7,229 matches
-
de certitudine. *32 Statisticianul G. Udny Yule a folosit metode matematice foarte complexe pentru a studia vocabularul anumitor scriitori, printre care Thomas à Kempis, în scopul stabilirii paternității comune a mai multor manuscrise. *33 Dacă sunt folosite cu răbdare, metodele stilistice pot furniza date care, deși nu absolut sigure, fac identificarea foarte probabilă. (c) În istoria literaturii, problema autenticității anumitor falsuri și a anumitor fraude pioase a jucat un rol important și a dat un prețios impuls investigațiilor ulterioare. Astfel, de
[Corola-publishinghouse/Science/85057_a_85844]
-
a lor, ceea ce duce la Înțelegerea trunchiată a mesajului, repetarea supărătoare a unor cuvinte, prezența unui al doilea i când nu e cazul,absența determinării hotărâte sau nehotărâte a substantivelor, dezacorduri care pot duce la alte sensuri, anacolutul fără valoare stilistică. eu și Crinu v-am plăcut, folosirea verbelor la infinitiv, lipsa reflexivelor lângă verbe pronominale, Înlocuirea verbului cu substantivul corespunzător Crinu mereu jocul cu mine, forma pentru persoana I singular preferată În locul celei de I plural. Un alt exemplu În
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
l'époque de "l'intégration européenne"", comunicare prezentată la Congresul de Lingvistică Romanica, Innsbruck. Matushansky, O., 2002, DP-Internal degree QR în non-adjectival modification, Amsterdam, GLOW25 (www.meertens.knaw.nl/glow2002/matushansky.pdf). Măcriș, C.-M., 2002, Numeralul. Valori logico-gramaticale și stilistice, Târgoviște, Editura Bibliotecă. Mărgărit, I., 2001, "Construcții cu alde în graiurile muntenești", în LR, L, 5-6, p. 276−293; republicat în Mărgărit (2007), p. 327-349. Mărgărit, I., 2006, "În legătură cu originea particulei alde (pe baza graiurilor românești din Bulgaria)", în LR
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
limbii. În plan discursiv, modelul de construcție stă sub semnul manifestării atitudinii subiective a emițătorului, realizările lui fiind considerate sintagme puternic marcate afectiv 1. Această particularitate este, în esență, strâns legată de comportamentul sintactic și semantic de tip special. Încărcăturii stilistice îi corespunde la nivel sintactic ordinea specială a constituenților în grupul nominal: informația nouă conținută de predicație este plasată într-o poziție care nu este cea prototipică (N1), o poziție de tematizare forte. Au existat foarte multe discuții cu privire la calitatea
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
diacronică. În majoritatea studiilor recente (pentru limba română sau pentru alte limbi în care este înregistrat tiparul) structura este analizată doar în sincronie. În limba română, subtipurile construcției nu înregistrează variații semnificative de-a lungul timpului, însă valorile discursive și stilistice și mecanismul de decodare a sensului diferă și în funcție de perioadă (pentru limba română, de pildă, utilizările din faza actuală exploatează combinații din ce în ce mai îndrăznețe de cuvinte, pentru înțelegerea cărora este nevoie adesea de informații suplimentare, în timp ce exemplele identificate în texte românești
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
prezintă o transparență mai mare la nivelul decriptării sensului). b) Nivelul de limbă și contextul comunicativ. Chiar dacă tiparul poate apărea în aproape orice tip de discurs (cu observația că există unele restricții impuse de specificul semantic afectiv), intenția pragmatică, efectele stilistice urmărite și alegerile lexicale diferă în funcție de situațiile de comunicare, de codul oral sau scris și, nu în ultimul rând, în funcție de registrul de limbă. În cadrul limbii literare, restricțiile morfosintactice și semantice sunt mai pregnante, în timp ce limbajul familiar și argotic (pătruns în
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
în cazul în care N1 este un adjectiv, plasat în această situație într-o poziție necanonică. Tipologic, româna aparține limbilor de tip head first: topica firească, nemarcată a adjectivului este postpunerea. Într-o primă etapă, antepunerea sa poate dobândi valori stilistice, antrenând valori emfatice. Construcția cu de presupune deja un grad superior de subiectivitate. Cât privește specificul construcției în limba română, pot fi făcute câteva observații legate de natura morfologică și sintactică a elementelor N1 și N2: (a) Româna permite apariția
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
poli.tm.ro, 2006). Posibilitatea unui adjectiv de a apărea pe poziția N1 reprezintă unul dintre testele calificării. Totuși, există cazuri izolate în care și un adjectiv categorial poate apărea în această poziție. Este vorba de obicei despre utilizări încărcate stilistic, în care adjectivele categoriale dobândesc prin poziție o lectură de calificare: În încheiere vreau să spun că dacă a venit "FIARA" poate ar putea îmblânzi un pic "CREȘTINUL" de Jiji că este de nepotolit cu ieșirile lui (www.fcsteaua.ro
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
mai ample, care stau la baza unor adjective derivate, foarte expresive: habarnista de fată ("care nu are habar de ceva"), pafarista de Popeasca ("care este pe dinafară, nu este capabilă să facă un anumit lucru"). Am observat că există diferențe stilistice în cadrul utilizărilor construcției în româna actuală. Alături de variantele familiar-argotice foarte expresive există și o zonă a exprimărilor mai conservatoare. Observația a fost confirmată într-o anumită măsură și de răspunsurile date de către un profesor al elevilor participanți la "experiment", care
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
română. Ea ar putea fi completată cu o statistică pe un corpus de română vorbită sau de presă, care ar surprinde niște tendințe ale uzului, dar ar putea înregistra și o serie de forme trecătoare, accidentale, eventual cu anumite conotații stilistice. După cum voi arăta mai jos, am decis să selectez în inventar substantivele formate prin derivare în limba română sau cele în care se recunoaște o structură internă, indiferent de proveniență (uneori e dificil de distins între un cuvânt analizabil derivat
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
este preexistent primei ediții a dicționarului). La tipul flexionar a-le s-ar încadra substantivul plurale tantum cosmeticale, dar aici desinența -le nu are atât rol morfologic (de a forma pluralul), cât derivativ (de a crea o formă cu conotații stilistice)7 - iată de ce nu l-am introdus în statistica tipurilor flexionare. Nu am înregistrat nici substantive cu două forme de plural, de tipul lipsă, lipse, lipsuri și treabă, trebi, treburi. 3.2. Substantivele masculine 3.2.1. Tipul Ø-i
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
critică, elaborare verbală. Termenului i s-a dat o mare elasticitate, fiind schimbat cu cel de tehnică a gândirii, știință a creației, mijloace de creație a forței inteligenței. Creativitatea presupune a dispoziție generală a personalității spre nou, o anumită organizare (stilistică)a proceselor psihice în sistemul de personalitate (P. PopescuNeveanu, 1987, p.52). Al. Roșca definește creativitatea ca proces care conduce la un anumit produs, fie ca o proprietate generală a sistemului psihic uman. (apud. Th. Cozma, 1967, pp. 11-12) În
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
Sternberg , Linda A. O′ Hara, 2005, pp.200-201). C. Stilul perceptiv Este modalitatea de reacție cognitivă la problema urmărită. Subiectul poate recepta problema: global (hipersintetic); cu detalii puține (sintetic); cu detalii multe (analitic); cu foarte multe detalii (hiperanalitic). Aceasta dimensiune stilistică a intelectuluui se poate măsura cu ajutorul testului Rorschach. M. Bejat a demonstrat că subiecții creativi aparțin în proporție de 83% tipului sintetic (nu exclude spiritul analitic), iar persoanele hiperanalitice nu sunt creative. Din punct de vedere al stilului perceptiv, tipul
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
învățăturile cerești cu întâmplări care se petrec pe pământ: „El tâlcuiește cele ascunse de la zidirea lumii, prin pilde” (Matei 13, 35). În Noul Testament, exegeții au descoperit 33 de parabole, care se întrec în frumusețe unele pe altele. La frumusețea lor stilistică și adâncimea mesajului moral-religios, se adaugă valoarea actualității: oricare dintre ele pare a fi rostită pentru noi, cei de azi. Creștinii care doresc să învețe adevărurile Evangheliei vor afla în parabolele Mântuitorului expunerea cea mai frumoasă a adevărurilor și cea
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
dobândește „conștiința limbajului” (R. Vinccent). Principala caracteristică a dezvoltării limbajului în ciclul primar rezidă în faptul că limba devine obiect de învățământ, fiind însușită în mod conștient, sistematic, pe baze științifice, sub toate aspectele sale mai importante: fonetic, lexical, gramatical, stilistic etc. prin dezvoltarea limbajului, copilul își mărește posibilitățile generale de a învăța, de a acumula cât mai multă experiență socială. În același timp, trebuie să avem în vedere și nivelul de normalitate al vorbirii, principalele tulburări de limbaj ale unor
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
un sens mai general sau global, prin el “înțelegem modalitatea în care un locutor (autor, orator) combină, în construcția sa discursivă, enunțurile în secvențe discursive, forme discursive raționale unele cu altele, tipurile de argumente, modalitățile de descripție și explicație, procedurile stilistice, astfel încât poate fi determinată o tonalitate dominantă a tipului de discurs propus în fața receptorului și se pot îndeplini cu profit maximal intențiile pentru care discursul a fost conceput”. (Sălăvăstru, 2001:121). Argumentarea ca fenomen discursiv se înscrie destul de bine într-
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
opinabilul. În actul convingerii, chiar dacă se are în vedere un rezultat, accentul cade pe legitimitatea modului în care e justificat acel rezultat. Persuadarea ca act argumentativ aruncă în lupta discursivă, mai degrabă, argumente bazate pe analogie și operații retorico-estetice sau stilistice (de ordonare, de “ornare” și altele), mecanisme ce țin, mai curând, de sensibilitatea subiectivă decât de raționalitate, vizând în special dimensiunea emoțională a interlocutorului. Argumentele și operațiile vehiculate de persuadare sunt seducătoare și sugestive nu constrângătoare, tinzând spre cealaltă extremă
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
algoritmul de rezolvare a problemelor conduce la o probabilitate sporită de a genera soluții valoroase în practică. e) Produsul. În vreme ce dimensiunea „Sarcină" exprimă rezultatele dorite, dimensiunea „Produs" se referă la rezultatele reale din CPS : concretitudinea; noutatea; utilitatea; completitudinea; sinteza, calitatea stilistică ; difuzarea; alte variabile care influențează aplicarea cu succes a CPS: impactul, vandabilitatea; satisfacția (energie, plăcere); altele. În procesul didactic, acest aspect ține de criteriile de evaluare și autoevaluare a produsului creativității (aspect discutat într-un capitol ulterior). Beneficiile abordării ecologiste
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
au, la rigoare, o societate, în înțelesul său comun (Ingold 1999). Așa cum vom nota, existența unor formule sociale complexe, ierarhizate, compromite această „ceartă de cuvinte”, cel puțin pentru comunitățile din paleoliticul superior. Chiar și în absența ierarhiei ereditare, individualizarea tradițiilor stilistice, tot mai clar vizibilă în a doua jumătate a Pleistocenului superior, indică existența unor mecanisme de control social la fel de puternice, cum este opinia publică, dar și succesiunea temporară sau viageră, a indivizilor de ambe sexe, capabili să îndeplinească anumite roluri
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
cuiburile” primatelor (Kolen 1999) -, absența (sau cel puțin raritatea și ambiguitatea) simbolurilor materiale de apartenență la un grup, sau a celor marcând identitatea individuală, deci și lipsa inerentă a unor rețele sociale extinse, capabile să fi încurajat codificarea acestor mesaje stilistice (Gamble 1999), toate par să contrasteze vădit cu orientarea aproape exclusivă<footnote Deși puține, nu lipsesc indiciile completării dietei cu resurse vegetale (Lev et al. 2005; Madella et al. 2002; Pérez-Pérez et al. 2003). footnote> a economiei lor către vânătoarea
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
cumulat al acestui proces de învățare, mai ales dacă ne gândim la complexitatea mult crescută a tehnologiei Levallois sau laminare. Observația este singură capabilă să tulbure confortul clasicelor tabele tipologice, care se străduie, cu științifică sobrietate, să încadreze în tipuri stilistice predefinite o nesfârșită serie de „aproximații”, din care o bună parte pot fi atribuite învățăceilor. Nici tradiția funcționalistă, încredințată de valoarea raportului dintre structura și conținutul industriilor litice și, respectiv, contextele ecologice (ex. Riel Salvatore & Barton 2004), nu are mari
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
erou, nu, nici o vorbă...Numai gelozia mea neroadă a socotit că, prin uniformă și vitejie, are să-i potolească cochetăria. Vasă zică numai eu sunt vinovat și trebuie să îndur remușcările...” (L. Rebreanu - Pădurea spânzuraților) 3. Prin ce indici gramaticali și stilistici este marcat fluxul conștiinței lui Maxențiu în fragmentul următor? “Maxențiu era păgubit numai de acele răutăți ce-l țineau încordat; cu care înbuiba necazul și părăsirea lui:”Pe cine să mai spioneze? De ce să se mai plângă? Și ce folos
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
foarte condamnabilă în fond, însă ceea ce aruncă o umbră asupra caracterului său, a fost faptul ca “s-a exprimat nedrept despre Dialog, subapreciindu-i importanța”.) E foarte adevărat că aceste aprecieri negative, nefavorabile, se bazau și pe deosebiri de principii stilistice, căci Descartes matematicianul, nu putea agrea “forma literară aleasă de Galilei, abundența digresiunilor, abaterea de la calea dreaptă a demonstrației”.) Duritatea lui Descartes este totuși surprinzătoare, dacă ne amintim că și el recursese la artificiul fabulei. De pildă Gassendi îi atrage
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
mai profundă voce poetică a vremii sale. Într‑un secol de involuție literară în care majoritatea poeților îl imitau pe Petrarca, Michelangelo dă dovadă de profundă originalitate artistică. Gândirea înaltă, sinceri‑ tatea intensă a sentimentelor și pasiunilor, energia și concentrarea stilistică sunt caracteristicile principale ale marelui artist florentin. Versurile sale invită la meditație și fac să vibreze de cele mai multe ori sensibilitatea celui care le citește. Este interesant de remarcat că principalele teme ale poeziei lui Miche‑ langelo sunt desprinse din contemporaneitate
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
se caracterizează prin patos și grandoare. După ei, va urma o perioadă de tranziție numi‑ tă baroc ceea ce exprimă forma neregulată. Folosit inițial într‑o manieră depreciativă termenul și‑a păstrat multă vreme conotația ne‑ gativă. Din punct de vedere stilistic, secolul al XVII‑lea a fost o perioadă de tranziție. După artificialitatea manierismului artiștii erau în căutarea unor noi căi de exprimare. Frații Annibale și Augustino Carracci din Bologna au încercat să reînno‑ iască pictura printr‑o reîntoarcere la antichitate
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]