6,626 matches
-
cîteva persoane de stînga printre colaboratorii săi, cum ar fi Fernand Pelloutier sau Camille Pelletan. Însă Maurras le oferă acestora spațiu publicistic în timp ce Barrès afișează un dispreț tot atît de profund față de Jules Guesde, pe cît de mare îi este simpatia față de Jean Jaurès. 285 Creată ca mișcare în 1895, L'Action française va avea revistă proprie în 1899. Va deveni ziar cotidian în 1908, urmînd să apară pînă la 24 august 1944. 286 R. Girardet, La Société militaíre... , op cit
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
acest proces. Dar, după cum notează Ana Selejan, "singurul criteriu operant era colaborarea cu fosta dictatură legionar-hitleristă; opera anterioară, viabilă chiar la acea dată pentru unii, nu conta, umbrită fiind de o carte, broșură, imn sau gest - susceptibil sau fățiș - de simpatie cu legionarii"5. Au intrat în vâltoarea acestui "război cultural" personalități ale vieții culturale românești care colaboraseră cu regimul legionar. În scurt timp, însă, tonul acestei publicații se va mai înmuia. În numărul 63/14 noiembrie 1944, în articolul intitulat
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
din octombrie, a salutat Revoluția și chiar a avut un moment de extaz privind conceptele ei însă, neînțelegând scopurile revoluționare (cf. Plecăciune Rusiei, în 1918), a fost dezamăgit de rezultatele acesteia". În 1922, a publicat câteva romane filosofice care "atingeau simpatiile societății". Din anii '30 ai secolului XX, se stabilește în URSS, moment din care scrie câteva romane problematice și provocatoare pentru situația de atunci. De exemplu, Ziua a doua, apărut în 1934, este o lucrare despre interesele noii culturi cotidiene
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
un volum despre viața lui Dimitrie Gusti, în colecția "Oameni de seamă" a Editurii pentru Tineret din București. Această carte reduce dimensiunea critică la adresa sociologiei gustiene, dar face eforturi pentru a prezenta pregnant un Gusti cu atitudine clar democrat-patriotică, cu simpatii pentru forțele de stânga și față de Uniunea Sovietică. În urma acestor două volume și a celor două culegeri de texte publicate în colecția coordonată de Pompiliu Caraioan 60 (unul dintre ultimii studenți ai profesorului) au apărut o serie de studii ale
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
scrisorii (care "fizic" nici ea n-a existat) prin care câțiva ieșeni (dar și trei clujeni și o bucureșteancă, Mariana Marin) s-au împotrivit realegerii lui Ceaușescu la conducerea PCR în noiembrie 1989 (când Liviu C. emigrase deja). Cu toată simpatia față de curajul semnatarilor acelei scrisori, mi-e greu să consider ca ei constituiau un "grup", asocierea respectivă producându-se ad-hoc, în condițiile excepționale de presiune psihologică din ultimele luni din 1989. Afirmația lui Liviu A. este însă semnificativă pentru ceea ce
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
o compromitere în ordine politică, a lui Călinescu, dar nicidecum în ordine culturală. Eliminate frazele parazitare, Călinescu rămâne el însuși. Îi putem condamna disimularea, nesinceritatea, care nu se confundă cu ceea ce numim compromis. Compromisul presupune un acord pe baza unei simpatii sau înțelegeri reciproce, o angajare mutuală. Or, el n-a spus niciodată concedo. Mereu spionat de obsevatori trimiși aproape, el s-a opus cu mijloacele avute la îndemână. Parabola, alegerea unui dublu din literatura universală, retrospecția, ca posibilitate a istoriei
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
poeziei, dar, mai ales, ținând cont de faptul că multă vreme nu se numără printre favoriții regimului) pare să ilustreze foarte clar acest aspect. Desigur critica literară este adesea victimă a contextului cultural, social, politic, a prejudecăților de moment, a simpatiilor sau a antipatiilor și, probabil, nu ar fi la fel de interesantă dacă nu s-ar lăsa influențată de acești factori. Împrumută adesea stilul literaturii și alunecă în capcanele limbajului care permite interpretări și reinterpretări ce se pot prelungi aproape la infinit
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și de rezistență"96. Atitudinea antifascistă nu se putea manifesta fățiș într-o perioadă în care corespondența redactorilor revistei era supravegheată de cenzură, când, așa cum pune problema "domnul de la Chemarea Vremii", ai nevoie de acordul cuiva pentru a-ți manifesta simpatiile literare. E de asemenea de răspuns la întrebarea dacă excluderea politicului din revistă și insistența cu care este refuzată intruziunea în sfera literaturii a atitudinilor politice oricât de nobile ar fi - țin să precizeze cei de la Albatros - ilustrează o neimplicare
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
bălegar odăița din spinarea malului și stă să vândă struguri". Bivolarii nu sunt idealizați, dar sunt prezentați într-o aură pozitivă cu necazurile lor, cu visurile lor. Nu lipsește nici nota de senzațional, totul privit în aceeași lumină de caldă simpatie 110. Pe tot parcursul textului, accentul cade pe munca în condiții dificile, pe eforturile realizate de acești oameni pentru a asigura familiilor pe care le au existența. Asupra reportajului se revine și în numărul următor atunci când este prezentată cartea lui
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nota de încheiere a numărului dublu din august-septembrie 1941: "Începând cu numărul acesta, primul alcătuit conform indicațiilor date de noua direcție, se suspendă, timp de șase luni, colaborarea de la Revista Fundațiilor Regale, a criticilor de formațiune estetizantă, fie liberalizantă până la simpatii față de ideologia și literatura semită. Aceasta până ce directivele noi, care au început să fie date din aprilie 1941, vor fi suficient cunoscute prin revistă. De la acestă dată, revista (...) va primi colaborările vechilor critici numai în măsura în care se va face dovada că
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de Neculce, într-o cunoscută pagină din Letopiseț, despre țiitoarea unui domnitor din secolul al XVII lea, „o fată de rachieriță”, cît și de Prințul de Ligne, la sfîrșitul secolului următor, însă acest gen de artificiu nu era privit cu simpatie. Chiar și în epoca modernă mentalitatea locală e refractară oricărui „elogiu al machiajului”, de felul celui făcut de Baudelaire. Deși instruit în Franța și contemporan cu autorul Florilor răului, un C.A. Rosetti nu suferă femeia fardată: „O femeie frumoasă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o fire vanitoasă, de uzurpator. Editorul, care, din motive politice, l-a omis pe Tabacaru, i-a creat această imagine falsă. Profesorul a fost membru al Partidului Național Liberal, în care se înscrisese tîrziu (printre ultimii dintre fruntașii băcăuani), din simpatie (a declarat în momentul respectiv) față de Mircea Cancicov, colegul său de liceu, ajuns lider al organizației locale. Mai avea și „vina” că a lucrat ca inspector la Fundațiile Culturale Regale, „de la 1 februarie 1936 și pînă la moarte” (9 martie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
celor avizi de contacte umane, mînați de obligații, împinși de ambiții și interese. Riscînd să pară „inadaptabil”, el singur și-a „croit” - recunoște undeva „o astfel de viață”, pe cînd ceilalți rareori au fost cu adevărat stăpîni pe alegerile lor. Simpatiile literare ale lui Kafka, scriitorul cu care e comparat des Bacovia, mergeau către Kleist: „Kleist n’est pas un jongleur ni un amuseur public... la langue en est limpide... vous n’y trouvez pas de fioritures, pas de prétentions...” (Conversations
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
tîrziu. Conștient de el, mă strădui să rămîn pertinent față de afirmațiile celor de dinainte, ferindu-mă să-i acuz de miopie sau de opacitate. Cu atît mai mult cu cît opiniile lor au fost „opinii sincere”, adică neinfluențate nici de simpatii, nici de antipatii personale. Inși care să-l ridice pe Bacovia s-au găsit și în timpul său, dar care să-l tragă în jos, în afară de unul sau de doi, nu! Afiliat la cercul simboliștilor, Bacovia n are „mentalitatea detestabilă” a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Și mări./ Promisiuni.../ Jucînd nevinovat/în paradis,/Figurativi?/ Sau cine-ați fi?” Bacovia devine contemporan odată cu creșterea gradului de luciditate în rîndurile societății romînești. în deceniul al patrulea, de pildă, mai mulți intelectuali simt (chiar dacă nu și-au declarat niciodată simpatia față de poet) bacovian. Mă îndoiesc (ca să dau un exemplu) că Jeni Acterian recunoaște undeva vreo influență a autorului „Lacustrei” asupra sa. Și totuși unele pagini din jurnalul ei dovedesc un fel similar de a percepe viața: „Ce blestemat lucru e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
conduită similară cu a lui Porché, convins, ca și el, că „adevărul nu poate fi ascuns”. Adevărul întregii vieți! Pe care dintre scriitorii locali îi apreciau băcăuanii, cînd încă nu-l apreciau pe Bacovia? Nu cred că și-au concentrat simpatiile în cineva anume, nici înainte de Primul Război Mondial, cînd poet le va fi părut, poate, Eugeniu Revent, autor de versuri declamative, nici după aceea. „Pămînt cult”, parte a unei țări „pline de umor”, în perioada interbelică Bacăul gusta cel mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
văzut decît văzut. L-ar fi avantajat faptul de a se arăta în lume? Cred că nu. Publicul îi îndrăgește pe cei impozanți și exersați în trucuri agreabile; pe cel parcă abia ridicat de pe boală îl privește curioasă, dar fără simpatie. Bacovia s-a ferit să fie obiectul curiozității contemporanilor săi și al com pătimirii lor. Decența omului i-a priit operei. Dificultatea fiecărui capitol din Dosarul Bacovia I, a fost aceea de a realiza un continuum de propoziții scurte. Ca să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lista celor cu care poetul a fost comparat. Comunicarea e programată pentru mîine, însă mîine n-am să merg la simpozion, întrucît se ține la Universitatea „G. Bacovia”, unde eu nu vreau să mai pun piciorul. După un moment de simpatie pentru el, la începutul anilor ’90, cînd l-am apreciat pentru limbajul critic modern, de sorginte călinesciană, cu cîteva formulări norocoase, Mihai Cimpoi mă excedează, ca să nu zic direct, nu-mi mai place. (Și critica trebuie să placă!) A prins
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Zeitung, 9 aprilie 2010). Însă, această perspectivă negativă, nu este împărtășită de toată lumea. De altfel, modalitățile de raportare la populism au evoluat în permanență, mai cu seamă în Statele Unite ale Americii unde primele studii consacrate acestui fenomen manifestau o oarecare simpatie față de populism (John D. Hicks). Această etapă a durat până la apariția, în anii '60 a curentului "revizionist", care a îmbrățișat o atitudine hotârât ostilă populismului (Richard Hofstader), urmată de o perspectivă ceva mai nuanțată propusă de așa-numita școală a
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
spere într-o îmbunătățire a calității democrației în timpul președintelui Calderón, însă erau mai puțin înclinați decât aceștia să considere că alegerile au fost corecte sau să așeze Mexicul în rândul democrațiilor. Deoarece 30% dintre mexicani declară că nu au nicio simpatie partizană, suspiciunea pecare aceștia o arată față de instituțiile reprezintă chiar o problemă. Per total, doar 1 din 5 cetățeni (20%) aprecia că alegerile din 2009 vor fi corecte. Studiul ENCUP din 2008 a constat un nivel similar de neîncredere: 62
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și cei ai democrației reprezentative (susținători ai parlamentarismului, ai diverselor forme de corporatism etc.). Din motive evidente, primii înclină să susțină teza necesității "redemocratizării" sistemelor de guvernare actuale, fiind mai dispuși să privească cu deschidere și uneori chiar și cu simpatie platformele populiste ce revedincă "depiramidalizarea" politicii și "întoarcerea către cetățeni". Ceilalți continuă să privească populismul drept o patologie a democrației, ca pe o amenințare permanentă la adresa guvernării raționale și chiar a stabilității sistemelor politice. În al doilea rând, răspunsul la
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în Microcosmography un "om nemulțumit" ca fiind "unul care s-a certat cu lumea și care va atrage răzbunare... Sursa bolii sale este mândria indulgentă" (19). Spre deosebire de alți scriitori de cărți de caracter ca Thomas Overbury, Earle este recunoscut datorită "simpatiei în analiza acțiunilor și a motivelor... Fie că laudă sau acuză, Earle nu se mulțumește să povestească numai ce face și ce spune un personaj, ci întreabă de ce" (Bush, 214). Drept consecință, vedem eforturi spre o verosimilitudine psihologică. Dezavantajele unei
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mai puțin adevărată: jurnalismul a repudiat literatura. Acest aspect se reflectă în plecarea lui Steffens și Hapgood de la Commercial Advertiser în primii ani ai secolului al XX-lea, în parte datorită directorului executiv H. J. Wright care nu avea nici o simpatie pentru jurnalismul literar narativ, preferând în locul acestuia "imagini obiective ale noutăților" (Hapgood, Victorian 172). Mai mult, separerea mutuală dintre jurnalism și literatură poate fi reflectată după Primul Război Mondial împotriva tonului patriotard dacă nu chiar naționalist al majorității informațiilor jurnalistice
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de porc?" (235). Dar poate cel mai mare defect al relatării lui Caldwell este caracterul său ideologic evident, ce demonstrează încă o dată că jurnalismul literar, deși încearcă probabil să nu tragă concluzii, tot este afectat, în cazul de față, de simpatiile comuniste ale lui Caldwell. Acest lucru este evident, spre exemplu, în ultimul capitol în care el pledează pentru colectivizarea fermelor după modelul stalinist, neștiind, bineînțeles, ce coșmar devenise colectivizarea în Uniunea Sovietică. Chiar și fragmentul de mai sus, oricât de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
des projets. Frédéric devait songer maintenant à se pousser. Elle lui donna même sur să candidature d'admirables conseils" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.404]. Stăpânirea bărbaților asupra femeilor, oricât de absolută în teorie, este limitată 202. Pentru a câștiga simpatia superiorului, pentru a avansa în carieră, care bărbat, care tânăr francez nu stie din timpuri de demult, se întreabă Jean-Paul Aron în Misérable et glorieuse la femme au XIXe siècle [1980], că femeia este mijlocul cel mai sigur. Georges Duroy
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]