32,236 matches
-
40 de ani, cataclismul nuclear nu mai era iminent. În ciuda acestui fapt, lumea nu a devenit cu mult mai sigură, evenimente dramatice impunându-se atenției. Doar în ceea ce privește Europa, se pot aminti prăbușirea regimurilor comuniste din partea răsăriteană a continentului, colapsul statului sovietic sau tragedia iugoslavă, lucruri inimaginabile cu câțiva ani mai înainte. Probleme considerate „interne” ale statului suveran nu mai puteau fi pur și simplu ignorate de relațiile internaționale - în particular, de studiile de securitate - pur și simplu datorită neliniștii pe care
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
militar are în vedere mai cu seamă statul, dar se poate referi de fapt la orice entitate politică. Pentru sectorul politic, amenințările se definesc în general prin prisma principiului constitutiv - suveranitatea, dar câteodată și ideologia, cum a fost cazul Uniunii Sovietice. Victime ale unor amenințări economice pot fi firme, economii naționale sau stabilitatea unor sisteme chiar mai largi - de exemplu, crizele financiare, care se pot propaga cu viteză în întreaga lume. Termenul de referință al amenințărilor societale sunt colectivități ce dezvoltă
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
la nivelul statal și cel internațional, luându-se în considerare și altele - mai întâi cel regional, apoi și cele subetatice și cel global, suprasistemic. După sfârșitul „războiului rece”, ca urmare a diminuării riscului unui conflict nuclear sau a prăbușirii Uniunii Sovietice, multe cercetări au ajuns la concluzia că nivelul sistemului internațional nu mai este suficient în investigarea raporturilor dintre state și au acordat o atenție sporită nivelului regional. Termenul „regiune” desemnează în principiu o simplă alăturare geografică a unor țări, astfel încât
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
modului în care războaiele sunt înțelese și se poartă, schimbare produsă de armele nucleare. Cu toate acestea, confruntările dintre cei doi poli au existat la periferia sistemului internațional, în măsura în care americanii percepeau balanța de putere ca pe o îngrădire a Uniunii Sovietice și o stopare a avansării comunismului pe glob după modelul teoriei dominoului, precum și câștigarea unui avantaj strategic asupra URSS, iar rușii considerau balanța ca fiind neechilibrată, având în vedere răspândirea comunismului și câștigarea avantajului strategic asupra Statelor Unite (pe care, de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
teritorială a balanței de putere se păstrează și chiar suferă o revigorare puternică, fără însă a căpăta prioritate în raport cu cea militară și tehnologică. Cea de-a patra etapă a balanței de putere este în plină desfășurare, începând cu colapsul Uniunii Sovietice în 1991 și sfârșitul „războiului rece”. Principala caracteristică a perioadei de după „războiul rece” este că bipolaritatea puternică a sistemului a dispărut, lăsând loc unui unipolarism necontestat: cel al Statelor Unite. În această situație, am fi tentați să considerăm că nu există
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
degrabă în jurul unor interese comune. Un exemplu de astfel de organizație de apărare comună este Pactul de la Varșovia (semnat în 1956), care prevedea ce contribuție își promiteau reciproc statele din fosta URSS, precum și cele din sfera de influență a Uniunii Sovietice în cazul unui atac asupra vreunuia dintre ele din partea statelor din NATO (respectiv SUA). Un alt element al definiției alianței e scopul ei, care este unul fundamental militar sau de maximizare a securității. Acest aspect deosebește în mod clar alianțele
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
că schimbările pe care aceasta le promovează reprezintă viitorul sistemului internațional. Acest tip de comportament este de obicei indus de calitățile personale și charisma liderilor politici, precum și de ideologiile noi și dinamice, susținute de masive aparate propagandistice. Este cazul Uniunii Sovietice, care în primii săi ani a atras un număr relativ mare de state ce i s-au aliniat, pe baza succesului repurtat pe plan intern prin industrializarea urgentă și stabilitatea politică și economică. Statele din Europa Centrală și de Sud-Est
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
un exemplu în acest sens este Pactul de Oțel germano-italian semnat în 1936; alianțe defensive - alianțe care se formează cu scopul de a preîntâmpina o amenințare externă comună; NATO este un exemplu de alianță defensivă constituită în 1949 împotriva Uniunii Sovietice. În cadrul acestui tip de alianțe se pot identifica și o serie de excepții, cum ar fi pactul de neutralitate sau pactul de non-agresiune. Acestea nu sunt alianțe militare în măsura în care nu prevăd nici un sprijin militar și politic reciproc. Pactul de neutralitate
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
organism în al cărui document fondator apăreau în mod explicit principiile securității colective. În ciuda câtorva succese, Liga a eșuat în efortul de a preveni conflagrația din 1939-1945, mai mulți factori contribuind la acest fapt: Mari Puteri precum Statele Unite și Uniunea Sovietică nu făceau parte din sistem; state revizioniste precum Japonia, Italia sau Germania au rămas nepedepsite în acțiunile lor expansioniste; statele membre, mai ales principalii garanți ai sistemului - Franța și Marea Britanie -, nu au putut/vrut să-și onoreze angajamentele. Altfel spus
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
arsenalul său deține, teoretic, o mare libertate de acțiune, ce poate fi îngrădită, în ultimă instanță, doar de alte puteri nucleare. Efortul de a păstra Națiunile Unite în afara disputelor dintre Marile Puteri (mai ales a celor dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică) oferă explicația fundamentală pentru modestele acțiuni ale acestora în perioada confruntării bipolare. Sfârșitul „războiului rece” a adus însă o nouă perioadă de entuziasm la nivel internațional, de unde și activismul ONU în anii 1990, implicare vizibilă mai ales începând cu Războiul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Dezarmarea reciprocă, fie și parțială, este privită în general ca fiind cea mai sigură modalitate de oprire a spiralei neîncrederii și a fricii. Exemplele în domeniu sunt numeroase. Acordurile SALT I (1972) și SALT II (1979) dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică, încheiate pentru a opri cursa înarmării nucleare dintre „cei doi mari”, au fost o încercare de a se construi un regim în domeniu. Tratatul de Neproliferare Nucleră, astăzi în vigoare și la care au aderat cele mai multe dintre statele lumii, este
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
care cuprindea aproape toate statele continentului, inclusiv cele două superputeri. Actul Final de la Helsinki nu conținea angajamente formale legate de nivelul înarmării. Trebuie notat însă și faptul că obiectivele politice ale participanților, în particular ale Marilor Puteri, erau diferite: Uniunea Sovietică urmărea în special confirmarea frontierelor postbelice, pe când principalul interes al Statelor Unite era respectarea drepturilor omului în Europa de dincolo de „cortina de fier”. Faptul că semnatarii nu aveau aceleași scopuri este de natură a pune sub semnul întrebării calitatea de regim
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Scrisă în perioada „războiului rece”, cartea lui Deutsch identifică o comunitate de securitate ca fiind formată din țările aflate pe țărmurile nordice ale Atlanticului și Mării Nordului și vecinii lor imediați, dar excluzându-le pe cele aflate în epocă sub hegemonie sovietică. După cum se observă, o comunitate de securitate nu exclude faptul că statele membre nu pot intra în dispute pe felurite teme, ci doar că nu vor folosi argumentele forței pentru rezolvarea lor. Derularea normală a relațiilor internaționale poate da naștere
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
unul complex. De exemplu, o perspectivă realistă asupra mecanismelor asigurării securității Europei Occidentale în perioada postbelică ar accentua importanța „umbrelei de securitate” americane inclusiv nucleară, cu ajutorul căreia statele din această regiune s-au putut considera mai puțin amenințate de expansionismul sovietic, sau a formidabilei dezvoltări tehnologice din epocă, de natură să ridice întrebări foarte serioase cu privire la riscurile și costurile unui eventual război pe continent. Logica realistă poate oferi explicații cu privire la lipsa unei confruntări armate între Est și Vest în această epocă
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
interacțiuni, a dus la construirea unei comunități de securitate. Un exemplu relevant din multe puncte de vedere este Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), la origini o alianță politico-militară, construită sub conducerea Statelor Unite în vederea protejării Europei Occidentale în fața pericolului expansionismului sovietic. Legăturile dintre membrii săi nu erau cu necesitate dintre cele mai bune, după cum dovedește istoria relațiilor greco-turce. Sfârșitul „războiului rece” a adus pentru Alianță două provocări diferite. Mai întâi, prin dispariția amenințării sovietice, statele membre trebuiau fie să identifice un
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în vederea protejării Europei Occidentale în fața pericolului expansionismului sovietic. Legăturile dintre membrii săi nu erau cu necesitate dintre cele mai bune, după cum dovedește istoria relațiilor greco-turce. Sfârșitul „războiului rece” a adus pentru Alianță două provocări diferite. Mai întâi, prin dispariția amenințării sovietice, statele membre trebuiau fie să identifice un nou rol NATO, sau să dispară. Practic simultan, Alianța a primit cereri de aderare din partea noilor democrații din centrul și estul continentului, liderii acesteia confruntându-se cu postura de a defini condițiile de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
poate fi studiată urmărind evoluția relațiilor româno-maghiare. Tradițional încordate pe motive de ordin național, ele au fost ținute sub control din perioada celui de-al doilea război mondial, mai ales datorită sistemului hegemonic în interiorul căruia evoluau împreună - inițial german, apoi sovietic. În condițiile slăbirii și, apoi, ale sfârșitului dominației Moscovei, pentru o perioadă ce a început din anii 1980 și a durat până spre mijlocul anilor 1990 s-a putut constata o răcire accentuată a raporturilor româno-maghiare. În căutarea unor mecanisme
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
externe a administrației lui George W. Bush este dominat de retorica lărgirii sferei democrației. Adevărat, între cele două guvernări există deosebiri: sub direcția lui Clinton, politica de extindere a democrației s-a concentrat mai degrabă asupra fostei sfere de influență sovietică în Europa, în vreme ce administrația Bush este decisă să opereze o modificare fundamentală în tradiția politicii externe americane, cu precădere în Orientul Mijlociu prin schimbarea raportului dintre stabilitatea cu orice preț și democratizare. Nu doar dimensiunea geografică separă cele două administrații: dacă
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
complicată cu cât cele două superputeri, SUA și URSS, se aflau deja într-un intens „război rece”, ceea ce sporea în foarte mare măsură riscul escaladării unui conflict nuclear. În acest moment începe să se pună problema ripostei nucleare a uniunii sovietice împotriva unui atac nuclear al Statelor Unite. Rezultatul acestor dezbateri în SUA l-a reprezentat adoptarea Massive Retalliation Doctrine, (Doctrina Represaliilor Masive) la începutul anilor ’50. Aceasta este prima doctrină strategică a Statelor Unite. Doctrina Represaliilor Masive consemna că raportul ofensiv-defensiv de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
că raportul ofensiv-defensiv de forțe dintre Est și Vest s-a schimbat, balanța militară s-a dezechilibrat, iar doctrina în cauză se constituia ca un răspuns la această situație internațională. Era o doctrină responsivă în cazul unui atac al Uniunii Sovietice sau al aliaților săi asupra Statelor Unite, în sensul că la orice atac sovietic asupra lor, SUA își rezervau posibilitatea de a ataca cu mijloacele pe care le considerau necesare și în proporția pe care o apreciau ca fiind potrivită. Cu
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
militară s-a dezechilibrat, iar doctrina în cauză se constituia ca un răspuns la această situație internațională. Era o doctrină responsivă în cazul unui atac al Uniunii Sovietice sau al aliaților săi asupra Statelor Unite, în sensul că la orice atac sovietic asupra lor, SUA își rezervau posibilitatea de a ataca cu mijloacele pe care le considerau necesare și în proporția pe care o apreciau ca fiind potrivită. Cu alte cuvinte, în cazul în care URSS sau vreunul dintre sateliții săi ataca
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sateliții săi ataca SUA, acestea își rezervă dreptul de a-i ataca masiv folosind întregul arsenal de arme nucleare, vizând distrugerea completă. Această doctrină consideră, deși implicit, că un război nuclear poate fi câștigat și că, în eventualitatea unui atac sovietic asupra lor, SUA vor supraviețui pentru a-și utiliza întregul arsenal împotriva atacatorului. Este ultima doctrină care consideră că un război nuclear poate fi câștigat și că arma nucleară, deși diferită, poate fi folosită asemenea armelor convenționale, în scopul câștigării
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de vectoril nucleari. La începutul anilor ’50, SUA dispuneau de bombardiere strategice care își puteau lansa încărcătura nucleară la aproximativ 6.000 km de bază; în plus, numărul de bombardiere strategice deținute de americani era net superior comparativ cu Uniunea Sovietică. Situația se schimbă însă încă o dată la sfârșitul anilor ’60, când apare al treilea pilon al triadei nucleare: racheta balistică lansată de pe mare, în speță, de pe submarine (Sea Launched Ballistic Missille - SLBM). Acest lucru schimbă concepția asupra războiului nuclear. Dacă
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de către mareșalul Sokolovski. Aceasta implică faptul că într-un conflict major între superputeri, folosirea arsenalului nuclear (de către URSS) va fi una masivă și totală. Aceasta însemna că în eventualitatea unui atac nuclear al Statelor Unite sau al aliaților lor asupra Uniunii Sovietice sau a blocului comunist, URSS avea să răspundă cu întregul arsenal nuclear operațional de care dispunea și viza distrugerea totală a inamicului. Doctrina nuclară Brejnev, a doua elaborată de sovietici, afirmă că în cazul escaladării unui conflict militar între SUA
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
comunist, URSS avea să răspundă cu întregul arsenal nuclear operațional de care dispunea și viza distrugerea totală a inamicului. Doctrina nuclară Brejnev, a doua elaborată de sovietici, afirmă că în cazul escaladării unui conflict militar între SUA și URSS, Uniunea Sovietică nu va folosi prima arma nucleară. În mare parte, doctrinele sovietice cu privire la armele nucleare sunt mai degrabă răspunsuri la politicile nucleare americane - ceea ce, totuși, nu știrbește cu nimic importanța lor. De remarcat că aceste doctrine se dezvoltă într-o perioadă
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]