lui "David", la 16 august 1501 de la "Opera del Duomo", precum și de la "Arte della Lana", cea mai importantă casă de comerț și bancă
David (sculptură de Michelangelo) () [Corola-website/Science/320593_a_321922]
-
comisie în acest scop. La propunerea breslei pictorilor, alături de Titian, si Lotto devine membru al acestei comisii. În Veneția, Lotto mai cunoaște pe arhitectul Giovanni dal Coro (care adeseori îl va ajuta la executarea ramelor tablourilor), iar la Romă pe sculptorul și arhitectul Jacopo Sansovino, care ulterior vine la Veneția devenind arhitectul oficial al Republicii. Sansovino îl ajută pe Lotto în vânzarea tablourilor create și chiar îl sprijină financiar. În anii '30 ai secolului al XVI-lea, Lotto lucrează prin mai
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
Muzicologilor din România în 1985 pentru lucrarea sa etnomuzicologică, "Motivul premioritic în lumea colindelor", un studiu asupra variantelor "colinzii păcurarului" care reprezintă stadiul arhaic al baladei populare românești "Miorița". În 2006 a fost inaugurat în foyerul operei, bustul realizat de sculptorul timișorean Aurel-Gheorghe Ardeleanu, în prezența lui Corneliu Murgu, directorul instituției, cu ocazia celor 60 de ani de la înființare (1946). O copie a bustului a fost instalată în 2008 la sediul filarmonicii din Arad, la Palatul Culturii, la inițiativa conducerii, cu
Nicolae Boboc () [Corola-website/Science/320651_a_321980]
-
Rafael-Angelo (poreclit Binkie) a murit într-un accident de mașină pe 1 aprilie, 1927. Sabatini și soția sa, Ruth, au divorțat în 1931. Tot în acel an s-a mutat de la Londra la Hay-on-Wye. În 1935 s-a căsătorit cu sculptorul Christine Goad, fostă să cumnată. Și ei au suferit o tragedie când fiul Christinei, Lancelot, a zburat deasupra casei lor în ziua în care s-a înrolat în Aviația Regală. Avionul a fost scăpat de sub control și s-a prăbușit
Rafael Sabatini () [Corola-website/Science/320687_a_322016]
-
obicei grijă de el, deoarece mama era ocupată cu administrarea unui han. Senatorul Predöhl a ajutat și el familia, Carl putând astfel merge la prestigioasa școală Rumbaumsch. La 10 ani după moartea soțului, mama lui Carl s-a recăsătorit cu sculptorul și social-democratul Gustav Walther. Tatăl vitreg a avut o oarecare influență asupra atitudinilor politice ale lui Carl. Cu toate că nu a terminat liceul, Ossietzky a reușit să facă carieră ca jurnalist, scriind despre teatru, feminism și probleme legate de vehicule motorizate
Carl von Ossietzky () [Corola-website/Science/321506_a_322835]
-
a fost realizată de sculptorul Boris Caragea și a stat în parcul din fața Casei Scânteii din 21 septembrie 1960 până în 3 martie 1990, când clădirea fusese deja rebotezată Casa Presei Libere. În perioada 1952-1957, când se construia Casa Scânteii, conducerea de partid a hotărât că
Statuia lui Lenin din București () [Corola-website/Science/321535_a_322864]
-
21 septembrie 1960 până în 3 martie 1990, când clădirea fusese deja rebotezată Casa Presei Libere. În perioada 1952-1957, când se construia Casa Scânteii, conducerea de partid a hotărât că în fața ei trebuia amplasată o statuie a lui Vladimir Ilici Lenin. Sculptorul Constantin Baraschi, reprezentant de frunte al proletcultismului, foarte apreciat în epocă, a realizat o asemenea lucrare și, fiind sigur că va fi acceptată, a și turnat-o în bronz. Spre uimirea lui, lucrarea fost refuzată însă de conducerea Partidului Muncitoresc
Statuia lui Lenin din București () [Corola-website/Science/321535_a_322864]
-
lucrarea fost refuzată însă de conducerea Partidului Muncitoresc Român, care a considerat-o ireverențioasă la adresa marelui Lenin, care stătea cu un deget băgat între vestă și cămașă și cu o mână în buzunar. Concursul a fost câștigat, în 1962, de sculptorul Boris Caragea. Statuia realizată de Constantin Baraschi ar fi devenit în final, după istoricul de artă Pavel Șușară, statuia lui I. L. Caragiale din București, prin decapitare și înlocuirea capului cu cel al marelui scriitor, informație infirmată de sculptorul Paul Vasilescu
Statuia lui Lenin din București () [Corola-website/Science/321535_a_322864]
-
1962, de sculptorul Boris Caragea. Statuia realizată de Constantin Baraschi ar fi devenit în final, după istoricul de artă Pavel Șușară, statuia lui I. L. Caragiale din București, prin decapitare și înlocuirea capului cu cel al marelui scriitor, informație infirmată de sculptorul Paul Vasilescu. Folclorul urban spune că bronzul necesar statuii lui Lenin provine din statuia ecvestră a Regelui Carol I, care fusese topită de comuniști în 1948. Monumentul a fost inaugurat joi, 21 aprilie 1960, cu o zi înainte de aniversarea a
Statuia lui Lenin din București () [Corola-website/Science/321535_a_322864]
-
locul pe care acum este instalată statuia lui Charles de Gaulle. În 1948 s-a anunțat un concurs de proiecte pentru o statuie monumentală a lui Iosif Vissarionovici Stalin, concurs la care au prezentat machete în jur de 20 de sculptori. Juriul pentru alegerea câștigătorului era prezidat de Ana Pauker . Anunțul pentru concurs, publicat în ziarul partidului, suna astfel: Expresia dragostei poporului român față de personalitatea ilustrului conducător al socialismului victorios, mareșalul Iosif Visarionovici Stalin, genialul comandant al armatei pașnice a tuturor
Statuia lui Stalin din București () [Corola-website/Science/321544_a_322873]
-
Comitetul pentru Artă și Comitetul de Partid al Capitalei au hotărât să instituie un concurs. Artiștii au datoria patriotică de a se înscrie. Numai arta și talentul unui artist într-adevăr creator vor putea desemna câștigătorul!"". Favorit din cei zece sculptori rămași în concurs după o preselecție era considerat sculptorul Constantin Baraschi, despre care se știa că încă cu câteva luni înainte de Lovitura de stat de la 23 august 1944 ar fi început să modeleze "Monumentul ostașului sovietic eliberator", care apoi a
Statuia lui Stalin din București () [Corola-website/Science/321544_a_322873]
-
au hotărât să instituie un concurs. Artiștii au datoria patriotică de a se înscrie. Numai arta și talentul unui artist într-adevăr creator vor putea desemna câștigătorul!"". Favorit din cei zece sculptori rămași în concurs după o preselecție era considerat sculptorul Constantin Baraschi, despre care se știa că încă cu câteva luni înainte de Lovitura de stat de la 23 august 1944 ar fi început să modeleze "Monumentul ostașului sovietic eliberator", care apoi a fost dezvelit în Piața Victoriei în anul 1946, în
Statuia lui Stalin din București () [Corola-website/Science/321544_a_322873]
-
fost dezvelit în Piața Victoriei în anul 1946, în prezența regelui Mihai al României. Pentru a fi sigură că monumentul dedicat lui Stalin se încadrează în criteriile impuse de acesta, Ana Pauker i-a cerut opinia lui Nikolai Tomski, un sculptor rus care executase mai multe statui ale generalisimului, amplasate în diferite orașe din Uniunea Sovietică, și una, considerată cea mai bună lucrare a sa, la Dresda, în Republica Democrată Germană. Juriul a fost surprins când, în 23 martie 1950, nu
Statuia lui Stalin din București () [Corola-website/Science/321544_a_322873]
-
în diferite orașe din Uniunea Sovietică, și una, considerată cea mai bună lucrare a sa, la Dresda, în Republica Democrată Germană. Juriul a fost surprins când, în 23 martie 1950, nu macheta lui Baraschi a fost aleasă, ci cea a sculptorului Dimitrie Demu. Tomski a apreciat și o a doua machetă, realizată de Dorio Lazăr (n. 20 aprilie 1922, San Remo, Italia, absolvent în 1948 al Academiei de Artă din București, a murit în 2004, în Germania), după care a fost
Statuia lui Stalin din București () [Corola-website/Science/321544_a_322873]
-
Carol al II-lea" și actualul parc Herăstrău), cu vedere spre "Piața Generalissim I. V. Stalin" (fostă „Adolf Hitler“), în prezent Piața Charles de Gaulle. Pentru amplasarea statuii, a fost necesară distrugerea ansamblului sculptural Fântâna Modura, realizat în 1939 de sculptorul Constantin Baraschi. Dimitrie Demu a cerut pentru lucrare o sumă imensă, 50 de milioane de lei, sperând să primească măcar o treime din ei. A foast uimit că i s-a acceptat cererea, primind toți banii solicitați. S-a lămurit
Statuia lui Stalin din București () [Corola-website/Science/321544_a_322873]
-
roșu demontat de pe soclul statuii lui Stalin a fost folosit în 1976 de fostul primar al Buzăului, Gheorghe Milu, pe platoul de marmură din centrul orașului, unde este reprodus, din plăci de granit, modelul de pe iile populare din zona Buzăului.. Sculptorul Ion Irimescu a relatat că în cursul unei întrevederi cu Nicolae Ceaușescu, i-a prezentat acestuia intenția de a ridica la Fălticeni o statuie din bronz, în mărime naturală, a lui Mihail Sadoveanu, dar că nu are bronzul necesar turnării
Statuia lui Stalin din București () [Corola-website/Science/321544_a_322873]
-
lansată la Festivalul Cărții de la Nisa, din 1977. Titlul cărții vine de la "indicațiile" pe care le-a primit Dimitrie Demu de la Iosif Chișinevschi privind "surâsul lui Stalin", care trebuia să fie prezent pe statuie. În 1964, pentru a scăpa de sculptor, autoritățile l-au pus să facă cerere de emigrare în Grecia. Înainte de a pleca, la 3 aprilie 1964, a fost pus să semneze declarația-tip prin care se obliga să nu spună nimic despre ce a putut vedea sau auzi
Statuia lui Stalin din București () [Corola-website/Science/321544_a_322873]
-
Star Trek", Bill Theiss, a creat aspectul frapant al uniformelor Flotei Stelare pentru membrii echipajului de pe nava "Enterprise", costumele pentru actrițele invitate și pentru diverse specii extraterestre, cum ar fi klingonienii, vulcanienii, romulanii, tellariții, andorienii și mulți alții. Artistul și sculptorul Wah Chang, care lucrase pentru Walt Disney Productions, a fost angajat pentru a se ocupa de elementele de recuzită: el a creat comunicatorul cu clapă, deseori citat ca sursă de inspirație pentru aspectul telefonului mobil. Chang a mai proiectat „tricorder-ul
Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/321537_a_322866]
-
prin transformări revoluționare. În urma nenumăratelor influențe noi s-au născut stiluri noi, s-au folosit teme și materiale noi, rezultând creații de o varietate și forță uluitoare. Începând de la renascentismul italian până la începutul secolului al XX-lea se așteaptă din partea sculptorilor să reprezinte lumea mai mult sau mai puțin exact cum este (însă câteodată sentimental sau idealizat). Foarte rar sculptura reușea o exprimare personală, mai mult era arta unei comunități, decora clădiri, imortaliza evenimente majore, eroi naționali sau clienți bogați. Sculptorul
Sculptura secolului al XX-lea () [Corola-website/Science/321557_a_322886]
-
sculptorilor să reprezinte lumea mai mult sau mai puțin exact cum este (însă câteodată sentimental sau idealizat). Foarte rar sculptura reușea o exprimare personală, mai mult era arta unei comunități, decora clădiri, imortaliza evenimente majore, eroi naționali sau clienți bogați. Sculptorul cioplea piatra, materialul sau turna bronz. În secolul XX s-au rupt surprinzător de repede și brusc aceste tradiții. Lucrările celui mai mare sculptor al secolului XIX, Auguste Rodin, doar insinuează aceste schimbări. Viziunea măreață a lui Rodin despre frumusețea
Sculptura secolului al XX-lea () [Corola-website/Science/321557_a_322886]