6,281 matches
-
plecau, ieșind din sala cea mare pentru a intra în lumina strălucitoare a unui apus deja primăvăratic. Pe chipul bătrânului războinic se citea o tristețe adâncă. Când Waldomar ajunse în dreptul său, Ademar îi luă mâinile, cu un gest încet și solemn, și i le strânse puternic, privind fix în ochii săi albaștri. — Sunt mulțumit că tu ai fost cel ales, spuse el. Waldomar surâse: — Tu și cu Reinwalt m-ați ales, Ademar, și mi-ați pus astfel o povară grea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe chipul său sever. — în lipsa unui episcop arian, preciză el, burgunzii mi-au cerut să celebrez ritul funebru. Dar ai spus bine, Prefectule: momentul e de mare gravitate, iar turma lui Cristos trebuie să rămână unită. După cum vezi, adăugă, făcând solemn semnul curiei asupra celor două trupuri neînsuflețite, perfidia lui Atila a făcut deja primele victime! Schimbară doar câteva cuvinte, căci nu era vreme de lungi conveniențe; un murmur de nerăbdare se auzea deja dinspre capii burgunzilor, care, era limpede, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe culcușul moale al fânului. Să fi dormit puțin și m-am trezit din vis cu războaie și în zgomot, undeva spre nord fulgera întins și după fiecare fulger rămânea pe ochiul închis triunghiul luminat din gura colibei. Tunetul huruia solemn în depărtare, în ogoare, în Pruteț, în sălcii, în toată firea intrase ca un tremur de neliniște, toate pare că erau vii în zbuciumul lor, pare că toate aveau glasuri, în spaimă trecură aproape de pământ păsări. Se făcuse negru de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
că mă voi întoarce azi știu că nu am să mai văd acele locuri și acele minuni ale vieții omenești. După sosirea la locul de baștină, luni la rând, pare că eram căzut din nouri. A urmat splendoarea și tristețea solemnă a toamnelor în locul unde era hărăzit să trăiesc. Pe acolo, la noi, toamnele sunt ca un imens oftat al naturii. Aici, la Huși, atelierul meu era o odăiță de 4 x 3,50 m. Cum am spus, câtăva vreme după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
lucrătorii acestei instituții- o punte nevăzută între moșii și strămoșii noștri, pe de o parte, și, pe de alta, între noi, copiii, nepoții și strănepoții noștri. E un neprețuit izvor de cunoștințe, bucurie, mândrie și totodată, un îndemn sacru și solemn, adresat, deopotrivă, semenilor și urmașilor pentru lucru bine făcut. Câte din instituțiile și întreprinderile țării pot spera ori se pot lăuda cu o astfel de carte pentru minte și inimă, precum cea de față? Îmi înclin fruntea cu stimă și
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
ce crezi că s-ar petrece? Mă privi perplexă. -Colegii n-ar veni să te caute? -Crezi? -Așa mi se pare. Am înțeles că nu faci numai ceea ce vrei. -Și dacă m-aș ascunde aici? Tăcu o vreme și spuse solemn: -Dacă te-ai ascunde aici, nu aș destăinui prezența dumitale. Tocmai pecetluise un pact. -Ce preferi? Să pleci mâine cu mine, departe, ori să mă ascunzi în vilă? -Să plecăm unde? -Vom merge cu mașina până în Danemarca și, de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ardă iarăși pe cei doi. Feodor stătea de vorbă cu nașul celor doi miri când o zărise pe Letiția. Era frumoasă deși tâmplele-i erau Încărunțite și fața brăzdată de câteva riduri. Era o văduvă, stăpânită de o anume tristețe solemnă. Nu se considera vinovată de ruperea relației lor din adolescență, nici de tăcerea lor care durase aproape treizeci de ani. Simțise doar o arsură În dreptul inimii când privirile lor se Întâlniseră. Considera că el renunțase la ea din cauza părinților care
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
-n lume cu aripa-mi l-alung, Ca moartea de puternic, ca secolul de lung? Cânți românimea, care pe calea morții trece Cum se arunc-o steauă în fundul mărei rece? Piei om în a ta umbră! Te risipește-n vînt! (solemn) Nainte de-a te plânge al clopotelor cânt, Nainte de-a-ți așterne în galbenul mormânt, Pe drumul care duce din leagăn la sicriu, Moartea să te cuprindă în brațele-i de viu! În suflet să-ți domnească un seraf surd
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
strecor dulci lauri de argint, Cu raza zilei albe cu geniu-ți aprind. (Mureșanu a-ngenuncheat uimit. Ea-i lasă să cadă pe frunte cununa de lauri, îi zâmbește și dispare în sus răpită de-un nor aurit) {EminescuOpVIII 263} LUMINA (solemn, invocând cerul) 2260 Cu bolta ta de stele coboară, univers, Cu lamură de pace tu treci în al său viers. Coboară fericite, albastre, mândre dom Pătrunde cu-a ta pace suflarea unui om. 2255 Cu arcul tău de stele, o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a lui! [ALECU] Se pune la piano și-ncepe a cânta. Ea-și lasă capul pe fotoliu - părul cade-n dezordine peste față... ochii i se închid... mînele se unesc ca spre rugăciune până pare-a fi moartă în viață. Solemn el s-apropie de ea și, înlăturînd părul de pe frunte-i, îngenunche și se uită cu amor în fața ei, apoi se scoală) Neci pe pământ, neci în cer a mea! FINE {EminescuOpVIII 334} {EminescuOpVIII 335} COMEDIILE COMEDIILE ÎN VERSURI MINTE
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ochii vii Și-mi sleiau puterea vieții secând inima din mine, Dar acum în răsfățare, în trufie și în bine Eu m-am tolănit. O dulce trândăvie moleșită Lîngezi a mea gândire pân-la starea fericită De tâmpire. Iar încolo, la solemnele ospețe Mă-mbătai din vase de-aur ca s-alung a mea tristețe; Mă culcai pe-un pat de fildeș ce-l trimise Orientul, {EminescuOpVIII 454} Beat de-amor și fericire am putut în tot momentul Să-ngenunchi cum îngenunche persianul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu toții, frați iubiți, faceți găuri unde știți. Somn? Nici ochii nu i-am închis! Eram aproape turbat când am ajuns la Boston. Nu mă mai întreba despre înmormîntare. Am făcut tot ce am putut ca să iasă bine, însă fiece frază solemnă din discursul meu era depănată, încurcată, țesută cu: Clanț! cu toții, frați iubiți, faceți găuri unde știți! Dar ceea ce a fost mai mizerabil e că întreaga mea dicțiune a încăput în ritmul văluros a acelor versuri pulsante, încît vedeam cum oamenii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
acelor versuri pulsante, încît vedeam cum oamenii lipsiți de spirit dădeau cu căpățînele lor proaste tactul la discursul meu. Și, Mark, m-ei crede sau nu m-ei crede, dar, înainte de a sfârși, toată adunarea își legăna încet capetele în solemnă concordie: jeluitori, îngrijitori, cu-n cuvânt toți. Când am încheiat, am fugit în altar, într-o stare aproape de nebunie. Firește că norocul a voit să găsesc acolo pe o fată bătrână, foarte îngrijită, o mătușă a răposatului, care sosise prea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cînd în cînd că e timpul să mai și ucidă și-a greșit cariera, e de părere Regizorașul. — Un pluton, zici? întreabă Comandantul, dînd semne că o să se lase convins, prefăcîndu-se ca o vulpe. — îmi place că brusc ai devenit solemn ca un mareșal, îl laudă Regizorașul simțind că pune stăpînire pe situație, viața în sine e o negociere dură. — Echipă de doi bani, e de părere Comandantul, e ca și cum te-ai repezi cu capul înainte într un zid de beton
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dat răbdător din cap. Puse la loc fotografia pe birou, cu fața În jos, și-și Împinse de pe frunte părul cărunt, cu frizură de călugăr. — Era, căci este moartă, adăugă el. — Îmi pare rău, i-am spus pe un ton solemn. N-ar trebui să-ți pară rău, Îmi răspunse. Dacă ea ar fi În viață, n-ai mai fi aici, având șansa să faci o grămadă de bani. L-am ascultat: vorbea pe limba mea. — Vezi tu, a fost omorâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
am, Îmi zise privindu-mă nedefinit. — Cred că am aflat suficient, l-am asigurat răspicat. Ați fost foarte amabil că mi-ați acordat din timpul dumneavoastră. Spiedel Își luă o expresie de mare sinceritate și Îmi spuse cu un aer solemn: — Domnule, a fost o plăcere să-l ajut pe cel care l-a adus pe Gormann În fața justiției. Bănuiesc că Încă vreo zece ani de-acum Încolo o să-mi fie de folos cazul Gormann. Când nevasta unui deținut Îl vizitează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și tot mai năruitor al alcoolului... ca stimulent și Înlocuitor al poeziei sau iubirii. Al speranței, adică. Cele câteva convorbiri telefonice și câteva epistole de după 1989, când Marea Speranță Își arătase deja colții capcanelor, În carnavalul măștilor și mistificărilor momentului. Solemna declarație publică În favoarea „Nobelului” meu, pe care mi-o trimisese decupată din revista Orizont, 8 august 1994... Madi favorizase, iată, public, rumorile care reciclau panica „establishmentului” literar local. „Sunt foarte sigură că literatura română va țâșni În acest sfârșit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
e și a noastră, stinghereala acoperită de zâmbet și ascunsă Îndărătul ochelarilor, teama paralizantă de ridicol, dorința mereu Înfrânată de a o depăși... bovarismul nostru. Nu mai puțin, tăria, vitalitatea neobișnuită de care trebuie să ne dovedim apți.” Părea prea solemnă, probabil, adresarea, conferind serii o gravitate care atrăgea responsabilități și primejdii Încă ascunse În ghiocul timpului și de care, atunci, În Împrejurarea festivă și de vacanță, am fi preferat poate să uităm. Seara se Încărcase de autoritatea gravă a incertitudinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
fost, din punctul meu de vedere, un dezastru. Nu prin ostilitatea audienței pe care atentele pregătiri ale lui Liviu o preîntâmpinase, probabil, cât putea de bine, ci printr-un soi de inversiune caricaturală. M-am trezit primit cu multe și solemne elogii de către prietenul meu. Nu mi-a trebuit mult timp să-mi dau seama că nu mai sunt deloc obișnuit cu acest gen de festivități și că nu sunt, de fapt, pregătit nici pentru această alternativă, flagrant opusă injuriilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
o cordială conversație. Dintr-o dată, s-a rotit, și-a privit lung partenerul. „Nu sunteți cumva domnul Koestler? Arthur Koestler, scriitorul.” Da, a răspuns pasagerul flatat. Englezul și-a strâns imediat bagajul și Înainte de a părăsi locul infectat a oferit, solemn, explicația: „Nu stau lângă un renegat!”. Adevărat englez, curat aristocrat! * Nu atât corupta democrație, din care nu văzuse decât varianta balcanică, i-a oțelit, cred, lui Paul Georgescu statornicia stângistă, ci, presupun, oroarea fascismului, amintirile traumatice din timpul legionarilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Împotriva nevolnicei condiții umane, visând mereu flăcări mari, apocaliptice, care să prefacă În scrum sărmanele noastre ființe nedesăvârșite și vulnerabile, tânăr neîmblânzit, haotic, revoltat mai Întâi de destinul biologic al lumii”. Pagina de licean a lui Blecher anunță și rezumă solemna proclamație cosmică a lui Geo Bogza, din epoca anilor ’30, iar aceasta constituie, la rândul ei, comentariul premonitoriu, probabil cel mai exact, pentru Întâmplări În irealitatea imediată, din 1936, consfințind Înfrățirea spirituală a doi veșnic tineri clasici ai literaturii române
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
o elită calofilă. Destinul fiecăreia inversează Însă aceste date primare. Pornind, ambele, de la refuzul mediocrității existenței, Întâmplările... lui Blecher perseverează În războiul febril și dureros cu „mistificarea lumii”, pe când Craii... Își transferă dezgustul Într-o evaziune bovarică estetizantă, de o solemnă mizantropie. Privirea rătăcește În trecut, disprețuind imediatul, care nu merită decât masca, degradarea „Înnobilată”, morga viciului. Spleenul rafinamentelor obosite, maladivul gust al sordidului, al atracției tenebroase, sadismul subțire, melancolic și tăios al autodistrugerii stau sub heraldica „stilului”. O artă bizantină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ca un nou-născut, Inițierea. Berlinul În care ajunsesem, după extravagante aventuri, ca bursier DAAD (Berliner Künstlerprogramm) era „occidental”, Într-un mod deloc obișnuit. În spatele profanului Zid al Plângerii socialiste se afla capitala Republicii Democrate Germane („Germania de Est”), proclamându-se, solemn, metropola primului stat german al muncitorilor și țăranilor, tutelat de marile portrete ale lui Marx și Engels, dascălii sacralizați ai Utopiei, devenită insuportabila realitate de care izbutisem, În cele din urmă, să mă Îndepărtez. De partea ceastălaltă, Stadionul Olimpiadei naziste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cu scadență vrăjitorească, refugiu pentru un Întreg an academic. Toate păreau a se Întâlni Într-o constelație fastă, timpul se dilata, ospitalier, ca În tinerețea de demult și de mai ieri. Miezul Înalt al verii spectaculoase, cu un soare devenit solemn, imperial, anunța intrarea Într-o nouă zodie a existenței. Exilul este și o inițiere În simulacru, exercițiu de teatralitate inventivă. Așa fusese exilul intern, Înstrăinarea solitarului În gregara mascaradă totalitară. Dar exilul propriu-zis? Pe scena nouă, nou-venitul fusese distribuit Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sticlă sau cu Încă și mai obișnuita cutie cu sticle de vin, cum avea să se Întâmple ulterior, ci cu o veche ilustrată colorată din... Buzăul interbelic, orașul bunicilor și părinților și al primei sale copilării. Ne-a Înmânat-o solemn, atent să vadă dacă meritam, Cella și cu mine, asemenea investitură. Jurnalul scris anume pentru Saul de mâna surorii sale, În lunile dinaintea plecării din România stalinistă, Îmi evoca o perioadă familiară. O atentă radiografiere a rănilor pe care sensibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]