5,251 matches
-
perna suferindă, blândă în lumina de ceară. El este misterul, ultimul cuvânt înaintea morții. Îl vom întâlni pe Dumnezeu, acolo, în prag ne vom uni, înainte ca lumina oarbă să îmblânzească glasu-i de arhiereu. în grota ce stă să ne soarbă. Trebuie să mă trezesc din această stare, oricât m-ar durea și oricât ar fi de grea, să scap de această apăsare. Sub legea credinței mele mă voi așeza și voi aștepta rugându-mă fecioarei sub un copac cu trunchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
sfârșit eforturile Prefecturii au dat roade prin acest pui de gloabă autohton. La fel, au căzut în desuetudine cele 2 miliarde care i se impută scumpului nostru primar și celorlalți colaboratori. Vă îmbrățișez și vă las. Lăsați-mă să-mi sorb emoționat lacrimile și cafeaua. Ne-a pus Dumnezeu mâna în cap ! Au urmat două ore cu muzică despre cai cu o completare despre hipopotami, timp în care în curte și pe de lături reporterii secerau voinicește noi și noi declarații
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
se Îndrăgostesc, apoi iau parte la nenumărate scene de măcel din care unii scapă. Russell, un australian ghidat În arenă de Ridley Scott pe principiul alien, a primit statueta Îngîndurat pentru film, pentru rol, pentru pace, pentru femeile care-l sorb din ochi. Un mare actor, care are ceva din expresivitatea unui dulap aflat În mișcare involuntară, el iubește cangurii, trăiește la antipod, și, spre deosebire de Christopher Lambert comparat recent cu Marlon Brando În pofida ori poate tocmai din pricina permanentei lui stări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Închisorii decît În cerc strîns, femei, ioc, plus alte neajunsuri. Se vede că Paula nu-i la curent cu o nouă publicație, Love-sexy magazin. Aici se vorbește de zodia săgetătorului. „Este ca o albină care zboară din floare-n floare.” Sorbind nectar cu trompa sa uluitoare. În timpul ăsta, „plăcerea este scurtă și femeia rămîne”. CÎnd, unde, și de ce rămîne femeia, nu se explică. Înțeleg că rămîne-așa. Probabil pentru că „săgetătorul este un om al frecării”. Ca noi toți. Din La datorie, extrag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
analizam cât puteam mai precis; zilele mele de marasm și neurastenie, alături de zilele, mai numeroase, firește, de pionierat, de orgolios efort, de creștere. În tot decursul lui iulie n-am fost decât o singură dată la Shillong și, acolo, am sorbit soarele, am văzut iarăși cinematograf, mi-am reparat patefonul, mi-am cumpărat romane polițiste, singurele pe care mai eram în stare să le citesc de când venisem în Assam. Totuși, știam că munca mea e bine apreciată la centru, și aceasta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lapte sau nuci de cocos bine curățite. Mi le aducea un servitor, cu bustul descoperit și păros, singurul cu care puteam schimba câteva cuvinte în hindusthani. Îl observasem cum privește lacom lucrurile mele, așa cum sta turcește lângă ușă și mă sorbea din ochi, neîndurîndu-se să plece, întrebîndu-mă dacă patul e destul de bun, dacă învelitoarea mă apără bine de țânțari. dacă îmi place laptele crud, dacă am frați și surori, dacă mi-e dor de țară, și știam că într-o cameră
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se pregătea să urce scările, dar s-a oprit să mă asculte. Mă privi iarăși, de astă dată atât de straniu (ah! cum am să pot eu sugera privirile ei, niciodată aceleași, niciodată), încît rămăsei și eu cu ochii deschiși, sorbind-o. ― De ce mi-ați cerut iertare? De ce vreți sî mă faceți să sufăr? ― Nici gând, mă scuzai eu zăpăcit. Mi s-a părut că te-am supărat și atunci... ― Cum poate să ceară iertare un bărbat unei fete? ― Când greșești
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu multă sinceritate întîlni-rea mea cu Harold și dezgustul de viața pe care o duc europenii și eurasienii din acest oraș, viață pe care am dus-o și eu atât timp. Mărturisirea aceasta a mea i-a desfătat. Femeile mă sorbeau cu ochii și mă tot lăudau în argot-ul lor neînțeles, iar Mantu îmi strângea mâinile și închidea ochii, după obiceiul lui. Numai inginerul, după ce îmi atrase atenția asupra zelului meu prea entuziast, se retrase să-și citească nelipsitul său roman
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aceasta a surprins-o. Ne-am despărțit, apoi, pentru cinci minute, ca să sfârșesc scrisoarea. Când m-am întors, dormea pe canapeaua din fața mesei. Am deșteptat-o. A tresărit; ochii îi erau măriți. Am început s-o privesc țintă; ea îmi sorbea privirile, ochi în ochi, întrebîndu-mă la răstimpuri, șoptit: "Ce?" Apoi n-a mai fost în stare să vorbească, nici eu n-am mai putut s-o întreb; ci ne priveam fix, fermecați, stăpâniți de același fluid suprafiresc de dulce, incapabil
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu făcui nici un gest ca să-i violentez alunecarea, hotărât fiind să-i chinui numai brațul), și, când o sărutai de astă dată pe gură, înțelesei că nu mai era o sărutare de viol, căci buzele ei se deschideau ca să mă soarbă, dinții ei încercau să mă străbată, încleștarea nu mai era nici împotrivire, nici abandonare, ci coincidență cu dorul meu, cu sângele meu. Am înțeles atunci că orice s-îr fi întîmplat mai înainte în emoțiile și în gândirea Maitreyiei, oricine le-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
l-am iubit altfel. Dar acum... Mă privi aproape somnambulic; privirile ei treceau prin mine, pe deasupra mea, ca să se unească cu cine știe ce făptură din viziunea ei, poate tot eu, Allan, dar un Allan mai plin și mai cald, cerut și sorbit de toată setea dragostei ei. ― Acum te iubesc numai pe tine; niciodată n-am iubit mai înainte. Mi s-a părut că iubesc. Acum știu, acum e altfel. Am vrut s-o îmbrățișez, dar se cobora Mantu pe scară, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
stânjenit. Nu avea ce să-mi răspundă, pentru că nu pricepuse mai nimic din acea "moarte a continentului alb", care mă obseda pe mine de atâția ani, și apoi, nici nu avea chef de vorbă, nerăbdător fiind să plece și să soarbă un pahar de whisky, din care nu mai gustase cam de mult. Mă întrebă într-o doară: ― Dar religia ta? ― Pentru mine, creștinismul nu s-a născut încă. N-au fost decât biserici creștine, dogme și rituale. Creștinismul se naște
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
femei aveau grijă de doamne, care stăteau în altă odaie, nevăzute, iar Mantu rămăsese jos, pe coridor, să servească de ghid musafirilor. Numai Maitreyi mai venea pe la noi, ca să împartă volume din Uddhitta și să aducă dulciurile. Vedeam cum o sorb toți din ochi (căci era admirabilă atunci, palidă și blândă, cu brațele goale ieșind dintr-o sari de mătase albastră), cum o doresc, și spectacolul acesta mi-era insuportabil, pentru că nimeni de-acolo nu știa că Maitreyi este a mea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a mai putut răbda și a fugit pe coridor, plângând. D-na Sen a rămas tot acolo, lângă ușă, privindu-mă cu același surâs înghețat, puțin batjocoritor, îndemnîndu-mă: ― Ia-ți ceaiul... Am curățit ca prin somn o banană și am sorbit din ceașca în care se răcise ceaiul. Îmi contenise plânsul deodată și suspinam numai. Când m-a văzut că mi-am sfârșit ceașca, d-na Sen a ieșit pe coridor și a chemat servitorul să ridice tava. ― Pot vedea copiii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mereu de la început. Așa am adormit în zori. M-a trezit Harold, ca să-mi spună că mă cheamă cineva la telefon. Am alergat ca un nebun în hall, numai în pijama. Am recunoscut îndată glasul Maitreyiei, pe care l-am sorbit însetat, deși mă temeam să-i vorbesc, ca să nu mă audă Harold sau vreun alt pensionar al d-nei Ribeiro. Îmi spunea lucruri pe care le ghiceam mai mult, căci vorbea încet, ca să nu deștepte pe ceilalți, probabil, și izbucnea mereu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mi-era rușine să mă înghesui alături de bătrâne și zdrențăroși, în fața ghișeului de cl. III; rușine nu de mine, ci de cei câțiva eurasieni și englezi de pe peron, care-mi priveau foarte bănuitori hainele). Am așteptat zgribulit acceleratul de Lucknow, sorbind ceaiuri multe și încercînd să reconstitui de la început escapada mea. Erau lacune de ceasuri, de nopți, și golul acesta din memorie mă obseda. Dacă am înnebunit? mă întrebam. Îmi porunceam să nu mă gândesc la nimic. Totul va trece, totul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
puternic, cu brațe vânjoase și piept larg. Era îmbrăcată ciudat, într-o toaletă de voiaj prin colonii, adaptată foarte curios la un drum de munte. Era atât de înghețată, încît paznicul a trebuit să facă ceai mult, și l-a sorbit lacomă, vorbind mereu, întrebînd, suspectîndu-mă. Mă plictisea oarecum această vizitatoare inoportună, dar m-am liniștit aflând că peste două zile cel mai târziu pleacă spre Maikhali, voind să ajungă la Bhadrinath. Până la Bhadrinath e un drum bun, de treizeci de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să adauge: Nu mă cheamă așa. Pentru păcatele mele am ajuns să cânt prin cârciumi, și oamenii îmi spun Leana. Dar eu n-am fost făcută pentru asta." Și poate, uneori, îți lua paharul, îl ducea la buze, și uneori sorbea din el. Zic poate, pentru că nu făcea asta decât arareori, și numai dacă îi plăcea de tine, dacă te vedea că ești tânăr și i se părea ei că ești frumos sau melancolic și visător. Doar ce-și atingea buzele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
te vedea că ești tânăr și i se părea ei că ești frumos sau melancolic și visător. Doar ce-și atingea buzele de pahar, dar nu era unul de la masa ei și de la mesele vecine să n-o urmărească avid, sorbind-o din ochi, pentru că, cum să-ți spun? când atigea Leana paharul, toată fața i se lumina de un zâmbet nemaivăzut și neînchipuit. Nu putea fi comparat cu nimic, nu semăna cu nimic - nici cu zâmbetul celor mai frumoase femei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ultimii ani s-a schimbat destul de mult. Nu pot spune că a îmbătrînit, dar nu mai e Leana de prin 1930 sau 1935. Nu vă mai vorbesc de cum era prin 1920-21, la " Floarea-soarelui", când se oprea pe la mese și uneori sorbea din paharul vreunui tinerel. Pe Leana de-atunci n-ați apucat-o nici unul din voi. Dar amintiți-vă cum era în 1930, când s-a auzit prima oară de numele ei, după ce debutase la "Platani". Și atunci trecea pe la mese
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Cladova. -Nu, nu-ți vorbeam de Leana ca femeie, continuă Hrisanti cu o neașteptată oboseală în glas. Mă gândeam la ea ca artistă. Rămase o clipă pe gânduri, cu paharul la buze, parcă nu s-ar fi putut hotărî să soarbă. - Poate mă înșel, adăugă absent. Poate voiam să spun altceva... Începu să soarbă, pe gânduri. Când ajunse în hall, clipi, ca să-și obișnuiască ochii cu lumina, apoi se apropie de un piccolo și-l întrebă de Sala catalană. Nu era
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
neașteptată oboseală în glas. Mă gândeam la ea ca artistă. Rămase o clipă pe gânduri, cu paharul la buze, parcă nu s-ar fi putut hotărî să soarbă. - Poate mă înșel, adăugă absent. Poate voiam să spun altceva... Începu să soarbă, pe gânduri. Când ajunse în hall, clipi, ca să-și obișnuiască ochii cu lumina, apoi se apropie de un piccolo și-l întrebă de Sala catalană. Nu era departe; trebuia să ocolească rotonda cu oglinzi, către care păreau că se îndreaptă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și le umpleau paharele. Il Comandante părea gata pentru un toast, dar Orlando îl privise scurt, și atunci se mulțumi să spună: - Salute! - Salute! repetară fetele. - Nu știu ce e, spuse Adrian, dar orice ar fi e bine venit. Mi-e sete! Sorbi la început cu măsură, apoi bău spornic și goli paharul. Orlando întoarse capul către cele câteva perechi care dansau parcă absente, căci orchestra se auzea acum în surdină, iar la mese toți vorbeau în șoaptă, privind pe furiș către masa
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și nu mai vine, mi-am luat dosarul și am coborât. Credeam că s-a oprit la bar... Fetele își apropiară capetele și începură să șoptească. - La Vedova, auzi Adrian pe vecina lui din dreapta. Apucă paharul plin și începu să soarbă. - Accident! Și tot la douăzeci și unu!... i se păru că mai aude tocmai în clipa când Il Comandante se întoarse, ștergîndu-și fruntea cu batista și zâmbind întruna. - N-a fost nici un accident, interveni el, încruntîndu-se brusc. S-a oprit iar ascensorul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și întors? îl întîmpină Pantelimon cu bucurie. Atunci mergem la cantină... Și pentru că Ulieru tăcea, privindu-l preocupat, destupă sticla de bere, umplu un pahar și i-l întinse. - De unde știai că am fost la Slatina? îl întrebă Ulieru după ce sorbi cu grijă câteva înghițituri. Pantelimon tresări surprins. - Ai fost la Slatina? Să mă trăsnească Dumnezeu dacă am știut ceva! - Atunci de ce i-ai spus dactilografei că orașul dumitale favorit e Slatina? De ce tocmai Slatina, unde mă aflam eu? Și, pentru că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]