5,177 matches
-
la adresa susținătorilor episcopilor schismatici în timpul "Schismei celor Trei Capitole". Printre aceștia se număra și Severin de Aquileia și partizanii acestuia, iar apoi episcopul de Grado, căruia Smaragdus i-a ordonat să se prezinte la Ravenna pentru a participa la un sinod. Atunci când respectivul conciliu a eșuat în a reglementa unele chestiuni teologice majore, Smaragdus l-a forțat pe arhiepiscop să își declare loialitatea față de credința ortodoxă. Modul său violent de a rezolva disputele, combinat cu unele acuze de nebunie, a condus
Smaragdus () [Corola-website/Science/324750_a_326079]
-
și religiei, fapt care a accelerat dezintegrarea și pierderea identității germanice a longobarzilor. În orice caz, obținerea victoriei de către Cunincpert i-a permis acestuia să continue opera de pacificare a regatului, mereu cu un accent pro-catolic. El a convocat un sinod la Pavia în 698, în urma căruia anumiți schismatici au revenit la credința față de Roma. Moartea lui Cunincpert din anul 700 a marcat începutul unei crize dinastice. Urcarea pe tron fiului său minor, Liutpert, a fost imediat contestată de către ducele de
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
îi chema pe greci și pe restul creștinilor să se ridice la luptă împotriva otomanilor . Mihai Șutzu, domnitorul Moldovei, membru al Eteriei, și-a pus garda la dispoziția lui Ipsilanti. Între timp, Patriarhul Grigorios al V-lea al Constantinopoluliu și sinodul i-au anatemizat și excomunicat pe Ipsilanti și pe Șuțu, exprimându-se în mod clar împotriva revoluției, în conformitate cu politica bisericii ortodoxe . În loc să înainteze rapid spre Brăila, unde ar fi putut să împiedice armatele otomane să intre în Principate, ceea ce i-
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
sa cu Ingeborg, regele Filip a încercat s-o trimită înapoi în Danemarca. Revoltată, Ingeborg a fugit la o mănăstire în Soissons, de unde a protestat către Papa Celestin al III-lea. La trei luni după nuntă, regele a convocat un sinod la Compiègne și a arătat un fals arbore genealogic al familiei pentru a demonstra că el și Ingeborg erau rude prin prima soție a lui Filip. Canonul contemporan declara că un bărbat și o femeie nu se puteau căsători dacă
Ingeborg a Danemarcei, regină a Franței () [Corola-website/Science/326223_a_327552]
-
fost desigur limitată la Imperiul Roman. Dincolo de acesta, printre barbarii din vest, care au primit creștinismul în forma Arianismului, în timpul domniei Împăratului Valens, l-au menținut timp de încă două secole. Ostrogoții au rămas Ariani până în 553 d.H.; Vizigoții până la Sinodul din Toledo în 589 d.H.; Suevii în Spania până în 560 d.H.; Vandalii, care au cucerit Africa de Nord în 429, și i-au persecutat furios pe Catolici, până în 530 d.H., când au fost izgoniți de Belisarius; Burgundii, până la incorporarea lor în Imperiul
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
a fost consacrat ca episcop și misionar pentru goți. Filostorg spune că Ulfila până la vârsta de 30 ani a fost lector. Istoricul Socrate în cartea III, 24 și Sozomen în cartea VI, 37 afirmă că Ulfila a luat parte la Sinodul creștin din Constantinopol, ținut în anul 360 și că numele lui e subscris pe confesiunea ariană. În primii șapte ani, a lucrat ca misionar în Goția. El a predicat Evanghelia în limba goților, în limba greacă și în limba latină
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
era creștin, probabil câștigat de Ulfila, a adoptat pentru ai lui creștinismul în forma ariană care era dominantă pe acea vreme în Imperiul Roman de Răsărit. Alții sunt de părere că arianismul a fost de timpuriu, căci aceasta e după Sinodul de la Constantinopol, unde Ulfila deja se declarase de partea lui Arie, ca și majoritatea participanților. Ulfila a fost un distins bărbat de acțiune. Spre a ajuta pe goți să devină creștini, el și-a dat seama că e nevoie să
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
din 1688, și apoi, în secolul al XIX-lea, Dionisie Romano. Spre sfârșitul perioadei comuniste, episcopia a fost condusă între 1982-2013 de arhiepiscopul Epifanie Norocel, ale cărui relații cu regimul totalitar sunt în continuare controversate. La 28 februarie 2013 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales pe episcopul vicar Ciprian Câmpineanul ca succesor al arhiepiscopului Epifanie Norocel. Intronizarea acestuia a avut loc la 10 martie 2013.
Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei () [Corola-website/Science/322851_a_324180]
-
369 dintre episcopul tomitan Bretanion și împăratul Valens - el amintește "“un vechi obicei, care se păstrează și acum, ca un singur episcop să păstoreasca Bisericile întregului neam”." Din cercetările recente, s-a ajuns la concluzia că participarea Episcopului Gherontie la Sinodul ÎI Ecumenic, în 381, a dus la înființarea Mitropoliei Scytiei, cu reședința la Tomis. Întrucât există tradiția că în provincia română Scytia să existe un singur ierarh, pentru a putea înființa această Mitropolie, împăratul Teodosie cel Mare a trecut sub
Arhiepiscopia Tomisului () [Corola-website/Science/322849_a_324178]
-
reactivare de scurtă durată a mitropoliei în secolul al X-lea, teritoriul va trăi 4 secole dub dominație otomană. Alți episcopi ai Tomisului, notificați în scrierile vremii, au fost: Teotim I (consemnat în anul 392), Timotei, care a participat "la Sinodul III Ecumenic (431)," semnând că ortodox actele conciliului, Ioan (înainte de 448), “unul dintre cei mai buni teologi ai timpului”, care a participat activ la disputele teologice ale vremii, Alexandru, care a participat la "un sinod de la Constantinopol împotriva monofizismului" (deși
Arhiepiscopia Tomisului () [Corola-website/Science/322849_a_324178]
-
Timotei, care a participat "la Sinodul III Ecumenic (431)," semnând că ortodox actele conciliului, Ioan (înainte de 448), “unul dintre cei mai buni teologi ai timpului”, care a participat activ la disputele teologice ale vremii, Alexandru, care a participat la "un sinod de la Constantinopol împotriva monofizismului" (deși n-a participat la "Sinodul IV Ecumenic" din 451, a semnat totuși hotărârile ortodoxe ale acestuia), Teotim ÎI (458), Paternus (518), ultimul episcop de Tomis cunoscut fiind Valentinian, care a purtat în 549 corespondență cu
Arhiepiscopia Tomisului () [Corola-website/Science/322849_a_324178]
-
că ortodox actele conciliului, Ioan (înainte de 448), “unul dintre cei mai buni teologi ai timpului”, care a participat activ la disputele teologice ale vremii, Alexandru, care a participat la "un sinod de la Constantinopol împotriva monofizismului" (deși n-a participat la "Sinodul IV Ecumenic" din 451, a semnat totuși hotărârile ortodoxe ale acestuia), Teotim ÎI (458), Paternus (518), ultimul episcop de Tomis cunoscut fiind Valentinian, care a purtat în 549 corespondență cu papă Romei.
Arhiepiscopia Tomisului () [Corola-website/Science/322849_a_324178]
-
au oferit să asigure posibilități corespunzătoare pentru buna funcționare a viitoarei episcopii, Consiliul Eparhial s-a declarat de acord cu înființarea unei episcopii locale pentru județele Ialomița și Călărași, de care să aparțină Protoieriile Slobozia, Urziceni, Călărași și Oltenița. Sfântul Sinod, în ședința sa de lucru din 6-8 iulie 1993, luând în examinare adresa Arhiepiscopiei Bucureștilor nr. 2743/1993, privind propunerea Consiliului Eparhial al acesteia, de înființare a unei eparhii în Câmpia Bărăganului, a hotărât, în urma analizei făcute de Comisia canonică
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
înființarea unei noi episcopii pentru județele Ialomița și Călărași, cu denumirea Episcopia Sloboziei și Călărașilor, încadrată în jurisdicția canonică a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, urmând ca reședința să fie stabilită după cunoașterea exactă a situației pe plan local. Hotărârea Sfântului Sinod privind înființarea unei episcopii cuprinzând județele Ialomița și Călărași, ca sufragană a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, a fost comunicată Arhiepiscopiei Bucureștilor cu adresa Cancelariei Sfântului Sinod nr. 4176/1993. Totodată, hotărârea sinodală a fost adusă și la cunoștința preoților și
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
reședința să fie stabilită după cunoașterea exactă a situației pe plan local. Hotărârea Sfântului Sinod privind înființarea unei episcopii cuprinzând județele Ialomița și Călărași, ca sufragană a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, a fost comunicată Arhiepiscopiei Bucureștilor cu adresa Cancelariei Sfântului Sinod nr. 4176/1993. Totodată, hotărârea sinodală a fost adusă și la cunoștința preoților și credincioșilor printr-un comunicat al Biroului de Presă al Patriarhiei Române, publicat în Vestitorul Ortodoxiei (anul V, nr. 98-99 din iulie 1993), periodic al Patriarhiei Române
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
acela de a fi martorii așezării unui scaun vlădicesc pentru prima dată în aceste locuri. Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor s-a întrunit în ședință extraordinară în ziua de 2 septembrie 1993 și a luat în discuție adresa Cancelariei Sfântului Sinod nr. 4176/1993, privind înființarea Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, aprobată de Sfântul Sinod la propunerea Consiliului Eparhial. În urma dezbaterilor și pe temeiul articolului 94 (litera m), din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
aceste locuri. Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor s-a întrunit în ședință extraordinară în ziua de 2 septembrie 1993 și a luat în discuție adresa Cancelariei Sfântului Sinod nr. 4176/1993, privind înființarea Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, aprobată de Sfântul Sinod la propunerea Consiliului Eparhial. În urma dezbaterilor și pe temeiul articolului 94 (litera m), din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor, procedând în spiritul hotărârii sinodale, a confirmat înființarea Episcopiei Sloboziei și Călărașilor și
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
a Arhiepiscopiei Bucureștilor, procedând în spiritul hotărârii sinodale, a confirmat înființarea Episcopiei Sloboziei și Călărașilor și i-a stabilit reședința în municipiul Slobozia, unde fuseseră asigurate între timp condiții corespunzătoare pentru reședința episcopală. În continuare, potrivit procedurilor statutare, hotărârea Sfântului Sinod de înființare a Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, confirmată de Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor și adusă la cunoștința Cancelariei Sfântului Sinod, cu adresa acestei eparhii nr. 5996 din 22 septembrie 1993, a fost supusă Adunării Naționale Bisericești, convocată în ședință
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
municipiul Slobozia, unde fuseseră asigurate între timp condiții corespunzătoare pentru reședința episcopală. În continuare, potrivit procedurilor statutare, hotărârea Sfântului Sinod de înființare a Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, confirmată de Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor și adusă la cunoștința Cancelariei Sfântului Sinod, cu adresa acestei eparhii nr. 5996 din 22 septembrie 1993, a fost supusă Adunării Naționale Bisericești, convocată în ședință extraordinară la 5 octombrie 1993. Luând în considerare că hotărârea sinodală a fost confirmată de Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor, în
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
Națională Bisericească a aprobat înființarea Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, cu reședința la Slobozia, ca sufragană a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, având jurisdicție asupra județelor Ialomița și Călărași. În urma Deciziei Patriahale nr. 8/1993, comunicată Arhiepiscopiei Bucureștilor cu adresa Cancelariei Sfântului Sinod nr. 6227/1993, s-a stabilit data de 9 decembrie 1993 pentru alegerea membrilor clerici și mireni în Adunarea Eparhială a Episcopiei Sloboziei și Călărașilor. Biroul Electoral Eparhial, care urma să coordoneze pregătirile alegerilor și să rezolve eventualele situații inopinate
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
de 22 decembrie 1957. În anul 1964 l-a hirotonit preot pe Calinic Argatu, devenit ulterior la rândul său episcop. În anul 1978 l-a hirotonit preot pe Andrei Andreicuț, devenit ulterior episcop și mitropolit. La 11 iunie 1973 Sfântul Sinod a ridicat Episcopia Clujului la treapta de arhiepiscopie, iar Teofil Herineanu a fost înscăunat în noua demnitate în data de 9 septembrie 1973. Conform mărturiilor lui Ion Herineanu, nepotul episcopului, Teofil Herineanu s-a aflat în relații de prietenie cu
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]
-
a-i converti pe anglo-saxoni la creștinism. Curând, Biserica Engleză, ce era supusă Romei, a intrat în conflict cu cea Celtică. Mare parte din conflicte ce țineau de data Paștelui și de tunsura tradițională a clerului au fost rezolvate în urma Sinodului de la Whitby, din anul 664. Încetul, cu încetul, Biserica Celtică a pierdut tot mai mult teren în favoarea catolicismului, rămânând doar cu câteva parohii majore în Irlanda. În cele din urmă, în anul 1171, la un an după ce englezii au cucerit
Biserica Celtică () [Corola-website/Science/329697_a_331026]
-
664. Încetul, cu încetul, Biserica Celtică a pierdut tot mai mult teren în favoarea catolicismului, rămânând doar cu câteva parohii majore în Irlanda. În cele din urmă, în anul 1171, la un an după ce englezii au cucerit Irlanda, a avut loc Sinodul de la Cashel, la care a participat regele Henric al II-lea, și în urma căruia s-a luat hotărârea ca Biserica Celtică să se unească din nou cu Biserica Romano-Catolică, iar liturghia să nu se mai țină în limba galică, ci
Biserica Celtică () [Corola-website/Science/329697_a_331026]
-
din Caransebeș după care a fost elev al Institutului Pedagogic Diecezan din Caransebeș unde l-a avut profesor pe Enea Hodoș. După terminarea studiile pedagogice, în 1907, a fost, pentru doar trei luni, învățător la Școala Confesională Ortodoxă din Maciova. Sinodul Parohial Ortodox Român din Caransebeș îl numește învățător la Școala Primară Confesională Ortodoxă din Caransebeș, post în care va rămâne până la începerea Primului Război Mondial când a fost înrolat în Batalionul 8 de rezervă al unui regiment de honvezi, batalion cantonat la
Pavel Jumanca () [Corola-website/Science/329782_a_331111]
-
lucrul în frescă la Paris, la Academia Baudoin. Are expoziții personale la Paris (1928), New York (1924), participă la expoziția mondială de la New York din 1939. Înainte de cel de al doilea război mondial pictează în frescă cele două săli ale Palatului Sfântului Sinod, sala de ședințe a Primăriei de Verde și Sala Muzeului de la Palatul Regal. Lucrează în frescă și în mozaic la Institutul de arhitectură (1938), Salonul gării Mogoșoaia (1939), frescă exterioară la Institutul de istorie "Nicolae Iorga" După războiul al doilea
Olga Greceanu () [Corola-website/Science/329828_a_331157]