11,293 matches
-
în viață. Căci caierul e pe sfârșite, Prins într‐ un fir de ață. Mama și tata Bucium, 24 X 2006 RECUNOȘTINȚĂ șI RECOMPENSĂ Anii vin și trec în zbor Lăsând loc oamenilor, Pentru cei care muncesc și‐n viață se străduiesc. Femeia din datuʹ firii Este mama omenirii Vrednică și mare‐n fapte Hrănește lumea cu lapte. și Gina‐i femeie‐aleasă Căci rezolvă toate‐n casă Treaba‐ i merge ca la carte Că se ocupă de toate. Face‐ n bani
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
greu ai fi crezut că-i fusese dat în grijă ca ostatic. Astfel, când păzitorii săi, care cunoșteau foarte puțin adevărata situație a copilului, auziră că trebuia să se pregătească de drum, se temură pentru viața lui Shojumaru. Hanemon se strădui să-i încurajeze: — Nu aveți de ce vă teme. Dacă Domnișorul Shojumaru pleacă la Azuchi, aveți încredere în spiritul de dreptate al Seniorului Hanbei. Cred că trebuie să lăsăm totul în seama lui. Shojumaru nu știa nimic despre cele ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aprovizionare tăiate și accesul la apă blocat. Ar fi trebuit să ajungă în culmea foametei încă de pe la începutul Lunii Întâi, dar, la sfârșitul lunii, castelul încă nu căzuse. Acum, tocmai începea Luna a Treia. Hideyoshi vedea oboseala trupelor, dar se străduia să-și ascundă îngrijorarea. Barba rară de pe obraji și ochii duși în fundul capului erau semne clare ale neliniștii și oboselii pricinuite de îndelungatul asediu. „Mi-am greșit calculele,“ înțelese Hideyoshi. „Știam că aveau să reziste, dar nici o clipă nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
viitorul lui. Or fi spunând oamenii că am murit tânăr, dar voi fi murit onorabil.“ — În afară de acestea, continuă el, nu mai e nimic de spus. Vă rog, stăpâne, aveți mare grijă de dumneavoastră. Să înțelegeți că sunteți de neînlocuit și străduiți-vă și mai mult, după ce eu nu voi mai fi. Când termină de vorbit, pieptul lui Hanbei se nărui ca un lemn putred. În mâinile sale slabe nu mai rămăsese nici un dram de putere pentru a-l susține. Căzu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
va continua să mă slujească, chair și de dincolo de mormânt. Cum aș putea întoarce spatele unui lucru care l-a îngrijorat cât timp era în viață? Trebuie să faci așa cum îți dictează inima. — Vă mulțumesc. Cu permisiunea dumneavoastră, mă voi strădui să-i onorez dorința exprimată pe patul de moarte. — Unde-ai să te duci? — La un templu, undeva, într-un sat, departe. Și lacrimile începură din nou să-i curgă. După ce primi acordul lui Hideyoshi de a pleca, Oyu primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vorbit cu Seniorul Mitsuhide. Dacă, după plecarea dumneavoastră, îi spun stăpânului meu că Yusho a venit în vizită în absența lui, mă va certa și mă va întreba de ce nu v-am reținut aici. Și deschise intenționat un nou subiect, străduindu-se să-l întrețină pe neașteptatul vizitator. În acea perioadă, Yusho avea o casă la Kyoto, dar, de origine, era din Omi, provincia lui Mitsuhide. Nu numai atât ci, într-o vreme, Yusho primise o soldă de războinic de la clanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Dacă pleci dimineață, vino înaintea zorilor.» De ce a ajuns să mă disprețuiască astfel? A trimis până și un mesager, ca să nu fie nevoit să mă primească personal. Nu te gândi. Nici prin minte să nu-ți treacă.“ Cu cât se străduia mai mult să n-o facă, cu atât bombănea mai tare și inima i se umplea de un monolog tăcut. Cuvintele erau ca niște clăbuci înălțându-se dintr-o apă rău mirositoare. — Vede cineva florile astea? Nici ele nu-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vi s-au slăbit rinichii, aveți oscilații puternice ale stării de spirit. Manase privea fix chipul lui Mitsuhide. După părerea lui, Mitsuhide avea încredere în propria-i sănătate și nu intenționa să asculte ceea ce voia să-i spună Manase. Se străduia să ascundă sub un zâmbet forțat ce simțea, dar începea să se simtă stingherit și prost dispus. În sfârșit, ajunse la capătul răbdării, părând să aștepte o ocazie pentru a se debarasa de bătrân. Manase, însă, n-avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
necesare, se ajunge sigur la haos. Și nu s-ar mărgini numai la căderea clanului Mori. — Nu e nevoie să spui mai mult, înțeleg, răspunse Kikkawa, întorcând capul. Și, privind cu tristețe spre cerul nocturn de deasupra provinciilor apusene, se strădui să-și stăpânească lacrimile care i se rostogoleau pe obraji. RECVIEMUL SÂNGELUI Motivul de la baza tratatului de pace fusese necesitatea retragerii imediate a trupelor clanului Oda, iar aliații lui Hideyoshi, cei din clanul Ukita, începură să se retragă, chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în față „Maimuță“, fosta lui poreclă și actuala înfățișare stârneau un oarecare amuzament. — Iuțeala ta ne-a surprins, începu Sebei. Probabil că n-ai dormit deloc, de la Takamatsu până aici. Suntem ușurați să vedem că ești bine sănătos, continuă el, străduindu-se să-și înăbușe râsul. — Știți, am apreciat foarte mult rapoartele pe care mi le-ați trimis, spuse Hideyoshi pentru a-i a-i măguli. Datorită lor, am putut cunoaște manevrele clanului Akechi și, mai ales, că amândoi îmi sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Katsuie s-a retras spre munți! — Se pare că a luat hotărârea finală și este pregătit să moară. Așa cum era de așteptat, trupele din urmărire ale lui Hideyoshi se încurajau să gonească înainte. Vom lua capul lui Katsuie! Fiecare se străduia să ajungă în frunte, pe când începeau să urce Muntele Tochinoki. Fâlfâind drapelul auriu pe piscul muntelui, războinicii clanului Shibata priveau, cu răsuflarea tăiată, cum numărul luptătorilor dușmani - care se cățărau chiar și prin locuri pe unde nu era cărare - creștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Oichi se rezemară de poala ei și adormiră. Pentru ele, acel banchet devenise prea plictisitor. La un moment dat, fata cea mai mică își pusese capul pe genunchii mamei sale, iar acum dormea adânc. În timp ce-i atingea părul, Oichi se străduia să-și stăpânească lacrimile. Fiica mijlocie începuse și ea, în cele din urmă, să picotească. Numai cea mai mare, Chacha, părea să înțeleagă gândurile mamei sale. Știa ce rost avea banchetul din noaptea aceea, dar reușea, totuși, să se-arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și simplu incapabil să abandoneze ideea că era moștenitorul lui Nobunaga. — Cum adică? întrebă Nobuo. Adevăratul festin abia începe. E o noapte minunată de primăvară și ar fi mare păcat să ne ducem la culcare atât de devreme. Nobuo se străduia, din răsputeri, să-l distreze pe Ieyasu, dar Ieyasu avea treburi de făcut. — Nu, Senior Nobuo. Domnia Sa nu trebuie să mai bea sake. Cel puțin, judecând după culoarea obrajilor. Dați-ne nouă ceașca. Dar Nobuo nu observase jenanta plictiseală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
impresia că natura însăși le ura drum bun. Orășenii care veniseră să-i privească alcătuiau un lanț uman nesfârșit pe marginea drumului. Armata ce-l urma pe Hideyoshi în ziua aceea număra peste treizeci de mii de oameni. Toți se străduiau să-l întrezărească pe Hideyoshi în mijlocul lor, dar marele comandant era atât de scund și de banal la înfățișare, încât, înconjurat de generalii săi călări, trecea neobservat. Hideyoshi, însă, privea mulțimea și, în secret. zâmbea încurajat. Osaka va prospera,“ își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o singură sursă: convingerea că propria lui clarviziune nimerise drept la țintă. Dar numai un maestru îl poate recunoaște pe un altul. Acum, singura grijă a lui Ieyasu erau următoarele mutări ale lui Hideyoshi. În timp ce medita la această problemă, se străduia să fie obiectiv și, un timp, se odihni în fortăreața principală din Obata, relaxându-și trupul și mintea. După ce Shonyu și fiul său plecaseră, în dimineața zilei a noua, Hideyoshi îl chemă pe Hosokawa Tadaoki la tabăra sa din Gakuden
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
atașamentului orb față de noii lor stăpâni, spre folosul personal. Prețuiți cum nu fuseseră până atunci, sforarii și chilipirgiii probau un devotament vinovat noului regim. Cum acel duh al neîncrederii în oameni funcționa la maxim, iar cei care slujeau puterea se străduiau să merite încrederea de care se bucurau, fiind în stare de orice nemernicie, mijloacele nu se lăsau așteptate și erau folosite. Am fost nevoit, firește, să lucrez cu asemenea oameni-neoameni, uneori să-i înfrunt, dar să simt și oarba lor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
în centrul volumului de față și să acționeze ca atare. Pe când eroul nostru dormea, visează că i-au picat ca musafiri înșiși Dumnezeu și Sf. Petru, doi bătrânei frumoși și simpatici și, din ce are, din ce nu are, se străduie să-i primească și să-i ospăteze corespunzător obiceiului nostru din popor. Impresionat de comportamentul gazdei, care continua să viseze, Creatorul îi spune că viața lui se va schimba, că i se dă și numele de Păcală, că are menirea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
locuința lui Vlahuță, apoi merge la Dragosloveni. În aceste împrejurări se remarcă o stare de degradare fizică la omul atât de vioi și vivace, sclipitor, agil și conviv extraordinar. Caragiale nu mai era același pe care îl știau, deși se străduie să fie cel știut. Tot atunci, poate ca o sumbră prevestire, Caragiale și-a manifestat dorința de a-și revedea prietenii încercând să fie vesel, destins, dar e tot mai apăsat de griji și stări care-l deprimau, slăbindu-i
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
armonizeze cu cele ale autorului. Nădăjduiesc, de asemenea, că „Acordurile” vor fi primite cu interes și înțelegere de către toți slujitorii învățământului, de părinți și de cititorii din alte sfere de activitate. Ca om al cărții și al școlii, m-am străduit să dau conținutului acestui volum o încărcătură educativ-afectivă spre a-l face mai atractiv pentru cititori și mai de folos tinerilor colegi de breaslă. În speranța că acordurile mele vă vor produce măcar câteva clipe de satisfacții spirituale și sufletești
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
-l schimbe într-un mod definitiv. Nu ar fi trebuit să aibă aceste "sentimente deviante", cum le numeau ei. Dar niciodată în sinea lui nu se considerase un îndoctrinat, indiferent despre ce ar fi fost vorba, și tot ceea ce se străduiseră cu atâta zel să formeze în el nu fusese decât o pojghiță care înghițise temporar eul său lăuntric. Cert era că pe măsură ce înaintase în vârstă îi era tot mai clar că nu devenise unul de-al lor. Dincolo de toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
găsit - m-a întâmpinat femeia de cum m-a văzut. --Bine ai venit. Intră, să-ți tragi sufletul. --Mulțămesc, conașule. A intrat continuând să vorbească. --De fiecare dată când intru la matale în casă, îți arăți inima bună... În timp ce vorbea, se străduia să dezlege nodurile basmalei pe care tocmai o scosese din sân. În sfârșit, când a reușit, din legătură a ieșit la iveală o hârtie împăturită mărunt. Mi-a întins-o ca pe o ofrandă, adăugând: --Primește scrisoarea asta, conașule, și
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de pe manuscrise și cărți vechi din Țara Moldovei, vol. I, Casa Editorială Demiurg, Iași, 2008, p. 276 footnote>. Se înțelege că lucrarea a fost terminată de Mitropolitul Dosoftei în timp ce se instalase în Mănăstirea Cetățuia. Tot în acest timp s-a străduit să încheie și alte lucrări rămase neterminate, îndemnat fiind de Patriarhul Ierusalimului. „Sprijinit de Gheorghe Duca, Mitropolitul Dosoftei a căutat să refacă tipografia lui Vasile Lupu de la Sfinții Trei Ierarhi, ruinată de mult și astfel să poată reînvia mișcarea culturală
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
prea strălucirii Voastre prea neînsemnat servitor supus Ioan”<footnote Ibidem, p. 25 footnote>. Patriarhul Dosithei spunea cu privire la această carte: ,,Simion Tesaloniceanul, cel ce-a rezumat Scriptura și pe Părinți spre învățătura ușoară, celor neînvățați, spre bună înțelegere celor ce se străduiesc și spre păstrarea în memorie de către cei înțelepți. Acest soare duhovnicesc al Bisericii lui Dumnezeu care luminează și pe cei simpli cu razele învățăturii lui era până azi ca o grădină închisă și ca un izvor pecetluit, necunoscut fiind de
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
celor 340 de ani de existență. Cu toate că obștea a avut călugări puțini și mijloace materiale reduse, aici s-a scris o pagină luminoasă a istoriei Bisericii și a neamului românesc. Rămâne ca astăzi, noi, ucenicii acestor mari duhovnici să ne străduim să păstrăm și să punem în valoare tezaurul numit Cetățuia. X. Odoarele de altădată ale mănăstirii Pentru Gheorghe Duca, Mănăstirea Cetățuia era mai mult decât un simplu locaș de cult. Se vede aceasta din grija cu care a înzestrat-o
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ajungă la cărare și pe urmă fuguța la mine. Îmi închipui ce întrecere e între ele, care să ajungă prima. D-apoi cum crezi? Își dau cumva întâietate una alteia? Nici vorbă. Care-i mai iute de picior... Degeaba mă străduiesc eu să le ademenesc, pentru că ele se uită la mine dar nu îndrăznesc să ia vreo alună. Bătrânul caută să mă consoleze pentru nereușita mea: Nu fi supărat. Data viitoare le ai musafiri la masă. Pornima spre grădina de zarzavat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]