6,105 matches
-
sunt înguste. În întunericul ăla, ceva uruie și mormăie. Ceva misterios trebuie să se întâmple. Ceva periculos trebuie să se întâmple. — E fantoma, spune Baroneasa Degerătură, rămânând cu marginile unsuroase ale gurii ei căscate. E centrala termică funcționând la maxim. Suflând aer fiebinte în țevi. E arzătorul cu gaz duduind. Centrala pe care a distrus-o domnul Whittier. Cineva a reparat-o. De undeva din întuneric, o pisică zbiară, o singură dată. Ceva trebuie să se întâmple. Așa că o pornim pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Trebii ăsteia Pețitorul îi spune „culesul piersicilor albe”. Tragi două canapele albe pe rotile și le așezi față în față, chiar sub „copac”. Pe insula asta din canapele construiești o „scară” așezând una peste alta măsuțe de lemn sculptat și suflat în aur. Fiecare masă cu tăblia ei grea de marmură cenușie, cu vinișoare roz. Deasupra măsuțelor așezi scaune picioare subțiri, fragile precum coaja de ou, ca să poți urca tot mai sus. Până ajungi să te uiți în jos la cuiburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Peste părinții noștri, sora, frați, cumnați și alți cunoscuți s-a așternut tăcerea. Lespezi grele și cruci vechi și ruginite ne mai amintesc de vremurile apuse. Bătrânețea s-a abătut și peste noi, dar tot mai auzim foarte departe vântul suflând prin pădurile din jurul Fruntișenilor și a Obârșenilor. Cireșii din ogradă s-au aplecat și ei de bătrânețe. Am rămas cu amintirea locurilor natale, parcă mai simțim aievea mirosul de flori de tei și iasomie, vraja clipelor petrecute în tinerețe alături de
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
și cu o față roșie și transpirată, aștepta comanda. - Opt mici și o sticlă de Cotnari, zice cumătrul. Un fum înecăcios plutea deasupra meselor, ciocniri de pahare, vorbe mai slabe sau mai accentuate în funcție de timpul petrecut în restaurant. Afară vântul suflă mereu. Fulgi mari și denși, coboară dansând, apoi se lovesc de geamurile mari ale crâșmei. O parte dintre cheflii, obosiți, părăsesc restaurantul, clătinându-se. Am umplut paharele, am ciocnit cu vecinii de la masă, apoi ne-am aprins câte o
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
și limbrici, îmbolnăviri frecvente la animale și chiar și la oameni. Ei, tot nedumeriți, priveau și așteptau. Vin era din belșug, mâncare destulă, voia bună în toi. Aburii alcoolului au început să-și cam facă efectul. Târziu în noapte, vântul sufla tot mai puternic. La un moment dat zic: - Când mergeți acasă puneți și pisați o jumătate de kilogram de usturoi, îl amestecați cu lapte fiert, după care îl puneți în troaca porcului. Dar atenție. Înainte de a-i da să soarbă
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
fremăta printre crengile stejarilor. Deschideau din când În când ochii, pe furiș una față de alta, și se uitau În sus, peste umărul tatălui, la bolta de frunze pe sub care treceau ca printr‑un tunel. Din când În când vântul le sufla câte o frunză pe bancheta din piele. Frunza se așternea cu un ușor fâșâit, ca un șoricel. Și ce‑aveau să‑i spună mamei - de bună seamă că se gândeau și la asta -, cum să‑i ascundă că le pierise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să ascundă faptul că un nemuritor era singurul martor ocular. Văzu că mai mulți dintre oameni și-au revenit în suficientă măsură pentru a încerca să vorbească, dar le reteză vorba. ― Iată ce trebuie făcut: în primul rînd să nu suflați un cuvînt despre ceea ce ați aflat astăzi. Supraveghetorii nu doresc să se știe de existența lor. În al doilea rînd resemnați-vă total. Demisionați. Toți puteți candida pentru a fi realeși, dar nu pentru perioada imediat următoare, ci pentru cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
care pînă atunci aparținuse exclusiv fraților gemeni. Gil holbă ochii, brusc conștient: ― Vai, Dan! (gîndul lui Gil trăda o uimire cumplită) Drac împielițat ce ești! De unde ai venit? ― De pe Pămînt. Hedrock vorbi tare ca să fie auzit pe deasupra brizei care-i sufla în față. Avea să explice mai tîrziu că nu e Dan. Gil nici nu părea să aibă nevoie de un alt răspuns. Oftă, zîmbi și, răsucindu-se pe partea cealaltă, se retrase mintal într-un somn profund. Hedrock începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
har, Prăpădenia de afar'; Podul lumii se surpase Iar pe case, Până sus, peste colnic Albicioase, Ori foioase, Cădeau cepi de arbagic. Viu îmi adusei aminte Ce-auzisem înainte, De o noapte între toate Urgisită, Când, pe coate, Guri spurcate Suflă vânt Să dărâme Din pământ... Când, pe sloi, rupând din pită, Baba Dochia-nvălită Cu opt sărici Stă covrig. Stă de-nghite Și sughite Și se vaicără De frig. - Hei, e noaptea-aceea poate! Înapoi La fulgii moi, Cumpenind a somn, pe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
oară“, i-am spus, „poate că nici nu exiști, dar tot mai am timp să-ți spun un cuvânt, unul singur, ultimul...“. I-am spus cuvântul, n-am să-l repet, poate că nu-l mai știu, i l-am suflat în nări. El a tresărit, s-a uitat o clipă la mine cu un singur ochi, părea indiferent, poate că nici nu exista. Am scâncit atunci, ca pruncul când își simte scutecele ude, și am spus : „Acum trebuie să plec
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de Angela. în după amiaza zilei de 12 septembrie, la aniversarea lui Ionuț, printre invitați se afla și fratele și cumnata Ramonei, Eugen și Oana. După ce toți copiii participanți au fost serviți din belșug cu prăjitură, suc și bomboane, Ionuț suflă cele cinci lumânări aprinse de pe tortul mare și frumos ornat, în timp ce Andrei îi făcea poze alături de părinții lui, care zâmbeau veseli, ajutându-l să le stingă. După ce reuși să stingă lumânările fu aplaudat și i se cântă „La mulți ani
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
cu o agilitate pisicească. — Haida-de. Doar tatăl dumitale e un sfînt. În plus, era foarte bucuros să vadă că ți-ai tras iubită. — Ce? Fermín mi-a făcut cu ochiul, lingîndu-se pe buze. Ce hoțoman mai ești, auzi, să nu sufli o vorbuliță. Și ce fetiță, auziți, de să blocheze traficul. Așa de distinsă, măiculiță doamne. Se cunoaște că a mers la colegii bune, deși avea un defect la privire... Uite, dacă n-aș avea inima prizonieră cu Bernarda, fiindcă Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mănăstirea...mi au dat mie moșie Hărpășești cu toate scrisorile ei”. Păi tu credeai că este așa ușor să administrezi o moșie din care să scoți o brumă de „bucate”? Ferească Sfântul! D-apoi acolo-i soare, mai și plouă, suflă vântul, trebuie să ari, să semeni, să prășești, să seceri și să aduci recolta la hambare...Pe când o dugheană...îi altceva! Vinzi marfa, iei banul și gata! Și dacă-i cumva și un locușor potrivit pentru vânzarea vinișorului și rachiului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
îmi pare lumea și mai tristă, Viața-i melodie funerară... Și nu mai uit nebuna lăutară - Și transfigurata, trista claviristă. Balet Lunecau baletistele albe... Degajări de puternice forme - Albe, în fața lumii enorme, Lunecau baletesitele albe... Lunecau baletistele albe Și lumea sufla împătimită - Albe, râzând spre lumea prostită, Lunecau baletistele albe. Lunecau baletistele albe... Tainic trezind complexul organic - Albe, stârnind instinctul satanic, Lunecau baletistele albe... Serenada muncitorului Eu sunt un monstru pentru voi Urzind un dor de vremuri noi, Și-n lumea
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
duș, să pună ceva pe ea și la ora opt să fie la Universitate. "Aș vrea să încep examenele cu lucrarea dumitale", îi spusese conducătorul științific. Autobuzul e plin de bărbați ce duhnesc a țuică și a usturoi, toți îi suflă în gură, e mai mică cu un cap decât cei din autobuz, vrea să se strecoare în spate, dar nu e chip să răzbată printre trupurile mătăhăloase, parcă înadins se îngrămădesc printre scaune, unii chiar încearcă să o pipăie, se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și-o puse, pe îndelete în gură, aprinzând-o, cu dichis. Pâcâi din ea de câteva ori, cu o atenție atât de concentrată, de parcă pentru asta ar fi venit acolo la pârleaz, să tragă un tutun, în fundul grădinii lui Nicanor. Suflând un nour prelung, începu, înecându-se de fum: Au dat caii în bostănărie... Toată noaptea i-am alungat... Dar năboiau din toate părțile... Sunt turbați de sete, săracii... Au mușcat mulțime de pepeni, cu dinții lor mari... Prăpăd au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Palace-Afrodita. De fapt, ar trebui să-i zică Palas-Athena, dar fiindcă marele patron, potentatul zilelor de azi, de după Revoluție, are un nivel de cultură aproximativ... Știți ce a zis Alioșa la Praga, când l-a prins un puști cum își sufla nasul cu degetele? Puiul de ceh observase gestul, zicând în bășcălie: nema cultura! Dar tankistul a ripostat: kultura esti, nema batista! Mi-a zis doamna..., soția patronului, că așa voia să-și denumească acest prim hotel: Afrodita-Palace. Însă le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
iar la justificările Pelerinului, ridică brusc și autoritar toiagul cu măciulie de aur, al colegei ei de la Academie. Toți ca unul, instrumentiștii, care învățaseră, fără partitură, ultimul imn dedicat Tovarășului, un imn ce fusese compus de Svetlana însăși, porniră să sufle în alămurile lor sclipitoare. Era o măiastră și marțială pastișă, având doar o singură notă muzicală modificată, pe care Svetlana o alterase din precauție (nici o iotă în plus!), o compoziție după un marș interzis la Yalta, cât și la Potsdam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
repetiție continuă, acest tabiet neobișnuit se converti în cotidiană cutumă: la ore din cele mai matinale, Profesorul se așeza în aceeași poziție favorită, cu spatele la biblioteca înțesată de cărți, ca și cum s-ar fi temut ca voluminoasele-i tomuri să nu-i sufle divina inspirație. Fără să-și propună aceasta în mod special, ignora total florile de interior, cărțile, șemineul cu horn de piatră, chiar și oglinda de Murano, la care privirea îi scăpăta uneori pe furiș, până când, seara, în joaca de lumini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din el este făcut să vibreze. În figurile de mai jos sunt desenate tuburi sonore simple cu buză (sau cu pană). Acestea sunt compuse din două părți: camera de compresiune A și tubul de rezonantă C. In camera A este suflat aerul printr-un mic tub, fiind apoi silit să iasă printr-un orificiu strâmt, unde lovește buza ascuțită B, punând-o în vibrație. Se produce astfel un sunet care poate fi auzit chiar dacă lipsește tubul de rezonanță. Sunetul produs de
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
Iași, în anul 7091 (1583), luna aprilie,12 zile.” În timp ce citeam, mi s-a părut că cineva se uită peste umărul meu. Am continuat să citesc, cu gândul că poate îi așa doar o spaimă. Dar părerea că cineva îmi suflă în ceafă nu m-a părăsit, ba a devenit mai puternică. Mi-am rotit privirea în jur, dar nici țipenie. Doar liniștea grea plutea în jurul meu ca un lințoliu...În clipa urmtoare, s-a auzit glasul bătrânului călugăr, care m-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
bucăți de cuvine, silabe disparate, sunete stridente și frânturi de imagini, de parcă ar fi tăiat cineva cu foarfeca mai multe filme și le-ar fi amestecat în pălărie, ar fi scuturat bine, ar fi adăugat niște praf colorat, ar fi suflat peste ele, ar fi bătut cu bețigașul și rotocoale și balonașe s-ar fi ridicat în aer, plimbându-se pe sub nasul nostru. - Ai fi bun de secția a doua, aia fără clanță și cu zăbrele, unde te târâi amețit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mâță, căutam printre tufele de boz, pe sub lemne, îi scoteam de-acolo și alergam repede cu ei, în cămașă, să le fac vânt pe apă. De vreo două ori am făcut marinari și iepurii crescuți de el și n-am suflat o vorbă când a început să-i suduie pe netrebnicii care i-au furat. Aveam de gând să-i atârn o piatră de gât și iepuroaicei, prea se îngrășase și m-a zgâriat când am băgat mâna prin plasă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o pungă care plutea alături și-am aruncat-o pe mal. Pe zid e ceva ca pielea de broască, ca atunci când le-am băgat bețigașe curățate de scoarță prin burtă, să iasă pe gură, fire de mohor sub piele și suflam și, sub pod, le-am ținut la foc. Creșteau ca niște gogoși aruncate-n uleiul încins și pocneau, uite cum crapă! - Hâahâha... - Te place Muta! Muta... Muta... Ia pupă-l pe aschimodie... Aia se învârtea pe lângă noi, plimbând un cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bordei de fum, c-o ceață sângerie pe ochi, te face să icnești și să-ți dai bojocii afară, da’ foc totuși. - A, noi luminăm... - Nu, ne pârpălim. Ne mai iese din când în când câte-o pălălaie pe gât, suflăm noi cu putere, mai umflăm mușchi și obraji, dar ne ardem numai gingiile și gura, n-atinge pe nimeni... *** A înflorit un arbore ornamental în spate, lângă tancul de apă. E un copac înclinat, care pare oricând gata să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]