5,544 matches
-
Ca probă de referință, se poate lua scena-n care-l pupă pe Michael Douglas stînd călare pe el, vorba lui Beethoven: „Mă simt fericit ori de cîte ori reușesc să mă ridic deasupra unui obstacol”. Remarcă Întărită și de spusele unei doamne pe Discovery, care povestea cum a ajuns să deschidă un magazin cu accesorii pentru Îngeri. Într-o zi i-a apărut unul la ușă, i-a dat ideea și i-a mărturisit În finalul Întrevederii că posedă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
orice cretin, asta-i concluzia după ce vezi filmul și nu știi nimic despre desenat, așa că-ți cumperi chipsuri, ca un intelectual, conform părerii unanime că trebuie să aflăm tot despre viața unui artist, care-i mai interesantă decît opera. În ciuda spuselor lui Calvino: „Fac parte dintre aceia ce cred, Împreună cu Croce, că la un autor importante sînt doar operele”. Baronul din copaci. Nici o operă nu poate egala Însă sifilisul unui autor, tbc-ul, epilepsia, hernia din tinerețe, hemoroizii, amanta. Nimeni nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
celebre și galbene. Oblio tratează problemele de sexologie cu o impecabilă imprecizie, stîrnind furtuni de nedumerire la țară. Textele debordează de har mai ales În momentele-n care se mixează „strigătul șacalului În noapte” cu „All I Need Is Love”, spusele cu tîlc ale lui Mandavega cu „Ich bin krank Nach liebe”. Prin această poligloție, că altfel nu pot să-i zic, lingamul zburdă-n voie, yoni cască, somnoroasă, iar Înțelepții se Întrec să ne Învețe neapărat că „femeia vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
importanță ar fi avut? ― Pentru mama... Ar fi vrut să spună ceva, dar se opri. Eram și eu stingherit de această întrerupere și nu știam ce să cred despre lucirea aceea mânioasă a ochilor. "Poate că am supărat-o", îmi spusei în gând. ― Te rog să mă ierți dacă am greșit cu ceva, vorbii eu blând. Nu știu cum să mă port cu indienii.... Când i-am vorbit, ea deja se pregătea să urce scările, dar s-a oprit să mă asculte. Mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
altă formulă; o fi spus, poate, că acum își dă seama de riscurile pe care le comportă pentru Leana o reîntoarcere în trecut, sau cam așa ceva. Cladova se ridică brusc, parcă înveselit deodată. - E ca într-un roman de aventuri, spuse, și mă îndoiesc că lucrurile s-au întîmplat așa, dar mi-a făcut plăcere să te ascult. Aveam impresia că trăiesc într-o altă epocă. - E foarte adevărat, reluă Hrisanti. Toate acestea s-au întîmplat într-o altă epocă. Și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de pământ. Căzuse prea departe de buzunar. Zamfira întinse mâna, scoase revolverul și zâmbi. - E pentru dumneavoastră, domnule elev, spuse. Poate îl păstrați ca amintire... Darie își reașezase casca. Apucă revolverul și-l cântări în mână. - Nu mai are gloanțe, spuse. Nu mai e bun de nimic. Se pregătea să-l azvârle în porumbiște, dar se răzgândi. Continuă să-l cântărească în mână, nehotărât. Iliescu îi ajunse din urmă. - Trage să moară, rosti rar, clătinând din cap. Fără lumânare, ca un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
țin de vorbă, să-i vorbesc, orice, numai să nu moară... Se întrerupse brusc, dîndu-și seama că lăsase cărarea și umbla acum, călcând anevoie, printre porumbi. Întoarse capul și-l zări pe Zamfira la câțiva pași în urmă. - Mă băieți, spuse, da voi știți unde mergem? Pe-aici ne afundăm în porumbiște... - Pe-aici e drumul, domnule elev, spuse Zamfira apropiindu-se. Că dacă am umbla pe cărare, poate dă peste noi vreo patrulă rusească. O ținem tot pe-aici, prin
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
domnule elev, îl liniști Zamfira. Uitați-vă la stele. Am făcut doar un ocol ca să nu cădem în sat, dar încolo mergem bine. Ne ținem după ruși... Darie privi în treacăt cadranul fosforescent. - Acum e unu fără douăzeci și cinci de minute, spuse. Dacă dăm curând de șosea, și totul iese bine, putem mărșălui până aproape de patru. După aceea, spuneați, trebuie să ne ascundem iarăși în porumbiște. Dar dacă încep pe-acolo, peste zece-doisprezece kilometri, lanurile de grâu și ovăz și rapiță, sau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
elev, șopti Zamfira. Ceasul rău... - Iar au început să se adune corbii, spuse târziu Iliescu. Ce semn o mai fi și ăsta? Darie privi, cu mâna streașină la ochi, căci cerul era încins și lumina difuză îl orbea. - Sunt avioane, spuse. - Sunt și avioane, dar zboară sus, foarte sus, adăugă Zamfira. Corbii sunt pe-aici, pe-aproape... Darie căzu pe gânduri și zâmbi. - În fond, asta facem și noi. Ne ținem după ei, după ai noștri, dar de departe, tot mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Oglindești. Acolo s-au concentrat nemții. Acolo au să se înfrunte, într-o zi, două... Popa oftă, scuipând în palme, și înfipse lopata în pământ. Dar după câteva clipe se opri din nou. - Nu poate să fie pe-aici, Marine, spuse. Pe-aici e numai pietriș. Cum de l-a auzit? Eu n-o văzusem. Nici nu crezusem că va veni noaptea asta. O lăsasem lângă patul Moșului. "N-aș vrea să moară înainte de a o găsi, îmi spuse. Și nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
frunte, parcă ar fi vrut să ofteze. Apoi se întoarse spre Leopold. - Schicksal! spuse el zâmbind amar. - Schicksal! repetă celalt. Von Balthasar își puse brusc casca și mă privi din nou. Avea acum privirile reci, înghețate. - Aveam nevoie de oameni, spuse. Avem cu noi dinamită, dar ne trebuiesc și oameni. Trebuie să distruge șoseaua până la Dumbrăvi. Noi o dinamităm, iar dumneavoastră săpați șanțuri pe margini. Dar nu cum ați săpat până acum. Ne trebuiesc șanțuri adânci și largi, șanțuri antitanc. Ascultam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
destul de tânăr, deși stilul vetust al costumului îi adăuga cel puțin cinci, șase ani, se opri în dreptul lui și-i ceru voie să se așeze la masă. - E curios că ne întîlnim tocmai astăzi, zi atât de importantă pentru dumneavoastră, spuse. Eu sunt contele de Saint-Germain. Cel puțin, așa mi se spune, adăugă cu un zâmbet amar. Dar nu e curioasă această întîlnire, doar la câteva zile după descoperirea manuscriselor eseniene de la Marea Moartă? Desigur că ați aflat și dumneavoastră... - Doar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adăugă. - Am să le caut eu... Dar deși cercetă multe chioșcuri și librării, nu găsi decât un singur magazin ilustrat, italian, cu trei fotografii ale Veronicăi, toate din India. - Parcă eram mai tânără și mai frumoasă atunci, acum trei luni, spuse. Puține săptămâni în urmă, își dădu seama că Veronica avea dreptate. De câtva timp, nu mai arăta atât de tânără. "Documentele pentru Arcă sunt de vină, își spuse. Extazele paramediumnice au epuizat-o." - Mă simt mereu obosită, îi mărturisise într-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fost niciodată singuri? - Ce imaginație maladivă! izbucni deodată Maria, cu o greu stăpânită exasperare în glas. Un artist tânăr și cultivat ca dumneata, să-ți inventezi singur obsesiile teroarei!... Ieronim se ridicase în picioare și o privea turburat. - Din păcate, spuse, n-am inventat nimic. Eu însumi sunt produsul teroarei... Și atunci mă apăr cum pot: mă apăr făcând teatru, transformând obsesia și nenorocul în spectacoL. Maria se oprise la un pas în fața lui și-i privea sălbatec, respirând cu greutate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ca să zic și eu ceva, mi-am ridicat vocea ca să acopăr gălĂgia și am Întrebat: — SÎnteți de la radio? — Da, a răspuns fata. Deci asta era. Erau de la radio. — Cum te simți, tovarășe? Îl Întrebai pe neamț. — Bine. Și tu? Ud, spusei și el rîse lăsÎndu-și capul Într-o parte. — N-ai cumva o țigară? mă-ntrebă. Îi Întinsei penultimul pachet de țigări și se servi cu două. Fata forțoasă luă și ea două, iar băiatul cu cravata de colegiu luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cam pe la un început de săptămână. Ei, ce zici? Vorba ceea: „Lungește, Doamne, boala pân’ s-o coace poama!” Nici vorbă. Asta ar însemna să nu terminăm treaba nici la Calendele grecești. Păi ce era să zic și eu la spusa ta? Auzi vorbă: „Cam pe la un început de săptămână”. Să nu crezi că nu ai dreptate, vere. Am fost neclar în ce am zis. Tu însă trebuia să-ți imaginezi că întâlnirea noastră era musai să se petreacă la începutul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
care-i iaste hramul Svîntul Ioan Zlataust...” Acum e limpede. Gheorghe Duca voievod a zidit Zlataustul pe locul unde s-a aflat biserica ridicată de Ștefan Tomșa vodă, care a domnit în două rânduri: 1611-1615, 1621-1623. Ca o confirmare vine spusa cronicarului Nicolae Costin: „În acest an veleatul 7190 a zidit Duca Vodă mănăstirea Sfântul Ioan Zlataust din Iași, pe care loc a fost o biserică mică de lemn, pe temelie naltă de piatră, care era făcută de Ștefan - Vodă Tomșa
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
unde locuia Cleopatra Poenaru Leca, o verișoară a lui Caragiale. Vorbind despre aceasta, Iacob Negruzzi spune: „Niciodată n-a iubit Eminescu mai cu violență... El se plimba nopți întregi înaintea casei sale... pe lângă plopii fără soț”. De la Ionescu-Dobrogeanu aflăm chiar spusa lui Eminescu, care, după ce nu s-a arătat prietenilor o bună bucată de vreme, când a revenit între dânșii, a afirmat: „Mi s-a măritat dragostea de lângă plopii fără soț”. Ecoul întregului zbucium al poetului este reverberat în versurile: . . . . . . . „Azi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
nu durează prea multă vreme, fiindcă ieșeanul are mâncărici la limbă: Fii bun, vere, și povestește-mi de când se înalță mănăstirea Cetățuia colo pe deal. Întâi am să-ți spun că numele dealului Cetățuia vine din adâncă vechime și, după spusa lui Virgil Drăghiceanu, mănăstirea Cetățuia „Fusese ridicată de bătrânul Duca Vodă pe locul unde mai înainte se afla cetățuia de pământ a Iașilor din care se mai păstrează încă urme azi...” Dealul Cetățuia este pomenit într-un act din 28
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ținem seama de ce spune Virgil Drăghiceanu: „din camerier al lui Vasile Lupu vodă, ajunge să ia chiar scaunul domnesc al fostului său stăpân, cătând să egaleze în strălucire, domnia acestui voievod”. În timp ce spuneai acestea, eu mi-am adus aminte de spusa lui Ion Neculce cronicarul, în „Letopisețul Țării Moldovei”, despre Gheorghe Duca voievod. Și cam ce spune cronicarul? „Că el (Duca vodă) să ține și vorove în casa lui , de să ispite să fie craiu în Țara Ungurească, și un ficior
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mare”, vere. O vorbă de duh ține loc și de foame. Așa se face că nu mi-am dat seama măcar că deja călcăm pe Podul Lung,cum se numea cândva Strada Nicolina de astăzi. Pășesc alături de ieșean și inteleg că spusa lui precum i s-au terminat rezervele din cambuză nu a fost decât o glumă, fiindcă calcă vioi, încât abia îmi pot acorda pașii cu ai lui. Nu mă pot abține și îl întreb: S-a isprăvit și ultimul praf
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mănăstire Copou ca să fie în poslușenie și cu treidzăci și una de case, de oameni ruși, căsari, cari i-am scos domniia mea de sub sabia leșilor”. Și acum să-ți pun lauri pe frunte, dragă prietene, fiindcă ai amintit de spusele lui Nicolae Iorga despre începuturile mănăstirii Sfântul Atanasie pe aceste locuri. Asta numai dacă ai dovezi, fiindcă Nicolae Iorga nu pomenește de nici un document. Dacă nu aveam acte doveditoare, nu mă aruncam cu laudele asupra ta. Ascultă ce spune Gașpar
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
logofăt ot vistierie că... am vîndut dumnealui șasă poagoani și trei firti de vie ce am la Copou, pe locul mănăstirii Copoului”. Și ce-i nou în zapisul acesta? Se vede treaba că nu ți-a prea fost mintea la spusele lui Sava, vere. Ba am fost numai urechi. -Atunci spune-mi cui vinde el cele “șasă pogoani și trei firti de vie”? “Dumnealui bad(ii) Mihalache Scorțescu”. -Uite că până la urmă ne-am înțeles. Deci pentru Sava, logofătul Scorțescu era
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
secolele XIX și XX”... - am sfârșit eu pledoaria oftând... Nu ofta, vere. Tu ai vrut-o. Și să-ți spun una bună. Dacă-i bună, ce mai aștepți? Eu nu fac decât să presupun. Nu lua drept literă de lege spusa mea... Te cam învârți în jurul cozii, prietene. Dă-i cu presupusu’! Îi dau. Îi dau, n-avea grijă. Să știi însă că în pesupunerea mea am pornit de la citatul tău, dat din “Iașii vechilor zidiri”; cum că Sinagoga Mare ar
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
aceste moșii”. Așa se face că la 11 aprilie 1685 (7183) Dumitrașco Cantacuzino voievod întărește mănăstirii Zlataust stăpânirea asupra acestor moșii și vii. Ai văzut că se poate, ieșene? Dacă ai ști cât mi-am sucit mintea ca să pot limpezi spusa lui vodă! Iată însă că ne iese în cale din nou mănăstirea Copoului, care “fiindu scăpată și lipsită” avea mereu nevoie de ajutor. La 2 martie 1713 (7221) Nicolae Alexandru Mavrocordat spune: “M-am milostivit și am miluit cu o
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]