5,364 matches
-
electric, poarta se dete în lături, și cei trei musafiri intrară înlăuntru. O strigătură, într-un anumit fel, către câini, îi făcu să tacă și să se retragă, fiecare la locul său. Când au ajuns la prag, conu Leonardo a tresărit. Musafirii purtau cagule pe cap. A dat să se retragă, dar n-a fost cu putință. De-acum, gata, ești al nostru. Cum, adică?! Poftiți în casă, și vom vedea cum ne descurcăm, dacă, cumva, este ceva încurcat. Au intrat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și, într-un timp, cioatca aceea de oamnei s-a mărit, a tot crescut, încât, a cuprins aproape jumătate din iarmaroc. Fiecare, oferea; fiecare își dovedea interesul pentru oferte; fiecare - negocia. De cumpărat, însă, nu cumpăra, nimeni, nimic. Stai, a tresărit badea Minciună! Stai, că, iată, am găsit, ce tot caut, de atâta vreme. S-a alăturat unui grup încropit pe la mesele unui bar ambulant. Fete frumoase, și iuți ca niște albinuțe, serveau, fiecăruia, câte ce dorea. Serviții se bucurau, plăteau
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să vă trăiesc, întru mulți ani! Asta am dorit! O, brazi frumoși! Bunicul Vovriev merge pe trotuar, de mână cu unul din nepoți. La intrarea în Palat se oprește, făcând loc persoanelor coborâte din luxoasa mașină care tocmai a oprit. Tresare. Dintre coborâții din autoturism îl cunoaște pe unul: fostul rege Miahi al României. Se cunosc de pe când erau copii. Or fi, de-atunci, mai bine de șapte decenii. Dacă nu, chiar, aproape opt. Fostul monarh, înalt, slab de-l bate
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
din Iași, și un băiat - ștefan Atârnovițoaie, de la o școală, mai de prin centrul țării. Amândoi - pe primul loc, la faza finală, desfășurată în frumoasa Italie. Vestea sosită de acolo, în nu mai puțin frumoasa Românie, a făcut lumea să tresară.Să tresară și să încetinească, o fracțiune de timp, mersul, către infinitul timpului mare, natural. Vă dați dumneavoastră seama, iubiți cititori, ce a însemnat, acest fapt, pentru români? Înțelegeți ce a putut să simtă fiecare român la aflarea acestei aurifice
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și un băiat - ștefan Atârnovițoaie, de la o școală, mai de prin centrul țării. Amândoi - pe primul loc, la faza finală, desfășurată în frumoasa Italie. Vestea sosită de acolo, în nu mai puțin frumoasa Românie, a făcut lumea să tresară.Să tresară și să încetinească, o fracțiune de timp, mersul, către infinitul timpului mare, natural. Vă dați dumneavoastră seama, iubiți cititori, ce a însemnat, acest fapt, pentru români? Înțelegeți ce a putut să simtă fiecare român la aflarea acestei aurifice vești? Pricepeți
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
alătur, infimele mele fărâmițe de entuziasm și fericire, entuziasmului și fericirii generale, românești! Chiar, cu riscul de a fi acuzat de lipsă de modestie și de stăpânire de sine! Maria Krupskaia notații Maria Krupskaia - copila ivită, parcă, din neant! De ce tresăriți parcă spre a nu-mi da dreptate? Sunt,oare, prin alte părți, copii atât de frumoși, de curați, de proaspeți și de aducători de iubire, lumii? Or fi, însă, cred că aceia sunt extrem de rari. Or, copila asta, Maria Krupskaia
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
normal, ca pretutindeni, prin alte instituții similare. Într-o luni de dimineață a sosit un mesager. Cu mai multe documente. De la o instituție de stat de mai sus de județ. Când s-au văzut, parcă a scăpărat o flacără. Au tresărit, s-au înroșit la obraz, și-au schimbat actele necesare cu mâini tremurânde și cu privirile plecate, parcă rușinate de ceva, și ziua respectivă a trecut în istorie, și s-a așezat, disciplinată, alături de celelalte zile ale lumii și ale
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pozitivitate, dintre toate fundațiile existente la acea dată în republică. A trecut la investigații. Nu i-a fost prea greu să ajungă în măruntaele escrocheriei. Escrocherie pe care a dat-o, cu mare răsunet, în vileag. Atunci, brusc, lumea a tresărit; ceva, în lume, a răsunat ca un dangăt prelung de clopot - dangătul adevărului! și lumea s-a trezit, ca dintr-un somn adânc. Scandalul, național și internațional, nu a mai putut fi evitat. Dar, de ce vă impacientați, a intervenit primul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
le făcea pe masura ce se consumau cele vechi. Odată ajuns pe nisipul plajei, credea că-și recăpătase stăpânirea de sine, însă când, de după o stâncă, apăru în fața lui golful Povai, în toată măreția lui, imaginea satului în flăcări făcu să-i tresară din nou inima în piept. Marea și muntele erau luminate deopotrivă de uriașul incendiu care cuprinsese peste douăsprezece locuințe, iar marile pirogi trase pe nisip ardeau și ele ca niște torțe, servind drept fundal unor umbre omenești care alergau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
simt neputincios... Ar trebui să facem ceva ca să scăpăm de ea, dar nu-mi vine nici o idee. — O să ne vină, murmura Vetéa Pitó cu subînțeles. Mai avem mult timp și mult ocean în față. —Octar!!... Strigatul sfâșietor îi făcu să tresară și, pentru o clipă, chiar si vâslașii își pierdură cadența, căci, de fiecare dată când acel urlet inuman răsună peste puntea Peștelui Zburător, parcă se așteptau ca un alt urlet feroce și la fel de inuman să-i răspundă de dincolo de linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
De aceea, în momentul când Vahíne Tiaré așeza în fața lui Tapú Tetuanúi un vas de lemn, în care șase ouă și o bucată de carne pluteau într-un sos apetisant de lapte de cocos cu vanilie, inima și stomacul băiatului tresăriră în același timp, căci, pe de o parte, simțea tentația irezistibila de a savură acele bucate alese, dar, pe de altă parte, simțea o puternică repulsie la gândul că ar putea mânca ceva la care știuse dintotdeauna că nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu și-a spus niciodată numele... își întoarse privirea de jur-împrejur. V-au silit yubani-i să plecați? — Ăsta e teritoriu yubani, răspunse el, fără să se tulbure. Tabăra lor e acolo, de cealaltă parte a lagunei. La mlaștină. Noii veniți tresăriră, alarmați. Negrul cu pușca strânse cu putere patul armei. — Glumiți? întrebă el și, văzându-i expresia, păru convins. Fire-ai al naibii să fii! exclamă el. Ți-am spus că ne-am rătăcit și tu te jurai că ajungem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ajunse la mangrove, se agăță de crengi și rămase îngrozită până când el sări la bord, făcând ca apa să lingă aproape marginile ambarcațiunii din pricina greutății lui. Închise apoi ochii și nici nu respiră măcar pe când el vâslea încet spre mal, tresărind la fiecare clătinare, lăsând să-i scape, din când în când, un ușor scâncet de cățelandru speriat. Când acostă la mal, sări pe pământ, o luă la fugă spre colibă și se refugie în hamac, din care nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dobora tot ce întâlnea în cale. — Nu te teme, îl liniști el. Nu-ți poate face rău. Selva te apără. — Doboară selva... Luă macabrul pachet învelit în frunze de bananier și porni, scârbit, către luminiș. Când ajunse în fața tractorului, mecanicul tresări speriat, puse marșarierul și începu să dea îndărăt cu graba pe care i-o permiteau copacii. Merse în urma lui până ajunse la primul tronson al șoselei, ceva mai mult decât un luminiș deschis în desișul pădurii; pământul cărămiziu contrasta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
picioarele îi sângerau când ajunse la colibă, dar nu dădu atenție rănilor și nici măcar nu se odihni. Vârî într-un sac tot ce a găsit și putea fi folositor, îl aruncă pe umăr și se întoarse fără să încetinească marșul, tresărindu-i inima în piept, explodându-i plămânii și nemaisimțindu-și picioarele. Au făcut minuni cu puținul pe care îl aveau. Părintele Carlos se dovedi a fi un infirmier îndemânatic, iar Inti Ávila și Sierralta îl ajutau. Indigenii începuseră să revină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Sau cînd pui preferințele ei înaintea dorințelor tale și ai încerca orice ca să îi oferi fericirea?... Cum știi că îți place într-adevăr cineva? Asta e ușor: e un sentiment inconfundabil... plutești deasupra lucrurilor, te afli în al nouălea cer, tresari numai cînd ochii tăi îi întîlnesc privirea și te topești pe loc, mai repede ca ceara, dacă se apropie de tine... apoi te apucă fericirea și totul îți pare miraculos și minunat chiar dacă plouă cu găleata și ești ud leoarcă
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
avea ce aveam eu. Totuși, nu te obosea? Ba da. Dar era, cum să spun, un efort plăcut, chiar dacă te-ar fi dus în mormînt. Bătrîna devine visătoare și pare că s-a întîlnit cu doamna cumătră, cea cu coasa. Tresare și revine la realitate. Spune-mi, doamna Anica, cu ce ai asemăna trăirile acelea de demult? Într-un beci răcoros este un butoi cu vin. Plin, neînceput și foarte bun. Tu bați cepul: stînga, dreapta, în sus, în jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
rog să mă iertați, fac involuntar această gafă. Domnul Cioroi, pardon, Corbu, o privea sever de la tribună și i se adresa cu domnișoara Ileana. Lena, vă rog. Deși Ileana mi se pare un nume mai frumos. Telefonul sună și femeia tresare. Lena? Sărut mîna. N-a putut avionul ateriza la Iași, așa că sînt în drum spre tine de la Bacău. Și programul din seara asta? Este valabil doar cel cu tine, restul a căzut. Șeful nu mai vine la Iași. Mîine o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de fetiță trebuie să aibă o motivație, alta decît "berbantul Mitică". Pe timpul zborului cei doi "lugu-lugu, mucu-mucu", "cip-cirip", ca doi porumbei pe o creangă. La coborîre stau liniștit ca să coboare cei din față întîi. Atunci Mitică m-a văzut, a tresărit, a abandonat fata și rîde prostește: Vai, erai în avion? Și încă mai sînt. Nu te-am văzut. Am fi putut sta de vorbă... N-ai pierdut mare lucru. Cred că nu te-ai plictisit. Mitică se întoarce spre fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
gînd se umflă la nesfîrșit devenind transparent, membrana lui ca un cer de jur Împrejur În care tu zeiță nu mai exiști pentru că marginile mele au atins toate marginile tale. Și iată deodată această legănare a valurilor de nisip cum tresar noaptea ia zvîcnetul cobrei faraonii morți În sarcofagele lor, cît deșert sub un bombardament lunar, Înspăimîntător și apele tale fosforescente, focurile tale solidificate de Îngheț, pămînt strălucind ca tabla, pulverizat În particule electrice. Deșert, deșert, Înainte și după. Oare aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și competiții... Ușile se Închid, eclipsa se lățește pe memoria mea - ce aburită, ce penibilă lună mai care aneantizează toate marginile și cultura ca apa curgînd de-a valma În circumvoluțiile mele. Penibile aceste recunoașteri În mizeria cărora Încă mai tresare vanitatea. CÎnd mă aflu În locuri unde știu că nu mă vede nimeni sau cînd sînt singură acasă, mă surprind făcînd gesturi urîte; simt atunci o poftă grozavă să Încerc tot ceea ce mi s-a interzis În copilărie. De pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ca În frîntura aceea de conversație dintre doi adolescenți, auzită pe stradă: „Bine, dar viespia nu știe că moare cînd Înțeapă?“ „Ba da, dar se apără.“ Mătur resturile acelea minuscule, se formează o grămăjoară de praf negru În care mai tresare cîte un punct ce se desprinde aproape invizibil din masa de puncte inerte. Recunosc viața după mișcare. Ar trebui să-i respect șansa, dar strivesc iar și iar, pînă netezesc totul. Ce Înspăimîntat este acest picior cînd devine el Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
computerizate: „Ați fost sunat la... ora... opt... și... douăzeci și șase de minute... Apel cu număr ascuns“. Închisesem și mă întorceam în living când - bum bum bum bum bum - o palmă ce lovea în ușa de la intrare mă făcu se tresar și să simt furnicături în tot corpul din cauza șocului. Am întredeschis ușa și prin crăpătură dădu buzna înăuntru o pală umedă din aerul ploios al serii. Afară stătea un bătrân. Era subțirel, cu un nas și o bărbie proeminente. Părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apoi să aflu că e adevărat. — Nu cred că merge așa. — Spune-mi doar că nu visez. — Poate că visezi, zise. Probabil că visezi. — Nu vreau să visez. Clio, nu vreau să fac asta singur. Se auzi un bubuit. Am tresărit amândoi, ne-am întors spre baia romană. O mână de frunze se mișcau pe suprafața apei într-o spirală lentă. — E ceva viu acolo? Clio încuviință. — Da. — Ce e? — Nu știu, zise ea, privind apa. Ceva din adâncuri, unde e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
piele pe braț și-am alergat spre rămășițele lui. Ce faci? Haide, aproape am scăpat aproape am scăpat aproape am scăpat... M-am lăsat la pământ și am început să arunc bucățile mai mari de dictafon în geanta de piele, tresărind din pricina țigării care încă-mi ardea în colțul gurii. Am împrăștiat fumul albastru și-am cercetat rapid semiîntunericul din jurul meu. Mi se păruse că văd ceva, ceva întâmplându-se cu dalele din celălalt capăt al secției, capătul din care veniserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]