5,025 matches
-
popularitate pentru a rămâne alături de lumea civilizată în criza iugoslavă. Nimeni nu vrea, astăzi, să recunoască acest lucru. Atunci, în 1998, Năstase și Iliescu scoteau fum pe nări cu populisme ieftine împotriva lui Constantinescu, apoi chiar ei au fost beneficiarii seriozității președintelui CDR. Da, guvernarea CDR, UDMR, PD a plătit, să nu uităm, găurile lăsate de Nicolae Văcăroiu. De ce România întreagă preferă să uite toate aceste adevăruri din trecutul apropiat, dar ține atât de bine minte minunatele fapte ale lui Ștefan
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
și despre faptul că reunificarea Bisericilor Creștine i se pare nu doar inevitabilă, ci și iminentă. Ca și Geremek și Havel, cardinalul are umor. M-am bucurat să constat că mulți din acești oameni care au schimbat soarta lumii, dincolo de seriozitatea lor fundamentală, au duhul umorului. De Walesa, ți-am spus deja. Te simți bine într-o asemenea companie, te reconfortează, ai senzația nu doar că viața merită trăită, ci și că toate dificultățile, oricât de mari, pot fi depășite. Gândește
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Leon XIII a fost nevoit să intervină pentru calmarea spiritelor 221, deși chiar el impulsionase acțiunea jurnaliștilor printr-o enciclică adresată episcopilor italieni în 1882 (Etsi nos)222; în rândurile ei, îi încurajase pe ziariștii catolici să-și apere cu seriozitate principiile religioase, chiar de-ar fi fost nevoiți să facă acest lucru în mediul public în care lucrau. Alte ziare catolice transparente au fost: Il Panaro (Modena, 1862-1919), L'Unità cattolica (Florența, 1893-1929) și Croce di Costantino (1896-1916), acesta din
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ambiguă ne previne în legătură cu "epoca semnificantului incert, când cuvântul nu se mai conectează cu obiectul". Descrie noi direcții "încurcate" care mistifică înțelegerea. Aparent autorul lui Mensonge îl laudă pe Mensonge și semenii lui în ale Desconstructvismului. El declară cu toată seriozitatea că trebuie să acceptăm provocarea declarației că limbajul "nu funcționează". Poate că ne simțim amenințați de această revelație, dar prozatorul nu se oprește aici: Pe scurt, Structuralismul și Deconstructivismul rămân importante fiindcă au destabilizat din temelii comunicarea. Lectorul ar vrea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
traducă în franceză Finnegans Wake, o dovadă de prietenie pe care mulți ne-am simți fericiți s-o ignorăm. Falsul apologet al deconstructivismului continuă să-și descrie devotamentul în fraze din ce în ce mai hilare, mai ales că sunt rostite cu o maximă seriozitate: "... nu gândirea scria limbajul; limbajul scria gândirea și n-o făcea deloc bine". Printre liderii grupului, e menționat "structuralistul psihanalitic Jacques Lacan", care explicase cum că "gândesc unde nu exist și prin urmare exist unde nu gândesc". Ne aflăm în fața
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
printre cei mai buni studenți ai anului lui, cu un viitor strălucit în cercetare. Armata l-a transformat într-un soț obsedat de complexul vinovăției, care ține prelegeri pentru deținuți. Așa și intenționează să rămână. E prins în capcana propriei seriozități opusă stării de a fi "într-o ureche". E un roman al mediocrității răsturnate. La început Mike pare cel sacrificat, dar irosirea e soarta lui Jon, de fapt. Al doilea roman al lui David Lodge are un fir narativ alert
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ființe ratate, deznădăjduite. Pisicile sunt cât se poate de sigure pe ele. Sunt lăsate deoparte ambiguitatea, simbolurile, citatele misterioase, muzicalitatea cu totul neobișnuită, inovatoare. Despre pisici Eliot sporovăiește cu afecțiune vesel ritmată și cu rime impecabile, cu nimic legate de seriozitatea inovației moderniste. O oază de poezie tradițională în creația unui poet care a declarat război tuturor procedeelor tocite de vreme, Possum deschide o ușă secretă în labirintul interior al lui Eliot. Old Possum's Book of Practical Cats e o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se demonstrează astfel că a fi Desperado înseamnă a îndrăzni. S-ar putea, însă, ca poemul în cauză să fi mers prea departe, amenințând statutul poeziei. It's Done This! (Uite ce-a făcut!) e combinația ideală de ironie și seriozitate, de poezie și proză, de emoție cu idee. Computerul marea pacoste, dar și incredibila deschidere ce înlocuiește tocul și hârtia anunță sfârșitul unui mod de viață. Ecranul computerului a luat pentru scriitori locul hârtiei, chiar dacă mulți resping cu încăpățânare textul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o forță modelatoare narativă, care să închege elementele non-narative. LV. Ești, cred, un Desperado al narațiunii scânteietoare. Mesajul tău, însă, este mai profund decât atât. Unde consideri că se oprește umorul (dacă se oprește vreodată) pentru a ceda locul unei seriozități grave? JB. Consider că gluma e un mod de a fi serios; dar poți fi serios și cu seriozitate. În fond, cultura britanică nu e un monolit, ori, cum e cultura franceză, împărțită pe genuri. Comparați-l pe Shakespeare cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
însă, este mai profund decât atât. Unde consideri că se oprește umorul (dacă se oprește vreodată) pentru a ceda locul unei seriozități grave? JB. Consider că gluma e un mod de a fi serios; dar poți fi serios și cu seriozitate. În fond, cultura britanică nu e un monolit, ori, cum e cultura franceză, împărțită pe genuri. Comparați-l pe Shakespeare cu Racine. Noi toți romancieri și dramaturgi ne tragem din Shakespeare, pentru care nebunul e înțelept iar înțeleptul nechibzuit. Sau
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de limbaj. Sigur că mai există multe altele. Poezia a fost principalul pentru mine de când mă știu: e mai profundă, mai bogată, mai permanentă decât proza. Poate proza e subminată de anecdotic. Și mai e ceva: Anglia vede în roman seriozitatea literară, fiindcă, printre altele, proza trece dincolo de autor (narator), se prelungește în eroi imaginari și intrigă. Poezia e adesea considerată marginală, narcisistă. Fenomenul e complementar reacției mai noi a criticii la cultura pop. Mi se pare nesănătos să rămâi marginal
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
deschide larg porțile unei manifestări autonome, a unei activități școlare desfășurate sub semnul eficienței. Numai un profesor apreciat, îndrăgit de elevii săi poate spera din partea lor la o activitate temeinică, serioasă. Elevii nu apreciază profesorii care nu dau dovadă de seriozitate în exercitarea profesiei care nu știu să se apropie de ei cu delicatețe și diplomație, care caută cu orice preț să devină plăcuți elevilor. Rezumând, se poate afirma că formele de exprimare și intensitatea manifestărilor de autonomie ale elevilor sunt
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
consum de droguri). Importantă este și vârsta În ceea ce privește modul de manifestare al agresivității. Astfel, la vârsta preșcolară prezintă o frecvență ridicată, dar formele cele mai grave se manifestă În adolescență. Agresivitatea este o problemă extrem de complexă, care trebuie privită cu seriozitate de toate persoanele implicate În educația copilului: famile, școală, specialiști, comunitate, societate. Cauze ale agresivității Specialiștii identifică multiple cauze ale agresivității: factorii ereditari: disfuncții psihice, probleme neuro fiziologice, a fi victimă a unor abuzuri; factorii familiali: educație inadecvată din partea părinților
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
respectabile, care se omoară uneori într-un mod atât de admirabil și de august, că nu i-ai putea vedea fără să ți se înmoaie sufletul și să plângi de plăcere. Nu-mi spui nimic. Blectrue (surprins, îl examinează cu seriozitate) Iată că s-au lămurit lucrurile, nu mai aștept nimic; specia aceasta a dumitale devine mai problematică ca niciodată. Ce amestecătură de crime admirabile, de virtuți vinovate și de slăbiciuni auguste! probabil că în mintea lor este o harababură." (I
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
după părerea lui, "primele încercări de a pune în practică teatru epic", Opera de trei parale (1928) și Măreția și decadența orașului Mahagonny (1930), Brecht readuce în discuție așteptarea spectatorului de operă, ceea ce el numește "nerezonabilul, irealul și lipsa de seriozitate", în Note despre operă: Măreția și decadența orașului Mahagonny. Opera de trei parale nu este numai o parodie a operetei, este o încercare de analizare a conceptului de operă în cursul unei serate teatrale, pentru a-i da posibilitate spectatorului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
adevărat monument de tenacitate și erudiție științifică, întru totul vrednic de valoarea și renumele Mioriței”. Mircea Eliade afirma că monografia a adus contribuții „decisive” la exegeza mioritică, iar H.H. Stahl crede că lucrarea este „foarte erudită și de o deosebită seriozitate”. F. a alcătuit și o serie de micromonografii închinate altor subiecte: Doicin Bolnavu, Uncheșeii, Jertfa zidirii, Sora otrăvitoare, Nevasta vândută, Fata rău măritată, Iovan Iorgovan, Cântecul lui Brâncoveanu, Cântecul lui Oroveanu, Arborii îmbrățișați, reunite postum în Valori ale culturii populare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
avut-o iranismul. Nu este foarte important să reconstituim cu exactitate procentul iranicității reale a uneia sau a alteia dintre doctrine, ci, În contextul nostru, este mai semnificativ faptul că pecetea lui Zoroastru constituie o garanție autoritară de veridicitate și seriozitate. Acest lucru este valabil și pentru misteriile lui Mithraxe "Mithra", care vor deveni principala religie misterică a Imperiului Roman, răspândită mai ales În provinciile de graniță și printre legiunile care le apărau, din Anglia până la Dunăre. xe "Destin"Sincretismul religios
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
îl iau drept țintă pe E. Lovinescu (A doua obiectivitate neobrăzată a d-lui Lovinescu, 8/1926, Ignoranța criticului-bagatelă, 11/1927). Articole polemice scriu și Radu Bucov (Retorismul sau Ce nu știe criticul-bagatelă, Lovineștiane sau nigerisme), N.I. Russu (Lipsa de seriozitate), Scarlat Struțeanu (Evoluția criticii contemporane sau Critica evolutivă a d-lui Eugen Lovinescu). Nu sunt trecuți cu vederea nici Vladimir Streinu, Camil Baltazar, G. Nichita, Sanda Movilă ș.a., membri ai cenaclului Sburătorul. N. I. Russu mai semnează articolul Pe marginea ortodoxismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286942_a_288271]
-
situația. Regele îl considera pe prințul Carol "o ramură putredă a dinastiei care trebuie ruptă ca să fie salvată coroana"195. Regina Maria gîndește ca o mamă disperată: "Devine tot mai insuportabil; în așa măsură încît ne întrebăm adesea cu toată seriozitatea dacă se află în deplinătatea facultăților mintale. Ce blestem atîrnă asupra capului acestui biet băiat? De ce este el sortit să semene în jurul lui semințele propriei sale distrugeri? Ce se întîmplă cu el? Este foarte tragic să-i vezi pe cei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
al lui Marin, el era dezgustat de tulburarea produsă în rîndul tinerilor de funeraliile acestora. Sălile universității erau goale, nu se putea ține nici un curs. Iorga comenta că "toți studenții sînt politizați", a intervenit pe lîngă Tătărăscu și Guvern în legătură cu seriozitatea pericolului pe care îl reprezenta Legiunea, a cerut un concediu, l-a învinuit în Cameră pe Cuza că este împotriva lui și în favoarea lui Hitler și a acuzat guvernul de lașitate. Radicalii de dreapta au replicat, declarînd că "Iorga a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
conștientă de pericol și se străduia din răsputeri să-l îmboldească și să-l convingă pe Iorga să plece din țară și să se ducă în Italia la școala lui de la Veneția. Pe moment, Iorga nu s-a gîndit cu seriozitate la această propunere. "Țara mea ar putea să aibă încă nevoie de mine!", spunea el. Cînd va sosi momentul acesta, vreau să fiu aproape ca să-mi slujesc țara!" Ne putem da seama de cît de dezinteresat își iubea el patria
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
motiv, politicienii Europei postbelice, care cunoșteau numai astfel de oameni, nu erau la curent cu Întețirea rapidă a sentimentului național la tinerii activiști de pe Întreg cuprinsul imperiilor (poate cu excepția Indiei, Însă și acolo ei au subestimat multă vreme amploarea și seriozitatea acestuia). Astfel, nici britanicii și nici celelalte puteri coloniale europene nu au anticipat colapsul iminent al posesiunilor și influenței lor maritime. După cum atestă istoricul englez Eric Hobsbawm, sfârșitul imperiilor coloniale europene le părea foarte Îndepărtat În 1939 chiar și studenților
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vreodată despre Truffaut sau Malle, cum se șoptea despre opera ulterioară a lui Rivette sau Godard, că a viziona filmele lor e ca și cum ai privi vopseaua uscându-se pe pereți). Discipolii străini au fost atrași tocmai de această combinație de seriozitate intelectuală și accesibilitate vizuală. Filmul lui Alain Resnais Hiroshima mon amour (Hiroshima dragostea mea, 1959) a stârnit o reacție ce sugerează că filmul francez devenise vehiculul preferat al dezbaterii etice internaționale. Astfel, când 26 de tineri regizori germani s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
societatea, statul, limbajul, istoria, revoluția -, generației următoare nu-i mai rămăsese decât Teoria. Seminariile de „Teorie culturală” sau „Teorie generală” au aruncat În aer barierele convenționale ale disciplinelor, respectate anterior chiar și În dezbaterile stângii academice. „Dificultatea” a devenit măsura seriozității intelectuale. Comentând fără iluzii posteritatea „gândirii ’68”, scriitorii francezi Luc Ferry și Alain Renaut concluzionează amar că „cea mai mare reușită a gânditorilor din anii ’60 a fost să-și convingă publicul că incomprehensibilul e semnul importanței”. Găsind În universități
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
catolic argumentează Îndelung despre două pariuri concurente: cel pascalian pe Dumnezeu și cel marxist pe Istorie. Ce frapează astăzi nu e conversația În sine, familiară oricărei persoane suficient de bătrâne Încât să-și amintească anii ’60 În Europa continentală, ci seriozitatea cu care era tratată atât de protagoniștii de pe ecran, cât și de milioanele de spectatori. Zece ani mai târziu, subiectul (dacă nu filmul) era deja Învechit. Recursul la Istorie În apărarea opțiunilor politice indigeste se dovedea naiv din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]