5,909 matches
-
0,80 m, lungimea de aproximativ 2,50 m și înălțimea maximă de 2,30 m. Această încăpere a avut rolul de tainiță, neavând inițial nici o fereastră. Abia în 1794 s-a construit o deschidere de tip hublou, în peretele sudic și o fereastră dispusă asimetric pe latura de vest - actualmente obturată. Potrivit tradiției, tainița subterană ducea la Stânca Doamnei printr-un tunel care trecea pe sub pârâul Bașeu. În grota de la Stânca Doamnei, inclusă în barajul de la Stânca-Costești, s-ar fi
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Ștefănești () [Corola-website/Science/321190_a_322519]
-
podea. Naosul are două abside laterale cu raza de 1,5 m, încadrate de câte două contraforturi în trepte. Această încăpere este luminată prin câte două ferestre evazate în interior și în partea de jos, amplasate pe laturile nordică și sudică (una fintre ele fiind amplasată la vest de absida laterală, iar celaltă în axul absidei). Naosul are o boltă susținută de două arcuri puternice. Naosul este despărțit de altar printr-o catapeteasmă prevăzută cu trei uși. Altarul conține cinci nișe
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Ștefănești () [Corola-website/Science/321190_a_322519]
-
căzut și s-au sfărâmat, și era atunci mare frică”". Clopotul a căzut chiar peste un vânzător care se afla atunci în gangul clopotniței. Clopotul a fost dus la Mănăstirea Sinaia și instalat în clopotnița ridicată în 1892 pe latura sudică a incintei. "În zioa de Vinerea Mare, la leat 1802, octomvrie 14, la 7 ceasuri de zi, s-au cutremurat pământul foarte tare. Aici în București s-au ruptu și turnul cel înalt Colțea, care era podoaba orașului, iar din casele
Turnul Colței () [Corola-website/Science/321241_a_322570]
-
Până în luna iunie, la trei luni după detronarea lui Sihanouk, forțele guvernamentale fuseseră îndepărtate complet din treimea nord-estică a țării. După înfrângerea acestor forțe, nord-vietnamezii au predat teritoriile nou-cucerite insurgenților locali. Khmerii Roșii au înființat zone eliberate și în porțiunile sudică și sud-vestică a țării, unde operau independent de nord-vietnamezi. În noaptea de 21 ianuarie 1971, o forță de 100 de comandouri APV/FEN au atacat aerodromul Pochentong, principala bază a Forțelor Aeriene Republicane. În această acțiune, atacatorii au distrus aproape
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
a avut-o articolul VII, care obliga Belgia să rămână veșnic neutră, obligând puterile semnatare să păzească și să respecte neutralitatea în caz de invazie. Din 1815, Belgia făcuse parte din Regatul Unit al Țărilor de Jos. Prin tratat, provinciile sudice ale Țărilor de Jos au fost recunoscute ca formând Regatul Belgiei (independent "de facto" din 1830), în vreme ce provincia Limburg a fost divizată între Belgia și Țările de Jos. Același lucru s-a întâmplat cu Marele Ducat de Luxemburg care a
Tratatul de la Londra (1839) () [Corola-website/Science/321259_a_322588]
-
Madre de Dios, toate sunt întărite prin numeroși afluenți secundări, dar puternici. Climatul din bazinul hidrografic superior variază de la umed, în marginea de vest cu originea izvorului principal de volum (Río Madre de Dios, Río Beni) la semiarid în partea sudică, cu izvoarele andine din tulpina principala de lungime (Câine Río, Río Rocha, Rio Grande, Mamore). Toate ramurile superioare ale râului Madeira își croiesc drumul lor spre zonele de câmpie prin cascade. Zonele joase includ Mojos și câmpiile Beni, aici 90000
Râul Madeira () [Corola-website/Science/321269_a_322598]
-
planificat inițial. Barbicane, Ardan și Nicholl încep o observare a geografiei selenare, înainte ca proiectilul să treacă pe partea întunecată a Lunii și să îi lase pradă gerului. Odată cu revenirea pe partea luminată de Soare, proiectilul se apropie de emisfera sudică, oferindu-le celor trei o panoramă spectaculoasă a unuia dintre cele mai mari cratere de pe Lună, Tycho. Cei trei oameni dezbat posibilitatea existenței vieții pe Lună, ajungând la concluzia că aceasta e nelocuită. Proiectilul începe să se îndepărteze de Lună
În jurul Lunii () [Corola-website/Science/321305_a_322634]
-
Nașterea, Răstignirea, Învierea și Adormirea, pune în evidență ideile majore ale acestui spațiu liturgic-Întruparea și Învierea. Timpanele de sud, nord și vest sunt impărțite în trei scene, în centru fiind reprezentată imaginea cea mai importantă a ciclului. În centrul timpanului sudic a fost pictată Nașterea, încadrată de Botez și de Întâmpinarea Domnului. În timpanul estic a fost reprezentată amplu Răstignirea, însoțită în partea inferioară de Punerea în mormânt. Anasthasisul a fost pictat în centrul timpanului nordic, alături de Înălțare și de Sf.
Biserica bolniță a mănăstirii Polovragi () [Corola-website/Science/320524_a_321853]
-
de o parte și de alta a icoanei Sf. Nicolae, întocmai cu cea de deasupra intrării în biserică, patru scene care reprezintă Nașterea Sf.Nicolae, prima minune de după naștere, Sf. Nicolae învățacel, Sf. Nicolae preot. Ciclul se continuă în timpanul sudic cu următoarele opt scene: Sf. Nicolae îi apare lui Constantin, Pilda fecioarelor, Cei trei generali îi mulțumesc Sf. Nicolae, Sf. Nicolae îl salvează pe Vasile de sarazini, Povestea mării, Sf. Nicolae impiedică uciderea celor trei oameni, Sf. Nicolae îl salvează
Biserica bolniță a mănăstirii Polovragi () [Corola-website/Science/320524_a_321853]
-
1915 în fața diplomaților britanic George Buchanan și a celui francez Maurice Paléologue că o înțelegere de durată postbelică trebuie să țină seama de pretențiile Rusiei care cuprindeau: „orașul Constantinopol, țărmul vestic al Bosforului, Marea Marmara și Dardanelele, ca și Tracia sudică, până la linia Enos-Midia” și „o parte a zonei litorale asiatice între Bosfor, râul Sakarya și un punct care va fi determinat pe țărmul golfului Izmit”. Aceste documente au fost făcute publice în noiembrie 1917 în ziarul Izvestia. Prin această acțiune
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
aceste regiuni, după semnarea armistițiului de la Mudanya, a Tratatului de la Ankara și a celui de la Lausanne. Seria de conflicte dintre forțele franceze și cele turce au fost numite și „Războiul din Cilicia” (în franceză La guerre en Cilicie), sau „Frontul Sudic” (în turcă Güney Cephesi). Aliații occidentali, în particular premierul britanic David Lloyd George, promiseseră Greciei câștiguri teritoriale importante în dauna Imperiului Otoman, dacă elenii ar fi intrat în război de partea Atantei. Grecii ar fi urmat să primească Tracia Răsăriteană
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
sirian (în ebraică: הרמה הסורית (Haramá Hasurit), este un platou stâncos vulcanic de mare importantă strategică cu o altitudine medie de 1.000 de metri și având cu o suprafață totală de 1.800 km. Platoul este situat la capătul sudic al Munților Antiliban și la granița dintre Siria și Israel. Altitudinea variază de la 2.000 de metri în nord, la nivelul mării de mai jos de-a lungul Mării Galileii și râul Yarmuk în sud. Are o populație de aproximativ
Înălțimile Golan () [Corola-website/Science/320580_a_321909]
-
Sân Martín și-a împărțit armata în două divizii. Divizia principala, care a trecut munții prin trecătoarea Los Patos, a fost condusă de San Martín, Miguel Estanislao și Bernardo O’Higgins. O divizie secundară care a traversat munții prin pasul sudic Uspallata era condusă de Juan Gregorio de Las Heras. La 13 februarie 1817, Sân Martín, O’Higgins și armata lor a intrat cu succes în Santiago de Chile, după un drum de 500 de kilometri prin munți. Forțele regaliste se
Traversarea Anzilor () [Corola-website/Science/320572_a_321901]
-
ale preoților care au slujit cândva în acest lăcaș de cult. este construită în întregime din bârne de stejar, pe temelie de piatră. Este acoperită cu draniță. Intrarea în lăcașul de cult se face pe o ușă situată pe peretele sudic al pronaosului. Lăcașul de cult are formă dreptunghiulară, cu absida altarului pentagonală decroșată față de restul construcției. El este format din trei încăperi: pronaos, naos și altar.
Biserica de lemn din Ionășeni () [Corola-website/Science/320552_a_321881]
-
și a fost extins în 1997, ca să includă Recifele Elizabeth și Middleton, aproape 800 km spre sud, în Marea Tasmaniei. Ultimele două recife sunt mult mai aproape de Insula Lord Howe, New South Wales (aproximativ 150 km) decât de cea mai sudică insulă a teritoriului, Insula Cato. Insulele din Marea Barieră de Corali nu fac parte din acest teritoriu, aparținând statului Queensland. Marginea exterioară a Marii Bariere de Corali este granița dintre Queensland și Teritoriul Insulelor Mării de Coral. Teritoriul este o
Insulele Mării de Coral () [Corola-website/Science/320564_a_321893]
-
m pe 120 m, cu suprafața de 57.000 mp, cu o altitudine de numai câțiva metri deasupra nivelului mării. Reciful Elizabeth și Reciful Middleton, împreună cu recifele din jurul Insulei "Lord Howe," situate la 150 km spre sud, sunt cele mai sudice recife de corali din lume. Localizarea lor, la intersecția curenților oceanici temperați și tropicali, contribuie la o aglomerare neobișnuit de diversă a speciilor marine. Acești atoli care se află mai mult sub apă decât deasupra ei, care devin uscat numai
Insulele Mării de Coral () [Corola-website/Science/320564_a_321893]
-
III-lea (1162-1172) a trebuit să se lupte pentru tron cu unchii săi, Ladislau al II-lea (1162-1163) și Stephen al IV-lea (1163-1165), care au primit împotriva lui ajutor bizantin. În timpul domniei sale, împăratul Manuel I Comnenul a ocupat provinciile sudice ale regatului sub pretextul că fratele regelui, Béla ("Despotul" Alexius) trăia la curtea sa. Ca logodnic al singurei fiice a împăratului, „"despotes" Alexius” a fost un timp moștenitorul tronului imperial (1165-1169). După moartea lui Ștefan al III-lea, la tron
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
000 de mărci. Între 1418 și 1562, Estonia a fost parte a Confederației Livoniene. După Războiul Livonian, nordul Estoniei (partea nordică a Confederației Livoniene, care fusese parte a regatului danez între 1219 și 1346) devine parte a Regatului Suediei, partea sudică intră în componența Poloniei, iar insula Saaramaa revine danezilor. În 1629, în urma tratatului de la Altmark, întreaga Livonie (care cuprindea și teritoriul actual al Estoniei) intră în componența regatului Suediei. În 1632, ca urmare a deciziei regelui Gustave II Adolf al
Istoria Estoniei () [Corola-website/Science/320584_a_321913]
-
devine parte a Imperiului Rus. Între 1710-1712, o epidemie omoară o mare parte a populației Livoniei. În 1721 este semnat tratatul de la Nystad, care confirmă anexarea întregii Estonii de către Imperiul Rus. În 1715 este tradus Noul Testament în limba estoniană (dialectul sudic), iar în 1739 este tipărită prima Biblie în limba estoniană (dialectul nordic). În 1711 este închisă Universitatea de la Tartu, fiind apoi redeschisă în 1802, toate cursurile fiind predate în limba germană până în anul 1889, când limba rusă devine limbă de
Istoria Estoniei () [Corola-website/Science/320584_a_321913]
-
sau Țara Cărvunei a fost un stat în componența căruia au intrat teritorii aparținând astăzi în zona sudică Bulgariei iar în zona nordică României, creat în 1347 prin despărțirea regiunii de Imperiul Bizantin. Secesiunea s-a făcut inițial prin intervenția unui nobil bulgaro-cuman (sau vlah) din familia Terter, numit Balică, dar conducătorul suprem a fost Dobrotici căruia i
Despotatul Dobrogei () [Corola-website/Science/320619_a_321948]
-
carelor, porneau spre est, apoi ocoleau pe la "embolon" și se întorceau pe a doua pistă, concurenții galopând spre vest, iar distanțele parcurse variau în funcție de eveniment. Pistele centrale erau împrejmuite de bănci pentru spectatori, naturale (în nord) și artificiale (în partea sudică și estică); un loc special era rezervat arbitrilor judecători pe băncile din părțile de vest și nord. Cursele începeau prin defilarea concurenților în vreme ce un crainic anunța numele conducătorilor și al proprietarilor. Cursa "tethrippon" consta în 12 tururi de pistă cu
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
la fel se mutau si conflictele împingând linia spre zonele periferice depărtate din Noul Wales de Sud în anii 1840. În Tasmania, luptele pot fi urmărite din 1804 până în deceniul al treilea al aceluiași secol iar în Victoria și regiunile sudice ale Australiei de Sud majoritatea violențelor au avut loc între 1830 și 1840. Regiunea sud-vestică a Australiei de Vest a experimentat luptele între anii 1829 și 1850 în timp ce războiul în Queensland a început în zona adiacentă orașului Brisbane în jurul anului
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
roman pentru apărare și orașul a început să fie cunoscut ca "Lundenburgh". Zidurile romane au fost reparate și au fost săpate șanțurile, în timp ce podul a fost probabil reconstruit în același timp. Un alt burg fortificat a fost întemeiat pe malul sudic al Tamisei, la Southwark, numit "Suthringa Geworc" (construcția de apărare a oamenilor din Surrey). Vechea așezare "Lundevig" a devenit cunoscută ca "ealdwic" sau "vechea așezare", un nume care a dăinuit până astăzi în forma Aldwych. Din acest moment, Cetatea Londrei
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
Catedrala Westminster. A fost învins și omorât de William Cuceritorul în bătălia de la Hastings. Membrii consiliului de conducere care au supraviețuit s-au întors la Londra și l-au ales pe Edgar Atheling ca rege. Normanzii au ajuns până la malul sudic al Tamisei, de partea cealaltă a Londrei unde au învins atacul englez și au incendiat Southwark. Au fost însă incapabili să cucerească și podul, așa că s-au deplasat în amonte și au trecut râul la Wallingford de unde s-au apropiat
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
mică. Asta înseamnă că anotimpurile anului mic sunt blânde, dar planeta are calote polare imense, capabile să reziste și celor mai lungi veri, suprfața locuibilă fiind silimară celei terestre. Există trei continente, unul tropical (Campannlat), unul nordic (Sibornal) și unul sudic (Hespagorat). Acțiunile din "Helliconia - primăvara" și "Helliconia - iarna" se petrec în principal în Campannlat, cu viața sa bogată, în timp ce "Helliconia Winter" se concentrează pe Sibornal, unde mediul dur încurajează progresul tehnologic. Continentul sudic apare doar ocazional în cărți. Trilogia descrie
Helliconia () [Corola-website/Science/320755_a_322084]