8,428 matches
-
și travestiri" Apelând la asemenea procedee, vechi și explicite, teatrul afirmă, o dată în plus, perenitatea supravegherii. Prezentă în spațiul politic, supravegherea a pătruns și pe scenă, dar, așa cum am mai spus, interesul ei depinde aici de măsura în care ea tulbură identitatea celor care, pentru a o exercita, sunt nevoiți să recurgă la transgresiuni de sex sau de statut social. Ne aflăm, încă o dată, în situația spectatorului suprainformat, invitat să urmărească elaborarea supravegherii, de data aceasta la nivelul agenților însărcinați cu
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
supravegherii să se instaleze cu totul întâmplător. Această absență a oricărei programări, această nepremeditare devine o sursă a comicului pentru spectator. De cele mai multe ori, situația de supraveghere apare odată cu sosirea inopinată a unui soț sau a unei persoane apropiate, care tulbură intimitatea amanților; surprinși într-o postură delicată, aceștia caută o soluție salvatoare și, cum se întâmplă de obicei, amantul este cel ce se va ascunde în spatele ușilor unui dulap ori în vreo cămăruță de serviciu, de unde va vedea și va
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
totuși ceea ce se petrece pe ascuns. În teatrul de bulevard, supravegherea nu are consecințe pe termen lung, căci vălul, ridicat pentru o clipă și pe neașteptate, cade din nou peste o lume care, din nepăsare sau din teama de a tulbura o liniște de suprafață, preferă să oculteze informațiile primite și să evite consecințele ce ar putea decurge din ele. Lipsită de urmări, supravegherea nu provoacă tragedii, ci relevă, la modul comic, un solid sistem de autoapărare, destinat să mascheze trădările
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ales atunci când se cristalizează în jurul unui dispozitiv de supraveghere. De obicei, dispozitivul nu e programat, el se improvizează la repezeală ca soluție salvatoare impusă de situație: un personaj temut, a cărui prezență nu e dorită, își face apariția pe neașteptate, tulburând o idilă în plină desfășurare. Pentru a evita conflictul, trebuie imaginată o ieșire strategică din câmpul vizual al intrusului. Amantul indezirabil - un alt bărbat! - se refugiază într-un dulap. Acolo, în spatele ușilor acestui adăpost derizoriu, se ascunde protagonistul înamorat, spre
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
contează nici natura și nici calitatea ei, important e să te salvezi. Pe plan social, evident. Față de alte dispozitive de supraveghere, dulapul servește la întreținerea unui anumit consens social, pe care orice dare la iveală a adevărului l-ar putea tulbura grav. Dulapul - iată, cum ar fi spus Hamlet: „cursa de șoareci” în care poți prinde conștiința societății burgheze. „Cursă de șoareci” care interzice accesul la adevăr. Ea se înfățișează ca un revers al dispozitivului de supraveghere, ca o sursă de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
au rămas fără urmări. Nimic nu trebuie luat de la capăt, nimic nu trebuie refăcut, reclădit, dimpotrivă, totul trebuie să continue... aici iluziile nu se pierd, ci se cultivă cu ajutorul cuvintelor. Informațiile furnizate de „dulap” nu duc la nici o ruptură; ele tulbură nițel apele, dar nici învoielile nu se strică, nici alianțele nu se desfac. Bois d’Enghien se va căsători până la urmă cu Viviane, iar Boubouroche se va împăca și el cu Adèle. Comedia burgheză recunoaște tocmai acest impuls ce constă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
energia acesteia. Logicii dominatoare instaurate de către Putere îi răspunde nesupunerea răzvrătiților, refractari la capitularea completă: teroarea este un test. Ei nu acceptă să-și ia toate măsurile de precauție impuse de regimul supravegherii și devin astfel grăuntele de nisip ce tulbură sistemul care, fie și numai punctual, își dovedește vulnerabilitatea. Acești nesupuși îi vestesc înfrângerea apropiată, denunțându-l ca pe un sistem absurd, contrar naturii. În numele acestei convingeri, am spune chiar al acestei credințe, ei sunt gata să se sacrifice plătind
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
caselor și putem fura din cel mai bine păzit seif de bancă. (Oricît ar părea de ciudat, o ființă dintr-o ipotetică a patra dimensiune a spațiului s-ar bucura de toate avantajele enumerate față de noi.) Să presupunem acum că tulbur toată această suprafață plană, Începînd să mănînc cu lingura din farfuria cu supă. Cum ar trăi experiența lingurii un locuitor din Suplanda? El sau ea ar fi Îngroziți de apariția unui fenomen ciudat. Mai Întîi se va ivi pe Tărîmul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
facultatea de a simți și de a gîndi. De aceea, un manihean perfect se va strădui să viețuiască În pace cu Întreaga natură. El știe că În natură totul duce la triumful binelui. Prin urmare, se va feri să-i tulbure acesteia armonia. Nu va ara pămîntul, căci n-ar putea s-o facă fără să tortureze mădularele dumnezeiești. Nici nu va face baie, de teamă să nu sfîșie apa132. 7. Dualismul maniheist Maniheismul este o reelaborare originală a tipului de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Apele. Am arătat că gnosticii moderați interpretau această situație drept o cosmogonie dualistă și reacționau violent Împotriva ei, atribuind originea Întunericului și pe cea a Materiei Demiurgului sau Sophiei. Nici măcar ei, totuși, ca buni platonicieni ce erau, nu se lăsau tulburați de faptul că Abisul - interpretat ca Spațiu pur, chora lui Platon - se afla acolo, Împreună cu Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu, ruîh ha-’elôhîm, care trebuie să fie o ipostază a lui Dumnezeu Însă intervine În povestire foarte brusc, „se poartă” pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
socializare” cochetă. Înțelegem, desigur, că oamenii au nevoie să se exprime, că vor să se comporte responsabil, să-și demonstreze luciditatea civică, angajamentul, rostul politic. Dar miza ni se pare mică și formele de manifestare - candid juvenile. În plus, ne tulbură să constatăm că sute de mii de oameni se mobilizează, pe tot globul, pentru a condamna războiul din Irak, dar că împotriva unor dictatori sîngeroși de tipul Kim Jong Il, Ceaușescu, Saddam Hussein, Gaddafi sau Fidel Castro nu s-au
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
vorbitorul să-și exprime tranșant un punct de vedere. Stilul succint-supus, deferent caracterizează culturile care valorizează armonia socială, modestia, conformismul și care favorizează strategiile politeții pozitive, mascând emoțiile negativă și orice exprimare a unui punct de vedere care ar putea tulbura interlocutorul. Interacțiunile sunt configurate de statutul social al interlocutorilor, se bazează pe o puternică ancorare contextuală, ideile sunt exprimate indirect, unele informații trebuie deduse din context. Luările de cuvânt sunt scurte, vorbitorii fac economie de cuvinte, punctele de vedere personale
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
a isprăvi, găsind soluții superficiale, de moment, netrainice este justificată pe de o parte prin incertitudinea viitorului, iar pe de altă parte prin dorința de a reveni cât mai curând la ritmurile cosmice, naturale, pe care acțiunea pare să le tulbure. Românul „face să fie făcut”, „de mântuială”, „în dorul lelii”, „acolo, să fie”, „să nu zică că n-a făcut”. De aceea, soluția de moment a românului este adeseori machiavelică: „Se face frate și cu dracul ca să treacă puntea”. „Veșnica
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic, orientat, rutinat. El găsește o soluție bună adaptându-se unei situații concrete. Românul e înainte de toate inteligent. Deșteptăciunea sa e vioaie, suplă, dar mai ales limpede. Nici o umbră de misticism ori de nebulozitate nu-i tulbură funcțiunea exactă a minții sale. Cel care se adaptează are nevoie de reflectare perfect clară, de o luciditate neturburată a condițiilor mediului, îi trebuie o anumită specie de organizare mintală. El n-are nevoie de inteligența aceea bazată pe fantezie
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
întrebării natura gândurilor și a reflecțiilor subiectului. Pe de altă parte, deoarece tensiunile îl marchează, iar mâna mamei care se așază pe fruntea copilului pentru a-i măsura febra, îl alină, fruntea este indicatorul grijilor și al neliniștilor ce îl tulbură pe cel ce visează. Picior Deoarece permit deplasarea, picioarele oferă, pe de o parte, informații despre motricitate, adică despre capacitatea de a acționa, de a concretiza și de a realiza a subiectului, iar pe de altă parte, despre calitatea relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
1); 798/216/71/145/0 limpede: clar (234); apă (190); curat (81); izvor (19); apa (17); tulbure (17); lac (16); pur (16); rîu (13); claritate (11); ca apa (9); lacrimă (8); lin (7); liniștit (7); cristal (6); transparent (6); tulbur (6); cristalin (5); rău (5); liniște (4); alb (3); fîntînă (3); iaz (3); ca lacrima (3); senin (3); ușor (3); calm (2); cer (2); curată (2); dor (2); frumos (2); gînd (2); loc (2); lucid (2); mare (2); om (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
nemărginit; nevoi; nuanță; oameni; omenire; pace; patrie; pătat; persoană; personalitate; piept; pierdere; pîine; porumbel; prăjitură; puritate; pustiu; putere; repulsie; rugă; sacru; sai; sălaș; senin; sensibilitate; sfîșiat; sinceritate; singurătate; sînge; somn; sport; stare; suflete pereche; tandru; temnicer; tot; totul; trăire; tristețe; tulburat; unitate; vas; văpaie; veșnicie; violet; viu; voință; 21 grame (1); 787/202/76/126/0 sui: urca (191); coborî (50); urcă (48); scară (45); sus (44); deal (32); munte (27); urc (25); a urca (24); scări (22); cobor (19); copac
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
neplăcut; nu; numai; ocazie; ospăț; otravă; palincă; nu-mi place; ploscă; podgorii; pornesc; de Porto; preot; rău; recoltă; relaxare; renumit; respingere; romantic; roșu sau alb; sănătos; seară; seducător; slab; spre; spumos; star; stare; sunt aici; tare; tărie; tata; teasc; tradiție; tulbur; tulburare; tulburel; de țară; unde; ură; să te văd; verb; viciu; viță-de-vie; vitalitate; vizită; vodcă; vreau; zeu (1); 793/200/67/133/0 vinde: bani (86); cumpără (86); comerț (36); piață (33); cumpăra (23); dă (22); a da (20); haine
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
capitol, cu precizări nuanțate și critici punctuale. Până atunci, să zăbovim asupra altei chestiuni vulnerabile pentru ontologia virtuală, și anume problematica infomedicală care face de asemenea trecerea înspre noi teritorii existențiale, cu promisiuni care fascinează, dar și cu fragilități care tulbură, cu monstruozități de tip science-fiction, dar și cu contingențe palpabile și cotidiene. 1.6. Infomedicinatc "1.6. Infomedicina" Infomedicina reprezintă astăzi una dintre disciplinele care relaționează corpul și tehnologiile computerizate și suscită numeroase controverse științifice, filosofice, psihologice, antropologice, sociale și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
pildă, fenomenologia poate contrabalansa umanul material-corporal, concret-perceptiv, cu identitatea mediată tehnologic, fără ca acest lucru să fie considerat un paradox inacceptabil. Un fenomenolog umanist precum Virilio deplânge dispariția trăirii nemijlocite, anularea naturaleței pecepției și pierderea viziunii concrete a realității și este tulburat de invazia cibernetică a trupului. Pe când postumanismul temperat recunoaște deopotrivă subsumarea umanului unor modalități dominatoare de control tehnologic și extinderea ființei umane prin intermediul noilor mijloace cyborgice, avatarice sau transgenice, îngrădirea umanului în limite mașinice, dar și facilitarea de oportunități, facultăți
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
războaiele ce nu se terminaseră Încă, și cum mă Întorceam la oaste de la Încoronarea Împăratului, Începutul iernii m-a oprit Într-o tabără unde, negăsind prilejul vreunei conversații plăcute și neavând din fericire nici griji nici pasiuni care să mă tulbure, stăteam toată ziua Închis Într-o cameră călduroasă, unde aveam tot răgazul să mă dedic gândurilor mele. Printre care, unul dintre cele dintâi, fu acela de a considera că cel mai adesea În lucrurile compuse din mai multe piese și
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
posibilă. Astfel, dacă frica zugrăvește moartea ca pe un rău extrem și care nu poate fi evitat decât prin fugă, ambiția, pe de altă parte, zugrăvește infamia acestei fugi ca pe un rău mai rău decât moartea; aceste două sentimente tulbură În mod diferit voința, care, ascultând când de unul, când de celălalt, se opune În permanență sieși, transformând astfel sufletul Într-un sclav și Într-un nefericit. ART. 49. Forța sufletului nu este de ajuns fără cunoașterea adevărului E adevărat
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
una dintre barăcile muncitorești era amplasată la doar câțiva metri de gardul meu. Sâmbătă seara, acolo se petreceau lucruri îngrozitoare: constructorii se strângeau ca sălbaticii în jurul focului, beau, cântau și, cel mai grav, găteau. Aduse de vânt, efluviile grele mă tulburau îngrozitor, îmi răscoleau neplăcut toate simțurile, așa că închideam geamurile în grabă (am identificat aromele mai târziu: varză călită, fasole bătută, afumătură prăjită). Ei bine, ce credeți că făcea numărul trei? Ploua, ningea, nu avea importanță: exact atunci își găsea el
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
spune exact ceea ce Cioran însuși spunea despre scrisori: că sunt, deopotrivă, documente ale ființei și mistificări ale ei. Și, aparent ireconciliabile, adevărurile acestea se suprapun și se generează reciproc. În fapt, acel altul căruia i se adresează și care îi tulbură mărturisirea de sine și ființa este el însuși, în permanență mască, în permanență un străin. Așa încât, cum nu există altă sursă de adevăruri nemediate, dacă nu de ochiul altuia, măcar de lumina tiparului care, fatalmente, literaturizează, nu ne rămâne decât
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
absența, modul elementar (adică natural) de a fi. Hiperlucidul crede în existență nativă. În fine, „Am nostalgia provinciei, spune, or Sibiul e încarnarea perfectă a ei” (1 aprilie 1971 Ă 494). Privind niște fotografii de-acasă, recunoaște: „Nimic nu mă tulbură mai mult ca vârfurile golașe. Hotărât lucru, Carpații mă urmăresc ca o remușcare. Mi-am trădat originile, dar originile mele rămân acolo” (26 iunie 1973 Ă 503). Pe același motiv, alte câteva contexte merită invocate, cu atât mai mult cu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]