5,059 matches
-
divină În figura lui Zeus, pare să fie respins progresiv instituția monarhică până Într-acolo Încât să o exileze Într-un spațiu ireal. Agamemnonxe "Agamemnon", care conduce armata ahee Împotriva Troiei, este mai degrabă un primus inter pares decât un suveran absolut, deși sceptrul și legile i-au fost Încredințate de către Zeus (Iliada, IX, 98-99); este regele suprem, basilèutatos (v. 69), dar supremația lui pare limitată la timpul acțiunii războinice, Întemeiată pe promisiunea pe care i-au făcut-o aheii În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Și poate că el Își mai menține Încă vechiul său rol uranian prin puterea exercitată asupra fulgerelor sau timpului meteorologic. Zeus ține În mâini balanța de aur cu care hotărăște destinul oamenilor (Iliada, XXII, 209-213) și, În calitatea sa de suveran, de la el provine orice formă de „regalitate” (subcapitolul 1.1b; 1.2). În același timp, fiind patriarh al marii familii divine, Închisă sub aspect principial și rigid endogamică, el este și cel care stabilește cinstea, timè, și rangul zeităților feminine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
grecii care le povesteau, acele fapte aparțineau unui trecut Îndepărtat, În decursul căruia viața actuală Își primise fundamentul, ordinea și stabilitatea. „Vremea eroilor” este un timp deformat și transfigurat, care precedă istoria prezentă, În care fiecare cetate Își are un suveran și care coincide cu timpul mitului. Dominat de fapte și de acțiuni ce nu se mai pot repeta În lumea oamenilor, grecii mărginiseră regalitatea la acel timp, excluzând-o din prezent. Ea este deținută sau cucerită de eroii care rivalizează
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
supremația politică, ultim vestigiu al regalității antice. Dar miturile eroice exprimă deja o pulverizare a ideii de suveranitate concentrată În figura lui Zeusxe "Zeus", Înmulțind-o În diferitele regate și afirmând totodată principiul egalitarist al demnității de același rang Între suverani. Cu afirmarea cetăților, poleis, și declinul acelor gene2 aristocratice, ea devine un model irepetabil, limitat În trecut, iar rolul eroului se democratizează. El devine un exemplu, fie și contradictoriu, Întrucât este excepțional, și un apărător pentru cetate și pentru toți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zei, rod al unei Înșelăciuni Înfăptuite de titanul Prometeuxe "Prometeu" În dauna lui Zeusxe "Zeus" (subcapitolul 3.3), tot În acel trecut erau plasate rădăxe "Odiseu"cinile unei opțiuni, pe deplin omenești, a morții. Ca să se Întoarcă În Itaca soț, suveran și om, Odiseuxe "Odiseu" respinsese oferta nimfei Calipsoxe "Calipso", care voia să Îi acorde nemurirea și tinerețea veșnică. La rândul său, mitul Întemeierii Misteriilor din Eleusis oferă imaginea unei familii umane aproape supraevaluate În comparație cu cea olimpiană, În același timp În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de a se bucura de orice belșug În această viață și de un destin privilegiat „dincolo”. Dar acest dar al zeiței a fost rodul imposibilității de a-i acorda numirea lui Demophonxe "Demophon", fiul abia născut al lui Keleosxe "Keleos", suveran În Eleusis, În casele căruia Demetra aflase găzduire după ce părăsise Olimpul supărată pe Zeusxe "Zeus", care Îi dăduse voie lui Hadesxe "Hades", stăpânul Infernului, să o răpească pe Cora și să o ia de soție. Ceea ce trebuia să fie un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
serie Începe cu pactul pe care Roma Îl Încheiase odinioară cu Macabeii Împotriva ultimilor Seleucizi În 164-163 Î.Hr. (1 Mac. 8; 2 Mac. 11). Prin urmare, evreii erau scutiți și de cultul imperial. Ei se rugau În sinagogă pentru suverani și imperiu. Nu trebuie să ne trezească mirarea faptul că până și unii buni vechi romani l-au văzut În Yahweh pe propriul Jupiter (Varro, Antiquitates, I fr. 16, În Cardauns, 1976; cf. fr. 15). Referindu-se la dreptul de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unul Împreună cu celălalt. Ritualurile se disting În funcție de alegerea elementelor, de frecvența și intensitatea prezenței lor, de durata și modalitatea diferitelor acțiuni, de cei care le Împlinesc și de participanți, de materialul de cult, de scopul sacrificiului și de destinatarii lui (suverani, strămoși, eroi, zeități masculine sau feminine). Acțiunile cele mai elementare ale cultului privesc hrana, Îngrijirea trupului, comunicarea În grup (se mănâncă, se vorbește, se jelește, se aduc mulțumiri). În schimb, fertilitatea este, de exemplu, o temă importantă a religiei romane
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atât de mare succes În lumea antică și se va reflecta și În interpretările moderne ale fenomenelor religioase. O asemenea religiozitate, În conotația ei specifică universalistă, Își află expresia În celebrul „Imn către Zeusxe "Zeus"”, al lui Cleante, În care suveranul panteonului grec capătă trăsăturile puterii cosmice ce conduce totul și ordonează viața umană după legile Logos-ului universal, parametru și măsură de inflexibilă a conduitei morale a individului. Știrea lui Diogenes Laertios referitoare la experiența lui Zenon, În ciuda tonului ei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
orășenești create În Siria și În Asia Mică de către dinastiile greco-macedonene care implantează acolo Întregul panteon al patriei-mamă, nu fără să lase un spațiu larg tradițiilor religioase ale popoarelor supuse, ai căror legitimi moștenitori și protectori se prezintă adesea noii suverani. În acest sens, este deosebit de semnificativ cazul Lagizilor, care, acceptând ideologia regală faraonică, asumă prerogativele divine specifice tradiției egiptene și acceptă și instituții străine de lumea greacă, așa cum este căsătoria consangvină (Fraser, 1972). 2. GRECII ÎNTRE ORIENT ȘI OCCIDENT: CONTINUITATE
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca figură tipică de „eroină culturală” În conformitate cu modelul elenistic al lui euretès, inventatorul principalelor instituții umane, și totodată binefăcător (euergètes), amândouă atribute fie ale unor zei ca Dionysosxe "Dionysos", fie ale unor eroi ca Herakles, fie ale unor conducători și suverani care, tocmai În virtutea unor astfel de prerogative se ridică la rangul eroic și divin, devenind obiectul unui cult. Atestate epigrafic În mai multe localități din lumea greacă și În documente literare, aretalogiile isiace par să derive dintr-un model unic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
visului revelator, printre cele mai tipice ale religiozității elenistice, activă În nenumăratele culte iatromantice, care, legate de cele mai variate figuri de zei, eroi și profeți taumaturgi, Își găsesc În Serapisxe "Serapis", dincolo de grecul Asclepiosxe "Asclepios", unul dintre titularii principali. Suveranului Îi apare În vis statuia lui Plutonxe "Pluton" din orașul Sinope de pe litoralul Mării Negre (Plutarh) sau Însuși zeul În chip de iuvenis (Tacit), poruncindu-i propria „mutare” la Alexandria. Interpretarea visului și, În special, identificarea epifaniei cer intervenția exegeților, acei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
caracter profesional, ca În cazul acelor Iobacchoi atenieni (Syll.3 1109 din 176/177 d.Hr.), ori aristocratic-familial, ca În cel al comunității din Torre Nova În jurul lui Agrippinilla (Inscr. Gr. Urbis Romae, I, 59, din aceeași perioadă). 4. Cultul suveranilor elenistici și cultul imperial: de la oameni la zeitc "4. Cultul suveranilor elenistici și cultul imperial \: de la oameni la zei" Tensiunea Între vechi și nou, persistența unor structuri tradiționale și crearea unor formule religioase originale, specifice panoramei scenariului agitat al elenismului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din 176/177 d.Hr.), ori aristocratic-familial, ca În cel al comunității din Torre Nova În jurul lui Agrippinilla (Inscr. Gr. Urbis Romae, I, 59, din aceeași perioadă). 4. Cultul suveranilor elenistici și cultul imperial: de la oameni la zeitc "4. Cultul suveranilor elenistici și cultul imperial \: de la oameni la zei" Tensiunea Între vechi și nou, persistența unor structuri tradiționale și crearea unor formule religioase originale, specifice panoramei scenariului agitat al elenismului, nu freamătă În nici un alt mediu atât de viu ca În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
formule religioase originale, specifice panoramei scenariului agitat al elenismului, nu freamătă În nici un alt mediu atât de viu ca În acel fenomen complex - nelămurit Încă pe deplin În originile și În motivațiile sale - reprezentat de cultul prin care erau venerați suveranii, nu numai cei morți, ci și cei aflați Încă În viață, atât În interiorul diferitelor dinastii elenistice, cât și În unica persoană a lui Augustus, conducătorul Imperiului Roman. Cercetarea istorică a pus În lumină o serie de factori ce au concurat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Soter (Diodor, XX, 100; Pausanias, I, 8, 6), Lisimah (Syll.3, 190) și Seleucos I (Syll.3, 250-251), primesc omagii de tip divin din partea unor comunități orășenești (Kornemann, 1901; Cerfaux-Tondriau, 1957), este instituționalizat de către cea de-a doua generație de suverani elenistici și Își găsește o continuitate precisă În cultul imperial. A fost Într-adevăr subliniată legătura cu tema tradițională a eroizării fondatorului cetății sau al statului, care, de altfel, Își menține Întregul caracter specific de cult adus unui defunct, adică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
schimbate ce premerg noua religiozitate elenistică este circumstanța În care tema mitică a ascendenței divine a unui erou este actualizată În cazul lui Alexandru, care deschide drumul procesului complex al formării unui cadru ideologic și ritual ce ține de cultul suveranilor Încă În viață, În care multe elemente tradiționale suferă o schimbare decisivă a simbolului. Într-adevăr, așa cum ne informează o tradiție unanimă, Alexandru Întemeia Însăși legitimitatea planului de cucerire universală pe autoconștiința propriei filiații divine, a cărei confirmare supremă a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
bărbatului divin” (thèios anèr). Cu toate acestea, În timp ce adjectivul thèios exprimă o asemănare, dar, cu siguranță, nu o identitate de natură cu theos („zeu”), ambii parametri, eroic și sapiențial, se dovedesc În mare măsură departe de realitatea acoperită de cultul suveranilor. În această realitate, dacă, pe de o parte, intră În joc tema sacralității puterii, care, mai ales În cazul Împăratului roman, capătă o greutate importantă prin ampla sa extensiune, de cealaltă parte, printre numeroși alți factori, trebuie luată În considerare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
intervenția unei religiozități populare ca suport și stimul sau teren de propagandă, dar, În orice caz, factor decisiv pentru evaluarea Întregului tablou. Se discută despre prezența unui sentiment religios autentic drept cauză a omagiilor de tip divin aduse mai Întâi suveranilor elenistici și, mai târziu, Împăratului roman sau despre un simplu oportunism politic din partea indivizilor, a comunităților și chiar a surselor puterii, care ar fi manipulat Într-o măsură mai mare sau mai mică dispozițiile populare cu scopul de a-și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Î.Hr. (Gershevitch, 1959, pp. 18 sqq. și 1964, pp. 22 sqq.) Religia Avestei târzii (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 1.1) prezintă o structură similară, deși mai articulată și mai complexă, cu aceea a religiei reflectate În inscripțiile suveranilor din dinastia ahemenidă (secolele VI-IV Î.Hr.) sau În informația dată de Herodot (I, 131 sqq.) despre obiceiurile persanilor. Totuși, există destule diferențe: Avesta, considerată În ansamblu, oferă cadrul unei religiozități (mai mult decât al unui „sistem” religios) de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
iraniană (Christensen, 1934); cât despre figura sa atât În India (Fussman, 1977), cât și În Iran, s-a presupus, cu puncte de vedere mai mult sau mai puțin ipotetice, că un Yima antic ar fi putut acoperi rolul important al suveranului lumii morților (Boyce, 1975a, pp. 83 sq., 94, 109 sq.; cf. Grenet, 1984, pp. 253-258) sau pe acela mai prestigios al adversarului direct al lui Azura Mazd³xe "Mazda>" În doctrina reflectată de G³th³ (Kellens, 1991a, pp. 54 sqq.). Deși este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acesta aproape contemporan cu Cirus cel Mare (mort În 530 Î.Hr.). De fapt, Henning (1951, pp. 42 sq.) pune În legătură aventura istorică a fondatorului Imperiului Persan cu cea a lui Zoroastru: aceștia ar fi trăit la curtea unui suveran - Vișt³spaxe "Vișta>spa" din tradiția religioasă, convertit de profet și devenit defensor fidei prin excelență; nu trebuie confundat cu tatăl omonim lui Darius I - care se afla În fruntea unei vaste organizații politice, cu centrul situat undeva Între oaza din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
anticul Khorasan (Kw³rezm) istoric. Cirus, În rapidele sale cuceriri orientale, care nu au putut fi Împiedicate de o geografie politică fragmentată și complexă, ar fi pus capăt existenței acelui stat din Khorasan, independent față de suveranitatea mezilor și guvernat tocmai de suveranul convertit de Zoroastru. Reconstrucția lui Henning a fost susținută, cu noi argumente, de unii dintre discipolii săi, fie integral, atât din punctul de vedere al cronologiei, cât și din cel al geografiei istorice (Gershevitch, 1959, pp. 14 sqq. și 1968
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care o fraudă pioasă a dorit să le răspândească În India sau la „Roma”, după cum aflăm dintr-o mărturie din cartea a IV-a a D¶nkard (p. 412, rr. 17-21), care se referă la domnia lui Ș³buhr I (240-272), suveranul eclectic și interesat de cultura epocii, promotor al culegerii și „recuperării” textelor indiene și grecești. După cum s-a clarificat datorită mărturiilor variate răspândite În literatura pahlavi, prin Zand se Înțelegea deci expunerea explicată și comentată a Avestei și a Întregii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
scris cărți. Discipolii săi, Însă, după moartea sa, i-au transmis cuvintele din memorie și au scris cărțile pe care aceștia le citesc astăzi. Textele maniheiste copte confirmă, așadar, informația din D¶nkard, cartea a IV-a, conform căreia un suveran arsacid pe nume Vologases, probabil din secolul al II-lea Î.Hr., ar fi Împărțit instrucțiuni În diferitele provincii ale imperiului part cu scopul de a conserva Avesta și Zand care au supraviețuit, În tradiția scrisă și orală, În urma distrugerilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]