6,861 matches
-
lucrurile și În cazul Statelor Unite? Se pare că nu. Instituționalizarea multiculturalismului urmează În această țară două logici distincte, una de natură socio-economică, iar cealaltă de natură identitară. Politica de acțiune afirmativă, pe care unii o situează prea adesea strict pe tărâmul recunoașterii culturale, se subsumează de fapt unor preocupări legate de egalitatea socială. Discriminarea pozitivă este menită să restaureze egalitatea și ține astfel de același principiu ca și condamnarea discriminării negative. Sigur, ea poate fi asigurată În mai multe moduri, dar
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de-a dreptul mizerabil În ghetouri. Asasinarea lui Alexandru al II-lea, În martie 1881, va declanșa un val de pogromuri asupra unei comunități neputincioase și care Începe să-și dea seama de urgența necesității de a-și găsi un tărâm de refugiu. Figura marcantă a presionismului este nimeni altul decât Lev Pinsker (1821-1891), medic la Odessa. La Început a fost favorabil integrării În societatea rusească și occidentală, Însă teribilele răzmerițe din 1881 l-au determinat să publice, În germană, un
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
combatantă a parașutiștilor sau a trupelor de marină, având drept valori proclamate: excelența În luptă, fidelitatea, bucuria În ciuda suferinței și viața la marginea lumii civile. O subcultură a tineretului delincvent Apărarea teritoriului se Înțelege În cu totul alt mod pe „tărâmul bandelor” (gangland). Albert Cohen observă, În anii ’50, subculturi delincvente printre cele ale tinerilor din clasele muncitorești inferioare din marile orașe americane, unde un sistem hedonist de valori favorizează, de pildă, furtul sau vandalismul doar ca isprăvi virile lăudate de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
multiplicate, cele literare trebuie să rămână într-un singur exemplar.) Și felul în care reușește să nu își repete propria rețetă, cu toate că-i poți recunoaște „parfumul“ cu ochii închiși. E printre puținele femei din literatură care s-au aventurat pe tărâmuri ficționale supreme ĂSF), inserate în absurdul poveștilor „pământene“ și în cărțile căreia chiar vezi că tușele de feminism nu ocupă mai mult loc decât ar trebui s-o facă niște apropo-uri. Roman în roman Mi-e greu să vă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
Ăa voastră, a personajelor), „spartă“ în mai multe oglinzi, cu un roman în roman, având drame precise și mult zgomot: al vieții, al disperării și al morții. Că cele ce trebuie aflate sunt strecurate într-o carte imaginată despre alte tărâmuri, așa cum și noi ne ascundem secretele, uneori și adevăratele măști, de ochii lumii - numai acolo le veți intui -, în timp ce viața își urmează agale cursul, iar personajele ascund și se ascund, folosindu-se de replici memorabile pentru asta. „A fost trădare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
Ele trezesc sentimente de venerație, uimire, umilință, respect și recunoștință prin înțelegerea misterelor din jurul nostru. Aceste sentimente ne ajută să participăm la misterul existenței. Povestirile ne duc dincolo de aici și acum, dincolo de existența noastră zilnică, permițându-ne să intrăm pe tărâmul spiritului în domeniul sacrului. Prin intermediul povestirilor intrăm în contact cu divinitatea. Povestirile ne conectează cu înălțimile și cu abisurile vieții. Funcția cosmologico-filosofică În sfârșit, povestirile pot reda o cosmologie, o imagine interpretativă completă a universului în acord cu nivelul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
să facem acest lucru. Sinceritatea radicală reprezintă o abordare nouă a unei noțiuni mai vechi („adevărul te va elibera” - Blanton, 1996). Aceasta înseamnă a îndrăzni să spui adevărul, trecând peste minciuni și mecanisme de apărare, pentru a răzbate spre un tărâm al transparenței și deschiderii față de tine însuți și față de ceilalți ca modalitate de a învinge stresul și problemele emoționale. Când abordarea narativă este folosită de terapeuți, consilieri sau alte persoane care oferă ajutor specializat ca mijloc de a-i ghida
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
pentru stabilirea relației dintre limbaj și practicile sociale, dintre sine și ceilalți și crearea identității sociale (Linde, 1993; Mkhonza, 1995). Utilizarea mistico-religioasă A spune o povestire a vieții poate fi un act de transcendere a planului personal și pătrundere pe tărâmul sacrului. Indiferent în ce direcție se îndreaptă povestitorul plecând de la întrebările deschise și indiferent de ceea ce se accentuează cel mai mult, într-o povestire a vieții vor fi subliniate aspectele cel mai semnificative din punct de vedere personal pentru narator
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
lucrurile cu părinții și copiii, fiecare având poate o impresie greșită despre celălalt. Auzind povestirea completă a vieții tatălui său, nu numai că și-a schimbat părerea imprecisă despre el, ci acest lucru le-a permis amândurora să intre pe tărâmul lui „a fost o dată”. Acesta e locul în care totul devine veșnic - și sacru. Aceasta nu mai reprezenta doar povestea lui, ci a unei generații și chiar mai mult decât atât. Ea l-a înțeles mai bine și și-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
pe care eu le ador și care trimit perfect la această lume falsă, în care, Dumnezeule!, trăim și noi, dar cu care ne-am obișnuit atât de mult încât ne pare aproape normală. Apropo de Dumnezeu, dacă tot suntem pe tărâm rusesc și ăsta e subiectul lor predilect. Dumnezeu a fost declarat mort cam în perioada în care apare poșliak-ul. Teza mea legată de acest subiect e simplă: Dumnezeu a murit în ziua în care a auzit prima rugăciune a poșliak-ului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN MOD DISCURSIV v. REGIM DISCURSIV MODALITATE. În înțeles general, modalitatea este felul în care se prezintă ceva, înțelegîndu-se implicit că există mai multe feluri (specii sau varietăți) posibile și că unul dintre ele este actualizat. Pe tărîmul logicii, al lingvisticii și al semioticii, modalitatea are nuanțe și detalieri diferențiate, rezultate din unghiul de vedere din care este privită. Logica a fost prima disciplină care a analizat modalitatea, Aristotel inaugurînd studiul, pe de o parte, prin stabilirea condițiilor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ales, viața, răstignirea și învierea lui Iisus Hristos, prin care se dezvăluie adevăratul sens al istoriei 19. Delimitarea istoriei sacre de istoria profană prezintă riscul de a situa, prin absolutizare, însăși viața lui Iisus Hristos undeva în illud tempus, pe tărâmul mitului sau al speculației metafizice. De fapt, această teorie, apărută în lumea protestantă la începutul secolului trecut, este specifică teologiei dialectice a lui Karl Barth, recul firesc față de ofensiva criticismului istoric și de lamentabilele reconstituiri istoriografice ale personajului istoric Iisus
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
comune pentru a trezi conștiința păcatului într-o societate anesteziată de ideologii totalitare, teroare sau tăcere. Niciodată apoftegma lui Löwith nu a fost mai adevărată: "Pentru credincios, istoria nu este un domeniu autonom al străduințelor umane și al progresului, ci tărâmul păcatului și al morții, și de aceea are nevoie de mântuire 66. Primul pas spre asanarea morală a unei societăți este mărturisirea păcatului, cu exorcizarea demonilor creați de somnul rațiunii și apostazia credinței. Nu se va înțelege nimic din istorie
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
evoluția istorică este menită să îmbunătățească natura umană; Istoria cuprinde atât evenimentul în sine (Geschehen), cât și narațiunea istorică (Geschichte)102. Filozoful german a insistat asupra realității istorice a întrupării lui Iisus, fapt situat de unii din contemporanii săi pe tărâmul mitului 103. El a apărat fervent doctrina Trinității, socotind-o centrală credinței creștine, precum și filozofiei sale. Iisus nu este doar un învățător luminat, El este Fiul lui Dumnezeu. În fața retragerii succesive a teologiei din calea atacurilor pozitivismului și criticismului istoric
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
pentru că "prea mult timp credința a fost considerată ca o fortăreață a subiectivității unde creștinătatea se putea retrage din fața atacurilor cunoașterii științifice"41. După opinia sa, "credința poate să respire în voie numai când poate fi sigură, chiar și pe tărâmul cercetării științifice, că bazele ei sunt adevărate"42. În metoda sa, Pannenberg îl urmează pe Leibniz, care găsea în criticismul istoric un ajutor necesar în fundamentarea logică și epistemologică a Revelației. Pentru a demonstra Învierea lui Hristos pe baze raționale
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
distinctă a conceptului mânturii: "Iudaismul, în toate formele și manifestările sale, a susținut întotdeauna un concept de mântuire reprezentând un eveniment ce are loc public, pe scena istoriei, în cadrul comunității. Prin contrast, creștinismul concepe mântuirea ca pe un eveniment din tărâmul spiritual și nevăzut, în lumea particulară a fiecărui individ, care aduce după sine o transformare interioară ce nu trebuie să aibă neapărat un corespondent exterior [...]. Evenimentele care pentru una dintre religii stăteau în mod necondiționat la sfârșitul istoriei ca țel
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
precum copii, atunci ne ia de mână. Iată minunea pe care a făcut-o chiar de la început cu mine Maica Domnului de la Giurgeni. De ce să nu vă spun adevărul? Porțile sunt larg deschise pentru orice pelerin dornic să pășească pe tărâmul minunilor. Înainte de 15 iunie, când le-am dat vacanță copiilor de la Centrul Veronica, unde îmi duc zilele, trebuia să plec cu ei în excursie, le promisesem, dar, ca de obicei, am lăsat totul pe ultima sută de metri. A doua
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
sângelui feudal, al unei familii ce curge din secole vechi, dintr-o genetică „scrisă”, cunoscută și afirmată ca o flamură. Da, acolo unde „nebunii se opresc”, acolo trebuie să Înceapă propria noastră nebunie, dacă vrem să Înțelegem câte ceva. Viclenia față de „tărâmul celălalt”, ca o tipsie uriașă, legănătoare și legănândă - cum Își Închipuiau vechii Greci „tipsia Terrei” - ce ne atrage, În care fugim nu rareori și În momente neașteptate, „nepregătite” și care nu ne mulțumește aproape niciodată pentru simplul motiv că nu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
presupune inițiere în eminescologie, presupune lecturi de specialitate și o viziune critică fără prejudecăți. Eminescu este un geniu total și cel mai periculos și riscant lucru este să te apropii de el cu mijloacele diletantului. Eminescologia tinde să devină astăzi tărâmul inițiaților. Un inițiat este și Theodor Codreanu. El ne-a anunțat cartea mai demult prin studiile solide și docte publicate în reviste. Siguranța tonului, informația bogată, referințele critice substanțiale, conexiunile neașteptate, originalitatea unor ipoteze ademenitoare, nuanțările subtile s-au impus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Teoria arheității este recompusă admirabil de către Dl Theodor Codreanu, al cărui text limpede și concis pune în valoare rostirea lui Eminescu însuși. Urmează, în partea a II-a a cărții, o lectură a câtorva dintre teoriile formulate de poet pe tărâmurile economiei, etnologiei, istoriei, politicii din perspectiva generică a ontologiei arheității, care le conferă o "coerență organică de mare anvergură". Pe de altă parte, raportarea permanentă a creației eminesciene la teoriile existente în epocă (cu care Eminescu a fost întotdeauna în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
așa cum s-ar putea crede astăzi, citind unele pagini așa-zis critice despre el, într-un con de umbră? Sau, mai degrabă, mințile noastre, supuse unei traume necontenite de către ciudatele, nenumăratele tentative de zdruncinare a scării valorilor românești în toate tărâmurile sunt pe cale să intre într-un con de beznă? Înclin, fără să șovăi nici o clipă, spre cea de-a doua ipoteză, care atinge, în esență, problema receptării poetului la noi, în momentul de față. Și nu numai a poetului, prozatorului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Papu, I. Negoițescu, Ioana Petrescu, G. Munteanu, Svetlana Paleologu-Matta, Mihai Cimpoi, Ilie Bădescu, Th. Codreanu, Adrian Voica și mulți alții au contribuit substanțial la cunoașterea integrală a operei. Din când în când, au răsunat și voci înalt autorizate în alte tărâmuri ale culturii, dar și în materie de judecată estetică, precum Maiorescu, Iorga, Noica dând credit nelimitat, de reprezentare superlativă al geniului național, lui Eminescu. Chiar un mare matematician și fizician ca Octav Onicescu, un fizician ca Andrei Dorobanțu, un istoric
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Dimitrie Cristea, încearcă în câteva rânduri să-i prepare ceaiul, dar lipsind în această procedură un element obligatoriu dragostea aventura nu-i reușește. Atunci Dimitrie Cristea o implică pe mamă-sa și de data aceasta reușește să ajungă pe tărâmurile visului, după un șir de metamorfoze, pomenindu-se lângă "un bătrân cu plete ninse, cu barba curgând până la genunchi", care-i vorbește despre tâlcul noțiunilor de vis, realitate, timp, credință: Nimeni nu poate opri clipa, ci doar se poate opri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
subiecte captivante pentru o rubrică a unei reviste de succes de către jurnalistul pomenit este intriga romanului, care își plimbă personajele printr-un perimetru vast, înglobând satul Varvara, apoi orașul pe care naratorii îl numesc "municipiul nostru", capitala, dar și un tărâm nelimitat inadmisibil pentru mințile care se raportează la concret, la tangibil, vizibil -, a cărui existență rămâne, până la final, suspendată între fabulație a cuiva conștient că e receptat de mulți ca paranoic (ori care simulează nebunia, într-o lume care, oricum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
înaintași de calibrul Eminescu, Hasdeu, Eliade, nu lecuiește, desigur, de pesimism. Doar că trebuie să înțelegem bine ce este cu acesta: ""Pesimismul" geniului e optimism...", afirmă Lamparia, după ce ne-a mai spus că geniul e omul normal prin excelență. Pe tărâmul realizărilor toate sunt substanțiale degradări, inclusiv cărțile care țâșnesc ca o lavă. Înseamnă că numai "ce e searbăd și efemer durează"? Nu cumva searbăd-efemerul persistă atât de încăpățânat tocmai ca să se poată profila pe fundalul său frumos-eternul? Întrebare retorică. "Oglinda
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]