7,322 matches
-
oștirilor, Mare Mucenic și Purtător de Biruință, voievodul lui Christos. Aceluiași sfânt îi este închinată și biserica de la Hârlău, ca și biserica de la Baia. De ziua Sfântului Gheorghe, domnul dăruia mânăstirii Zografu un Tetraevanghel, în 1502 și trimitea aceleiași mânăstiri steagul său de luptă, pe care era brodat chipul sfântului. La Vaslui a fost ridicată biserica cu hramul Tăierea Capului Sfântul Ioan Botezătorul, zidirea începându-se la 27 aprilie 1490 și încheindu-se la 20 septembrie, în același an. Hramul bisericii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de pe câmpul de luptă pe plan spiritual. Trebuia întărită credința, iar lupta se va duce sub Semnul Sfintei Cruci și sub oblăduirea Sfântului Gheorghe, marele luptător împotriva răului și pentru biruința adevăratei credințe, strategul ceresc, care va fi înfățișat pe steagul Moldovei. Prima biserică zidită în 1487 a fost cea de la Pătrăuți, cu hramul Cinstitei Cruci. Zugrăvirea bisericii s-a făcut îndată după înălțarea acesteia. Deși zugrăveala este foarte afumată, tabloul votiv păstrează însă unul dintre cele mai interesante portrete ale
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
O broderie impresionantă prin somptuozitate, prin elementele decorative și, în special, prin simbolurile indicatoare ale originii împărătești a Mariei de Mangop, elemente care au stârnit atenția specialiștilor de artă bizantină medievală. De la Ștefan cel Mare au rămas și cele două steaguri brodate, cel din 1500, păstrat la Muzeul de Istorie Militară, și cel de la mânăstirea Zografu. Dacă mai adăogăm cele trei nebedernițe și un omofor, care se păstrează la Putna, ne dăm seama de valoarea extraordinară a acestui Muzeu de artă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cresc picioare și suge o vacă. Dacă 7 ani, nu mai e văzut de om, devine balaur, «iar după alți 7 ani se face zmeu: îi iese foc din gură și capătă coadă șuvăită, vânătă și la coadă capătă două steaguri, de o parte și de alta și aripi ascuțite. Cu aripile înoată, iar cu limba, cu focul lui zboară în nouri»”. Într-un număr magic ce sugerează totalitatea, ei agresează mediul ordonat în Trei frați cu nouă zmei I(9
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
că imaginea capului de șarpe în suliță constituie, asemeni stindardelor dacilor, „victoria asupra puterilor întunericului și furtunii” : „capu-n suliță și-l lua,/ Șindărăt se-n-vârtej ea,/ Pe la cete d-ucenici,/ Pe la mese de voinici,/ Pe la hori de fete mari.” Despre steagul dacic s-a observat că asociază șarpele cu principiul răului, sugestie evidentă în numele stindardului, draco7m. Dacă acceptăm opinia lui D. Berciu, conform căreia „balaurul dacic nu poate fi pus în legătură decât cu cultul strămoșilor”, rezultă că orice confruntare cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
frumosul oraș pe care îl părăsesc în grabă, ieșind pe un drum pietruit și apoi printre câmpuri de pe care grâul fusese deja treierat, prin miriști. Ajung în satul Cizur Menor, unde mă impresionează o clădire impunătoare, veche pe care flutură steagul Ordinului Cavalerilor de Malta. Este aici un albergue de peregrinos (han al pelerinilorî, dar mi-am continuat drumul cu elan spre următorul sat Zariquiegui. - Cât de curate și ordonate sunt satele pe aici! Trotuare pietruite largi și generoase, nenumărate mușcate
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de vreme, la calea slobozeniei, dreptății și frăției ! Prin jertfa și osteneala voastră a tuturora, țara noastră, înfăptuindu-și dreptul dobândit de revoluție, de a-și hotărî singură soarta, s-a declarat Republică Democratică slobodă. Înfrățiți prin sângele vărsat sub steagurile revoluției, noi ne-am arătat dorința neclintită să trăim în unire cu republicile ce s-au înființat pe pământul fostei împărății rusești, alcătuind toți la un loc marea Republică Democratică Federativă rusească. Dar vremurile sînt schimbătoare și împrejurările politice de
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
căuta să-i înstrăineze firea și să învrăjbească celelalte neamuri, cu cari ei voiește să trăiască ca frate; considerând că, în scurgere de 144 de ani, bucovinenii au luptat ca niște mucenici pe toate câmpiile de bătălie în Europa sub steag străin pentru menținerea, slava și mărirea asupritorilor lor, și că ei drept răsplată aveau să îndure micșorarea drepturilor moștenite, izgonirea limbii lor din viața publică, din școală și chiar din biserică; considerând că în același timp poporul băștinaș a fost
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
mai însemnat decât oricând. Și dacă nu azi, mâine vom culege roadele acestor jertfe și acestor afirmări de drepturi. Aduceți-vă aminte de propria noastră istorie: Tudor Vladimirescu a fost zdrobit și stăpânitorii zile l-au măcelărit, dar el ridicase steagul renașterii noastre naționale și pe temeiul gestului lui urmașii săi au înfăptuit-o. În fine, cazul cel mai caracteristic este cazul lui Mihai Viteazul. Și el a fost învins, și el a fost omorât, dar a știut pentru o clipă
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
vremea aceasta lucruri vrednice de pomenit. Batalioanele de voluntari (dobrovoleți) transilvăneni, care trec din Rusia spre frontul românesc, se opresc în Chișinău, unde sunt primite într-un chip care întrece orice închipuire. Moldovenii le dau fraților lor de peste Carpați un steag național, pe care să-l ducă în numele lor la Alba Iulia ! Voluntarii ardeleni se întâlnesc cu învățătorii moldoveni, ascultă împreună în cea mai mare sală din Chișinău cursuri de istorie și de literatură românească; cântă laolaltă cântece naționale, în sala
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
cea mai mare sală din Chișinău cursuri de istorie și de literatură românească; cântă laolaltă cântece naționale, în sala cea mare a Primăriei, și în drumul lor spre gară sunt întâmpinați de cohorta ostașilor moldoveni, care le ies înainte cu steagul național al întregului popor românesc. La despărțire, învățătoarele moldovence dau voluntarilor ardeleni buchete de flori legate cu minunate panglici tricolore și le urează din inimă: să le fie presărat cu flori drumul lor biruitor spre Transilvania. Altă dată, un alt
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
din gara Copșa Mică, cu un tren special. Tinerii din Axente Sever, printre care era și Tata n-au mai avut loc În vagoane. Cu entuziasmul specific vârstei au pregătit În grabă câteva căruțe, Împodobindu-le cu flori, covoare și steaguri tricolore și cu românismul În suflet au urmat drumul Tribunului Axente Sever spre Alba, cetatea pătimirii ardelene, devenită inima României Mari. În zilele mai reci, cubicul și Visa Înghețau și ne scoteau din casă de dimineața până seara. Plecam din
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
suntem pentru această riscantă restaurație? Depinde și ce înțelegem prin moralitate. Uneori moralitatea sprijinită de orgoliu naște monștri mai mari decât compromisurile și tăcerea. Sigur că în momentele istorice importante condeiul unui scriitor trebuie să se transforme în sabie și steag. Cine altul să mobilizeze masele pentru, vai, "o nobilă cauză" dacă nu scriitorul? Numai vezi ce se întâmplă, cauzele nobile se uzează. La un moment dat încep să fie mai puțin nobile, ca să se transforme în alte orori ale istoriei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
din secolul șaisprezece, pe când se cucerea America, spune că după trecerea prin foc și spadă a unei localități indigene de către europeni, au rămas în urmă mii de cadavre arse, ciopârțite, desfigurate. Un preot care însoțea pe "cuceritori", pentru a înfige steagul creștinismului între "sălbatici", a strigat: "Nu vreau să văd tabloul acesta de infern! Atunci închide ochii, i se spuse. Nu pot! răspunde preotul. Cu ei închiși văd și mai bine!". Ca și aurul indienilor și poezia lumii e nepăzită. Iei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
este pictată harta României În toată splendoarea ei. Sunt punctate județele țării cu biserici și chipul Sfintei Cruci. În partea de sus, pe hartă, este pictată icoana Maicii Domnului cu Pruncul În brațe. De o frumusețe uimitoare și conturată cu steagul tricolor. Sub ea scrie: „Maica Domnului, Ocrotitoarea României”. Apoi vezi pictați Înaintașii noștri sfinți: Sf. Daniil Sihastru, Sf. Ioan Iacob Românul, Ștefan cel Mare și Sfânt, Constantin Brâncoveanu cu fiii lui și sfetnicul, Sf. Ioan de la Suceava și alții. Pe
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Mâini Îmi sunt bătute, Sfârșitul Meu e dulce tot. Iisuse Fiul meu iubit Dar Sâmbătă unde vei fi? „Boabe de grâu“ atunci Eu sunt Din nou mă nasc Eu din pământ Iisuse Fiul meu iubit Duminică unde vei fi? Port Steagul de Învingere Împodobit cu glorii O, Iisuse Domnul meu Profetul din Nazaret. (Auzită de la o creștină din satul Bajura jud. Botoșani) Lume, Lume 15.01.2007 Lume, lume sora mea Ce mă dușmănești așa? Lume ce mă dușmănești Tu nu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
odihnească, mi-o pus o-ntrebare că nu i-am dus proiectul. Trebuia să dau proiectul cum îi astăzi, da’ fiindcă el ne-o dat niște teme foarte mari la proiect, să facem la proiect și am făcut practica la „Steagul Roșu”, Brașov. Când ne-am dus acolo să facem practica, o lună de zile, am spus și noi, uite dom’le ce temă ne-o dat șeful de proiect. Se uită ăia, inginerii, cum erau la noi și, dom’le
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
august, se participa cu un număr dinainte stabilit de persoane, cu material de propagandă dinainte stabilit și chiar de-aici, de la plecare, se știa fiecare ce face, în coloană, care sunt sarcinile lui în coloană, el ce tablou duce, ce steag duce, ce steguleț duce, unde merge, se știa tot. O organizare de asta, extrem de riguroasă. Eu, când am început treaba aicea, ca profesor, fiind foarte tânăr, la 22 de ani, băieții mai în vârstă, așa, au spus - omul potrivit pentru
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
combatante în tabăra turcă erau: 84.000 care reprezentau infanteria (din care 40.000 ieniceri, 10.000 gebegii?, 8.000 topcii (artileriști), 20.000 arnăuți) și 62.000 turci, 10.000 bosnieci, turcmeni sau turci; au mai participat 30.000 steaguri arabe, 100.000 arabi, circazieni, 40.000 de tătari. Un anonim francez din tabăra turcă semnala participarea pe câmpul de luptă a unui număr de 180.000 de combatanți turci și 12.000 de călăreți ruși. Alte informații cu privire la efectivele
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
să se oprească șapte zile la Țuțora. Apoi a trecut prin Poiana Cârnului și Ciortești, Valea Crasnei, Valea Lohanului, apropiindu-se de târgul Huși. Solul polon a fost întâmpinat la o milă depărtare de oraș de către locuitori, care ieșiseră cu steaguri. Ei l-au condus cu strigăte de bucurie până la reședința episcopului grec. În zilele de 16 și 17 aprilie, diplomatul polon și oamenii săi s-au odihnit, au reparat carele, apoi au continuat călătoria. Și în izvoarele rusești găsim referiri
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pentru Independență a fost expresia cea mai înaltă a sentimentului nobil al iubirii de patrie, ceea ce a și justificat participarea integrală a Bisericii strămoșești. În acele momente cruciale ale românilor, biserica a folosit factorii proprii, tradiționali și sacri: rugăciunea, sfințirea steagurilor, a armelor, binecuvântarea soldaților și a tuturor luptătorilor, administrarea sfintelor taine. Astfel, s-au remarcat preoții de regimente, de spitale, cei care ajutau în cadrul Crucii Roșii, apoi monahii care au îngrijit pe răniți în corturi și spitale de campanie sau
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
secretarilor de partid"! Când a început defilarea, care a durat doar două ore, am remarcat că miile de oameni nu purtau nici un portret al "conducerii" și nu aclamau numele nici al lui Fidel, nici al lui Raul, Lenin... Aveau doar steaguri ale Cubei și steaguri roșii și pancarte cu numele colectivului care trecea prin fața tribunei oficiale, prezentat și de stațiile de difuzare, fiecare grup cu profilul și succesele sale "în producție"! Din "Tribuna oficială" privirile ne erau atrase de un bloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
a început defilarea, care a durat doar două ore, am remarcat că miile de oameni nu purtau nici un portret al "conducerii" și nu aclamau numele nici al lui Fidel, nici al lui Raul, Lenin... Aveau doar steaguri ale Cubei și steaguri roșii și pancarte cu numele colectivului care trecea prin fața tribunei oficiale, prezentat și de stațiile de difuzare, fiecare grup cu profilul și succesele sale "în producție"! Din "Tribuna oficială" privirile ne erau atrase de un bloc de 10 etaje de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
ai noștri și să-mi aducă amicițiile familiei lui. Cunoscându-mi principiile față de vrăjmași - deși era vorba de cei mai inofensivi dintre ei -, bărbatul meu îi spuse că nu sunt acasă. Venise o misiune turcă, trimisă ca să ridice tunurile și steagurile luate la 1877 care se aflau la București și la Sinaia. Pe lângă ea, delegase pe Halil să ia obiectele de artă și broderiile orientale aflate prin muzee. I se explică că românii, neintrând niciodată ca vrăjmași pe teritoriul sultanului, nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
orele deja prea numeroase. În fine, în noaptea Învierii, de la orele 1 până la 5 în picioare. Dar a fost foarte frumos și interesant: la 1 și jumătate au ieșit toate călugărițele cu lumânările aprinse, patru cu felinarele, patru purtătoare de steaguri, patru cu cădelnițele de argint și pe brațe cu peșchirele albe, subțiri, cusute cu aur și argint. În curtea bisericii s-au citit rugăciunile Învierii. Starița, rămasă în biserică cu ușile cele mari închise, este întrebată de preot, cu vorbele
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]