5,306 matches
-
care-și menținu postura obligatorie de DJ, cu casca-lipită-de umăr. Hei, amice, cât mă costă să pui ceva cu niște versuri, ce mă-sa? Întrebă el, În timp ce fata chicotea și Își sorbea băutura. Nu mai pot să ascult căcatul ăsta turcesc. DJ-ul luă banii și-i făcu să dispară sub unul dintre aparatele de pe masa lui. Îi făcu semn unui alt puști din cabină și-i spuse câteva cuvinte. Al doilea tip se Întoarse spre Philip și-l Întrebă: — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pachețel de Equal de data asta. Mâinile Îi tremurau din cauza efortului. — Cred că nu putem decât să așteptăm și să vedem, nu-i așa? O să Încerc să dorm - trebuie să mă Întorc jos În câteva ore, pentru gomajul În baia turcească. Am auzit că face mai bine la piele decât un gomaj cu laser. Ne vedem mai târziu. Am privit-o cum șontâcăie spre ieșire pe picioarele ei slabe ca niște bețe și am Încercat să-mi dau seama ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
față de "această pacoste" (Iorga). Care era realitatea social-politică în sudul Dunării, după 679-681 ? Triburile slave sub dominație bulgară, obotriții sau predenesensii și-au păstrat autonomia față de năvălitorii turanici. "Statul" bulgar, ca și cel hun și avar, ca și orice creațiune turcească, folosea pe lângă comandanți de cetăți, colectori de tribut, de daruri și delegați (trimiși). Dar unele triburi slave se revoltă, iar altele trăiesc pașnic cu bulgarii dominatori. Treptat, elemente de frunte ale slavilor sunt atrase în conducerea statului bulgar. În sate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
română. Concluzia: creștinarea lor se produce după secolele III-IV, așadar este mult anterioară venirii slavilor și ungurilor. Nu există nici un fel de cuvinte maghiare în limbajul liturgic românesc". În ceea ce privește toponimia, istoricul francez face alte precizări interesante: "Explicarea toponimiei slave și turcești de pe teritoriul actualmente românesc printr-o traducere a numelor de locuri este ingenioasă. Însă prezintă unele dificultăți. În ansamblu, Brătianu atenuează dificultățile, dar nu le rezolvă total!" În final, Lot trage concluziile: "Totuși, unde ar trebui să-i plasăm pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sunt 16,8% (ca număr) și 6,8 % (ca frecvență). Cercetarea pe baza materialului lexical și a criteriilor etimologice ale Dicționarului Candrea (1931) a stabilit proporția numerică între cuvintele românești, după origine: latine (moștenite), slave vechi, slave mai noi, medio-grecești, turcești, ungurești, comune cu albaneza, franceze și neologismele. A fost subliniat faptul, observat încă de Hasdeu, apoi de Pușcariu, că elementele latine, din limba română, au frecvență superioară tuturor celorlalte cuvinte luate împreună, cel puțin 80%! Același este raportul în limba
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În concluzie, preponderența elementului latin, ca valoare circulatorie și frecvență, în scris și viu grai, reprezintă nota de căpetenie a latinității limbii române. Lexicul românesc se împarte în trei grupe: cuvinte latine, autohtone (traco-dace) și străine (de împrumut)slave, grecești, turcești, ungurești și neologisme. Elementul latin formează majoritatea cuvintelor pentru că noțiunile și lucrurile principale, abstracte și concrete, se numesc cu termeni latini, dar și pentru că elementele lexicale din alcătuirea unei fraze românești sunt de origine romanică. Concret, în orice text românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
împrumut în lexicul și gramatica românească, care, amestecate cu cele moștenite, abundă și au dat limbii aspectul unui adevărat caleidoscop cultural-istoric. Pentru prima dată, aceasta a fost evidențiat în vol. II din Dicționarul Cihac (1879), ce conținea elemente slave, ungurești, turcești, grecești și albaneze. Acest dicționar a reliefat marea importanță ce revine elementelor împrumutate, în limba română, din epoca medievală până în modernitate -secolul al XIX-lea. S-a stabilit natura și proporțiile influențelor externe la care a fost supusă latina răsăriteană
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
până în modernitate -secolul al XIX-lea. S-a stabilit natura și proporțiile influențelor externe la care a fost supusă latina răsăriteană, timp de 15 secole. O atare diversitate de elemente reflectă influențele culturale, economice-sociale, politice, religioase: slavă, pecenego-cumană, medioși neogreacă, turcească, germană, maghiară, italiană, franceză, în succesiunea și stratificarea lor cronologică. Cea mai veche și mai importantă este înrâurirea (influența) slavă (veche slavonă, slavă bisericească și cea mai nouă: sârbă, bulgară, poloneză, ucraineană, rusă). Elementul slav, foarte numeros, după fondul moștenit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înseamnă Dunărea dobrogeană întreagă și părțile învecinate. Din aceste evenimente și fapte rezultă că, în secolul al XI-lea, după instalarea Imperiului la Dunăre, s-a ajuns la o sinteză în această regiune. Este o imitație a ordinii, a ascultării turcești, de la pecenegi, conform mărturiei temeinice a cronicarilor bizantini, Attaliates și Comnena, crede Iorga. Fără a indica localitățile și ținutul asupra cărora se întindea stăpânirea acestora, este o evidență că pe teritoriul din Paristrion se închegau noi formațiuni politice locale. Conducătorii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secolului al X-lea și mijlocul secolului al XIII-lea. Năvălirile acestor populații au avut urmări negative asupra evoluției societății românești, dominația lor apăsătoare a întârziat cu două veacuri nașterea statului medieval românesc. Unii istorici români consideră că năvălirile barbare turcești de după secolul al X-lea ar fi avut și consecințe pozitive, prin aceea că i-au împiedicat pe unguri să pătrundă dincoace de Carpați. Pe de altă parte, ungurii au cooperat cu românii în fața primejdiei comune păgâneatâta timp cât au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fel de căciuli. În Chronicon pictum...", ei apar cu căciuli albe, purtând haine largi. În miniaturile ungurești, cumanii poartă acoperăminte sau căciuli românești. Dar Iorga spune: ideea că găgăuții ar fi cumani nu este verosimilă, numele acestor creștini de limbă turcească, tipul lor fizic nu este cel al rasei turanice, ci avem a face cu numerosul element elenic de pe marginea Mării Negre, care n-a putut dispărea.24 Despre populațiile turce, pecenegi, uzi, cumani, instalate la noi, P. P. Panaitescu ne dă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și mai puternic voievod din regiune, înrudit cu țarii bulgari și regii unguri-soția sa, Marghita, era catolică. În urma luptelor victorioase cu tătarii, Basarab a cucerit de la ei teritoriile din preajma Chiliei (la nord de gurile Dunării), numite apoi Basarabia. Cf. Cronici turcești (I, p. 36-37), Chilia era o cetate aflată la "granița Valahiei".17 Libertatea țării de sub stăpânirea mongolă, subliniază P. P. Panaitescu, a fost înfăptuită de Basarab cu ajutorul creștin al regelui Ungariei, suzeranul său. Acest fapt poate fi dedus din diplomele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
La 1349, regele Ludovic se afla la Bistrița, iar la 1350, continuau luptele cu tătarii care mai apăreau încă în pâlcuri, în aceste regiuni, căci dominația lor nu însemna decât strângerea dijmei de la supușii lor est-carpatici, așa cum procedaseră anterior neamurile turcești, pecenegii și cumanii. Tot prin acești ani, în jurul lui 1350, precizează Iorga, și lituanii păgâni ("liftele păgâne", cf. cronicile), aflați în luptă cu regele catolic al Poloniei, Cazimir, "umblau prin preajma hotarelor Moldovei", cum se exprimă același istoric. Campaniile regelui Ludovic
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
puteri Marea Britanie, Franța, Rusia, Imperiul Habsburgic și, în anumite privințe, Prusia în evenimentele din Orientul Apropiat. Această situație a apărut nu atît din cauza problemelor interne ale peninsulei, cît datorită poziției strategice extrem de avantajoase a acestor ținuturi, mai ales a Strîmtorilor turcești, în plan internațional. Nu numai Rusia și Imperiul Habsburgic, state învecinate, erau hotărîte să-și apere interesele la granițe sensibile cu Balcanii, dar și Marea Britanie și Franța, marile puteri imperiale ale timpului, erau intens preocupate de echilibrul de forțe din
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și-au găsit adăpost în Imperiul Otoman din cauza cuceririlor rusești. În afacerile interne, accentul era pus tot pe otomanism și pe ideea cetățeniei egale pe tot cuprinsul imperiului. În ciuda acestui fapt, exista un interes tot mai mare pentru problemele specific turcești. Dat fiind că acest curent era în contradicție atît cu ideile otomanismului cît și cu cele ale panislamismului, el nu beneficia de sprijin oficial, reprezentînd totuși echivalentul turcesc al tipului de naționalism existent în Balcani și avînd totodată o semnificație
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
În ciuda acestui fapt, exista un interes tot mai mare pentru problemele specific turcești. Dat fiind că acest curent era în contradicție atît cu ideile otomanismului cît și cu cele ale panislamismului, el nu beneficia de sprijin oficial, reprezentînd totuși echivalentul turcesc al tipului de naționalism existent în Balcani și avînd totodată o semnificație internațională. Panturanismul, concepția unității tuturor populațiilor turcice, putea influența evenimentele din Rusia, unde trăiau numeroase grupuri ale acestora. Domnia autocratică a lui Abdul Hamid al II-lea, precum și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
domeniul cultural decît spre cel politic. Accentul era pus pe dezvoltarea limbii și pe asigurarea folosirii ei în educație, dar mai era mult pînă acolo. În 1878, în cele mai avansate sangeacuri Girokastër, Berat și Vlorë erau 80 de școli turcești, 163 de școli grecești și în nici una dintre acestea nu existau clase în care limba de predare să fie albaneza. În cele două instituții catolice de la Shkodër se preda în albaneză, dar limba era italiana. Dezvoltarea culturală a albanezilor a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
aspectele acestei civilizații care au devenit parte integrantă a moștenirii balcanice. Indiferent de cît de naționaliste se voiau statele balcanice, moștenirea stăpînirii otomane constituia o latură profundă a vieții fiecărui individ, care nu putea fi înlăturată cu ușurință. Multe cuvinte turcești, de pildă, intraseră în vocabularul tuturor naționalităților. În 1966 a fost publicat la Sarajevo un dicționar de 657 de pagini cuprinzînd cuvintele de origine turcă din limba sîrbo-croată.7 Celelalte limbi au fost și ele influențate. Am văzut în volumul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
pe grădini și pe cadrul natural, mai ales pe rîuri și pe apa curgătoare. Călătorii europeni erau foarte impresionați de frumusețea romantică a peisajului din Balcani. Iată un fragment dintr-o celebră relatare a uneia dintre aceste călătorii: "Un oraș turcesc are un farmec aparte indiferent de locul unde este situat și privit din orice punct. Credincios instinctelor pastorale ale strămoșilor săi, turcul caută întotdeauna să învăluie orașul prozaic cu poezia naturii; el multiplică spiralele ca să compenseze acoperișurile și oriunde înalță
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
urma să primească Tirolul de Sud, Trentino, Gorizia, Triestul, Istria, o parte a Dalmației, plus insula Saseno și portul Vlorë de la Albania. Ea putea păstra de asemenea Insulele Dodecanese, ocupate în 1911, promițîndu-i-se și o parte din oricare dintre ținuturile turcești sau coloniile germane care urmau să fie împărțite. În mai 1915, Italia a declarat război Austro-Ungariei, dar a amînat să facă o declarație similară Germaniei pînă în august 1916. Următorul stat care a intrat în război a fost Bulgaria. Ca
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
afla în timp de pace, două nave de război germane, Goeben și Breslau, au intrat în Strîmtori. Oficialii otomani au răspuns obiecțiilor Aliaților, pretinzînd că guvernul lor cumpărase navele. Marinarii și ofițerii germani au rămas la datorie, dar purtau fesuri turcești. În septembrie, în cadrul unei acțiuni serioase îndreptate împotriva Aliaților din Occident, Poarta a desființat capitulațiile. Presat permanent de germani, Enver a declanșat în cele din urmă în octombrie, o acțiune decisivă: flotei otomane i s-a ordonat să bombardeze porturile
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
repurtată asupra forțelor britanice în Dardanele. Liman von Sanders, din nou comandant al Primului Corp de Armată, a condus defensiva otomană împreună cu Mustafa Kemal, a cărui ascensiune rapidă a început în aceste împrejurări, la momentul respectiv fiind colonel al forțelor turcești. Revoluția rusă din 1917 și încetarea luptelor pe frontul de răsărit au diminuat în mare parte presiunile asupra Porții. Cînd regimul bolșevic a publicat tratatele secrete, guvernul otoman a fost clar informat asupra aranjamentelor Aliaților privind împărțirea teritoriilor sale. Cu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
facțiunile disidente și să găsească o bază de cooperare comună. În primăvara anului 1919, el a fost numit inspector militar guvernamental al Anatoliei răsăritene. Sosind la Samsun în mai 1919, noul inspector a încercat să unească forțele opoziției și detașamentele turcești de gherilă formate în această regiune. Guvernul britanic, care era la curent cu activitățile lui, i-a cerut în iunie guvernului să-l demită. Kemal și-a dat demisia, dar a continuat să țină legătura cu o serie de oficiali
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
o mică parte a Anatoliei să rămînă sub deplina autoritate a turcilor. Italia păstra și ea Insulele Dodecanese. Aliații aplicaseră deci ținuturilor otomane aceleași principii și metode utilizate și în cazul împărțirii Africii. În acest moment de criză, forțele naționaliste turcești s-au confruntat cu o nouă amenințare din partea grecilor. Cu acordul Aliaților, armata greacă din Anatolia a început în martie 1921 să-și mărească sfera de control, lansînd totodată ceea ce avea să devină o ofensivă decisivă asupra noii capitale turcești
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
turcești s-au confruntat cu o nouă amenințare din partea grecilor. Cu acordul Aliaților, armata greacă din Anatolia a început în martie 1921 să-și mărească sfera de control, lansînd totodată ceea ce avea să devină o ofensivă decisivă asupra noii capitale turcești. Trupele naționaliste au fost nevoite să se retragă în interiorul țării pînă cînd, în septembrie, s-a ajuns la un echilibru de forțe pe cursul rîului Sakarya, ultima barieră naturală înainte de Ankara. Bătălia a durat trei săptămîni și a avut drept
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]