5,168 matches
-
Gura lui Nicole avea gust de fructe coapte, proaspete, abia rupte din copac. Uitase de timiditate, sfială și frică. Trăiseră un vis numai al lor. Nicole șopti: - Mă auzi, Alin? Te iubesc, te iubesc mult! Dacă aș putea te-aș sorbi ca pe o picătură de apă ca să rămâi în permanență un balsam în sufletul meu. - Da! Și eu te iubesc, zise Alin căutând cu mâinile înfierbântat de plăcere un loc pe trupușorul ei gol unde vroia să se topească în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
întoarce și-mi spune: Vedeți... vă rog!... nu mai spuneți la nimeni de... Nici o grijă, Don Șef! Fiți mai atent, dom' Vlădeanu, rîde el, nu mai stați cu privirea în pămînt, că n-o să observați o frumoasă privire care vă soarbe din cînd în cînd. Pe naiba! exclam eu. Îi place să se amuze, aprinzînd inimile bărbaților, atît. Zău?! se miră Don Șef. La anii mei, să nu știu încă ce-i aceea o privire sinceră?! Ori, poate vă e teamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
gurii într-un surîs calm, peste care albastrul privirii sale e cerul senin de la malul mării, în zori. Mă reculeg pentru o clipă și-mi dau seama că am privirea fierbinte, învăluită cu înfrigurare în jurul doamnei Teona. Simt cum îi sorb însetat fiecare amănunt, fiecare gest, fiecare tresărire a feței. Am impresia că m-am oprit la începutul căderii mele într-un abis, a cărui beție m-a cuprins deja. Sînt în cumpănă: să fac un efort și să mă întorc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mai tare de braț și s-o apropii... A făcut-o de dragul tău, îmi spune doamna Petrache, întinzîndu-mi o hîrtie. Poftim coeficienții. Nu vrei și cafeaua mea? Ba da, săru' mîna! răspund eu bucuros. Scot o aspirină, o mestec, apoi sorb cafeaua. Pun ceașca la loc, mulțumesc, iau tabelul cu coeficienții, îmi arunc privirea peste el, apoi trag telefonul mai pe marginea biroului și formez numărul secretarei. Sărut mîinile! Sînt Vlădeanu, spun cînd aud vocea secretarei. Din cele trei exemplare ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de-a se ști mai puternică decît Livia... Să cred că a fost sinceră?!... Lîngă mine, aud aerul ieșind prin supapa unui ventil pneumatic, căruia i s-a comandat deschiderea. Sînt fericit sau ar trebui să fiu; am învins!... Am sorbit din cupa de cer senin... "Și prinde-n mîini și cupa și buclele iubitei", da! cupa o am, am sorbit din ea, dar unde-s buclele?!... De ce să-mi închei ziua de azi fără să-mi achit datoria?! Nu-s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
supapa unui ventil pneumatic, căruia i s-a comandat deschiderea. Sînt fericit sau ar trebui să fiu; am învins!... Am sorbit din cupa de cer senin... "Și prinde-n mîini și cupa și buclele iubitei", da! cupa o am, am sorbit din ea, dar unde-s buclele?!... De ce să-mi închei ziua de azi fără să-mi achit datoria?! Nu-s oare mai sărac în sufletul meu știind-o pe Teona tristă din cauza acelui cuvînt vulgar?!... "Îi telefonez și-mi cer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în așteptare, cu ochii închiși, îmi plimb degetele peste tîmplele ei și-i cuprind buclele între palme. Bine-ai venit, Teona!... îi șoptesc. Ea deschide ochii încet, feminin și tandru, făcîndu-mă să mă regăsesc renăscut în seninul care mă învăluie, sorbindu-mă, împlinindu-mi rațiunea de a fi... implicîndu-mă în zbuciumul unei povești de dragoste și de ură, de dăruire și de renunțare, la finele căreia... ...Dar astea, de-acum, sînt povestea altor zile... 1976-1977 Săvinești Piatra Neamț CUPRINS Dedicația autorului....................................................... 4
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
care au uitat pe vacanță tot sau mai tot. De la școală, la Adevărul, unde nu am găsit pe ni meni; mi s’a spus să vin de la ora 6 la 11 seara. Întoarcerea acasă: masa, singură, cu seturi galbene. Când sorbeam din ceașcă o supă de găină a sunat cineva: Mihai. Al doilea tacâm, repede; a doua ceașcă, apoi măruntaie de pui sauté, brânză, pere și cafea neagră, cu ofranda ultimului meu Philip Morris. Conversație fărâmițată, plină întreagă de tine, și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Slatina). Mi-a lipsit mult, în momentele grele din săptămâna trecută, mai bine zis de acum două săptămâni, o prezență sigură de simpatie și ajutor. Acum, acalmie. Draga mea, iubită mică și dulce, mă gândesc mereu la tine, obsedant, cum sorb aerul. Mereu alături de tine, cu încredere, cu nădejde că tot ce vei face, vei face mândru, loyal (sic) și vrednic pentru noi doi, înfrățiți dincolo de tot, tata și cu mine. Tot ce-ți scriu e curat, drept, ca o flacără
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mea Mouette, eu, una, nu mai sper. Și dacă-ți spun asta, o fac pentru că și tu, la rândul tău, trebuie să ai în vedere această eventualitate. Ai văzut vreodată un lăstar de copac care să nu mai vrea să soarbă seva din pământ, fiindcă a fost transplantat departe de trunchiul părintesc? Nu, el crește; la început cu greu, dar apoi din ce în ce mai puternic și mai personal, în propriul lui folos. Și devine copacul care păstrează savoarea fructelor părintești... Sigur, mă doare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mi se spună chestii din astea, așa că n-a mai insistat. Oricum, văd că a suportat destul de bine vestea. Uite la el! Arată spre Tarquin, care a fost deja luat în primire de un grup de doamne newyorkeze care îl sorb din ochi. — Locuiești într-un castel? o aud pe una dintre ele zicând. — Păi... îhm, da. Adevărul este că da. — Îl cunoști pe Prințul Charles? spune alta, cu ochii cât cepele. Am jucat polo o dată sau de două ori... Tarquin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și negru, care se plimbă liber dar îl apucă pandaliile din când în când și vrea să atace. Îl urmăresc cu privirea, merge încet, apucând câte o frunză și mestecând-o încet. „Hmmm, într-adevăr, e mare...” mai cuget, relaxat, sorbind din vinul parfumat. „Oare încotro merge, nu știe că încolo e doar poarta?” Privesc ceva mai atentă cum taurul se îndreaptă fix către poarta grea de ieșire din fermă. „Oare am închis-o bine??” Rodrigo, vino înapoi!! Strig, neconvinsă, după
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
fantezie personală, nici un fel de perversitate sau țăcăneală ; e dulce și atît. Evident că, după o vară atît de săracă în imagini memorabile, sînt practic obligat să vă recomand spectacolul lui Walken vrăjindu-l în pas de dans pe Travolta, sorbind din ochi jamboanele ce ies din rochița lui, comparîndu-l muzical cu o brînză veche și împuțită, tot mai bună de la an la an și teleportîndu-l din curtea lor cu rufe întinse într-o lume în care ei doi sînt Fred
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pierdu prilejul s-o laude pe Maricica care tăiase foarte fin tăițeii cu ou. înainte de a se așeza la masă, moș Negruș, fiind cel mai în etate rosti rugăciunea apoi se rostuiră pe scaune și goliră înainte de a începe să soarbă borșul, păhăruțele cu rachiu tare, tras de două ori . Masa decurse în liniște, au mâncat cu poftă cartofi prăjiți cu harbuz murat și au sorbit cu plăcere și câte un pahar-două din vinul adus din beci de către Costache. La încheiee
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în etate rosti rugăciunea apoi se rostuiră pe scaune și goliră înainte de a începe să soarbă borșul, păhăruțele cu rachiu tare, tras de două ori . Masa decurse în liniște, au mâncat cu poftă cartofi prăjiți cu harbuz murat și au sorbit cu plăcere și câte un pahar-două din vinul adus din beci de către Costache. La încheiee Maria a pus pe masă coșulețe cu mere domnești, struguri și pere, dar acestea au fost mai mult râvnite de femei. Numai moș Negruș a
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
marii aglomerări de participanți, sala de festivități a școlii era ca un cazan încins sub presiune. Am ieșit din sală aproape printre ultimii. În afara sălii toate ferestrele coridorului pe care ieșeam erau larg deschise și amândoi - tată și fecior - fericiți, sorbim cu nesaț aerul proaspăt și răcoros ce venea dinspre „pătratul cu castani”, la umbra cărora ieșeam în recreația mare sau învățam în timpul nostru liber. După puțin timp tata își revine din fierbințeala sălii de festivități și din emoțiile intense ce
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
A. care se adaugă la orice produs abia la casă. Prețul nu este inclus de la început și asta te derutează de obicei. Vezi un obiect cu 10 $ și te pomenești că pe bon este trecut cu 12 $. Aici am stat sorbind băutura care n-avea altă calitate decât că era fierbinte și... a, da!... că ne-a înlesnit abordarea unei toalete care era imperios necesară din cauza gerului care ne-a doborât. Aici am făcut un plan de bătaie. Liviu dorea să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
șerbet de vanilie, un coștei de "cocoșei", erau puținele "atenții' pe care puteam să la ofer domnișoarei mele. Când luam bursa lucrurile se schimbau radical, cei 315 lei permițându-mi o invitație la restaurantul "Traian" din Piața Unirii, unde "degajați" sorbeam un lichior, specialitățile preferate fiind "Benedictina" și "Lichior Indian". În prezent, deși situația mea financiară s-a îmbunătățit radical, îmi amintesc mereu cu nostalgie de vremurile acelea și degeaba caut prin restaurante și prăvălii "Benedictina", "Lichior Indian" și șerbet de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aruncat o privire în apartamentul "șefului de misiune", am făcut o baie, ne-am schimbat "ținuta" și am coborât în salonul cel mare, unde ne aștepta masa de "bun venit". Atmosfera era dintre cele mai promițătoare și toți colaboratorii îmi sorbeau cuvintele, de parcă le-ar fi vorbit Ioan Gură de Aur. După masă, n-a mai fost nevoie să ieșim la cumpărături, fiindcă aveam două frigidere pline, prin grija colectivului, cu de toate, așa că ne-am ocupat de desfacerea bagajelor, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
îl prepară cu un ritual special, punând câteva grame într-un mic recipient, în formă de măr sau de pară, care poate fi cochet, din argint sau piele cu intarsii, până la o tărtăcuță scobită, toarnă deasupra apă fierbinte și apoi sorb lichidul printr-un tub special din metal, cu filtru la un capăt. Se spune că are proprietăți curative și a împărți sau a oferi cuiva un Mate e ca și cum te-ai face "frați de sânge". Mi s-a oferit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
consultant pe aceste probleme pe lang) autorit)țile din Cisiordania și este prieten cu primarul Kollek. Își bea repede cafeaua și se retrage; dorește că eu s) am o discuție f)r) rețineri cu Abu Zuluf. Așadar, eu și editorul sorbim lichidul exagerat de dulce din ceștile minuscule și, În timp ce din Inc)perile Învecinate se aude zgomotul mașinilor de cules - starea lui e ceva Între plictiseal) și Înfl)c)rare -, Îmi spune c) evreii trebuie s) cedeze teren În Ierusalimul de
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
un strat de piure de cartofi și având În jur orez și un sos de friptur). Șnițelul meu nu este din carne de vițel, ci dintr-un alt animal, greu de ț)iat. Așa c) m)nânc numai orezul și sorb din paharul cu Schweppes. Fiindu-i foame, domnul Eban are gură mereu plin). Are un accent de Oxford și opiniile bine organizate. Nu-i place s) asculte. Eu Ins) am venit s) aud ceea ce are de spus. Spune c) relațiile
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
nu știu cine sunt „victimele“, căci eu nu am cerut nimănui să plece, nu am dat pe nimeni afară. Dimpotrivă, am primit o vizită a unei proaspete pensionare cu temperament vulcanic, care a invadat ca un tanc biroul directorial unde tocmai Îmi sorbeam supa Între două repetiții, gata să mă dea ea pe mine afară, cu țipete histrionice, injurii și insulte cum că aș distruge Teatrul Național cu Trilogia greacă. „Unde sunt limba și cultura neamului? Au fost vândute la străini!“ Am Încercat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sârmă ghimpată... iar toate astea pe banii ministerului?! Trebuie avertizat Cotroceniul!“ Auzind aceste zvonuri, Eugenia Moldoveanu, cunoscuta soprană și directoare (pe vremea aceea) a Operei Române, m-a chemat În birou alertată. „Doriți o dulceață?“, m-a Întrebat grijuliu secretara, sorbindu-mă din ochi plină de compasiune. „Nu, doar un pahar cu apă“, căci În urgența apelului Îmi uitasem În sală proverbiala sticlă din care beau continuu apă, pentru sănătatea trupului și buna dispoziție generală. „Domnule Șerban, e grav, e foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o văd pe Mademoiselle, cerându-i pe un ton dulce, dar cu o tremurătură de rău augur a buzei superioare, să-i dea coșul cu pâine; și la fel, parcă Îl aud și-l văd pe Lenski, continuând să-și soarbă supa neabătut și nefranțuzește; În cele din urmă, cu un biciuitor „Pardon, monsieur“, Mademoiselle se repezea pe deasupra farfuriei lui, să Înșface iute coșul cu pâine și se retrăgea cu un „Merci!“ atât de ironic, Încât urechile pleoștite ale lui Lenski
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]