5,344 matches
-
probleme de stat. În poziția de secretar al democrației florentine, cîștigată la 29 de ani, tînărul ambițios, cu ochi de Argus, s-a făcut repede necesar prin inițierea deplină în soluțiile de organizare statală și acțiune diplomatică. Biografii au fost uimiți de mulțimea actelor de tot felul rămase de la el în cancelaria Florenței. Va fi în grațiile elitei republicane formată din familiile Rucellai, Ridolfi, Vettori, Soderini, care îi prețuiau inteligența, devotamentul pentru Italia, sagacitatea vederilor politice, stilul rapoartelor diplomatice și al
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și cu multe osteneli și primejdii pe care le-am întîmpinat. Opera aceasta, eu n-am înfrumusețat-o și nici nu am umplut-o cu fraze îndelung meșteșugite, cu vorbe umflate și mărețe sau cu alte găteli și ornamente care uimesc privirea și cu care mulți obișnuiesc să zugrăvească și să împodobească lucrurile pe care le spun; deoarece am voit ca ea, sau să nu merite nici un fel de cinstire, sau să și-o dobîndească numai prin noutatea conținutului și prin
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și vîrste ce se deschideau și Închideau Închipuirii mele Înfierbîntate. Privirea-mi alunecă pe tîmplele ei care-mi erau acum alături - stătea pe scaun aplecată peste masă, strîngînd pe o tăviță niște resturi de pîine; părul Îi era vopsit, eram uimit, dar la rădăcină, firele de păr - abia observabil - erau albe: Îmbătrînise. Și totuși nu. Era o tinerețe solemnă ce Întîrzia În preajma zăpezilor ce aveau să vină. Vremea și privirea Înșală, gîndeam, că intrăm În lumea asta și ieșim din ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pâine și începu să mestece încet, ca unul care știe ce înseamnă foamea. Nu voi spune nimănui despre el. Ai cuvântul meu. E limpede că gladiatorul tău a fugit... Aproape nici un gladiator nu poate să fugă de la Ludi, și sunt uimit că prietenul tău a reușit. Nu voi spune nimănui că am fost aici și voi uita că am vindecat pe cineva. Uită și tu. Sfatul meu este însă să-l duci de-aici înainte să treacă trei zile. Soldații aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu-l va numi pe Otho urmașul lui - aruncă ficatul în foc. Și totuși, peste puțin timp Otho va ajunge împărat. Cocoșatul se întoarse la sturzii lui. — Ne păcălești ca să ne lași cu gura căscată de mirare. Vrei să ne uimești inventând profeții după ce l-ai uimit pe Vitellius cu păsările tale - în glasul ascuțit al bucătarului-șef se simțea invidia. — Otho a fost un bun conducător în Lusitania, declară paharnicul. Cinstit. Dacă la moartea lui Galba va ajunge imperator, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
urmașul lui - aruncă ficatul în foc. Și totuși, peste puțin timp Otho va ajunge împărat. Cocoșatul se întoarse la sturzii lui. — Ne păcălești ca să ne lași cu gura căscată de mirare. Vrei să ne uimești inventând profeții după ce l-ai uimit pe Vitellius cu păsările tale - în glasul ascuțit al bucătarului-șef se simțea invidia. — Otho a fost un bun conducător în Lusitania, declară paharnicul. Cinstit. Dacă la moartea lui Galba va ajunge imperator, va fi bine pentru Roma. E loial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nostru Vitellius? El, care vrea să ajungă împărat? N-ați auzit cu câtă nerăbdare îi punea întrebări lui Ausper? — Am auzit - Valerius arătă spre o crăpătură dintre bârnele podelei. Pe aici am și văzut - bău câteva înghițituri de vin. Sunt uimit că Vitellius vrea să-l trădeze pe Galba ca să ajungă împărat. Nu e curajos, nu e un strateg. Va avea destui adversari, pentru că mulți îl disprețuiesc, mai ales comandanții din Africa, bărbați ca Vespasianus, Tiberius, Mucianus, inteligenți, nu avizi, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vei comanda legiunea aceasta. — Așa ți-a zis? Valerius stătea lângă foc, în cortul lui Antonius. Când îl văzuse pe acesta intrând, pusese jos un libellus din care citea. — Valerius Mucrus ți-a spus că vei deveni legat? — Da. Ești uimit? Nu. Tu te-ai născut să fii legat, și chiar mai mult. Valerius se ridică și turnă vin pentru el și pentru Antonius. Îi întinse acestuia cupa. Uneori mă uimește faptul că se întâmplă exact lucrurile de care cineva se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Mucrus ți-a spus că vei deveni legat? — Da. Ești uimit? Nu. Tu te-ai născut să fii legat, și chiar mai mult. Valerius se ridică și turnă vin pentru el și pentru Antonius. Îi întinse acestuia cupa. Uneori mă uimește faptul că se întâmplă exact lucrurile de care cineva se teme cel mai tare. — Nu mi-a fost niciodată teamă că voi deveni legat. — Ție, nu. Dar lui Vitellius îi este. — Lui Vitellius? — Ți-am spus că am un informator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în amfiteatru, încercând să ocupe un loc bun pe trepte. Acum arena era plină ochi - o mulțime multicoloră, gălăgioasă și entuziastă. În aer răsunau notele stridente ale trâmbițelor, cărora li se alăturau flautele și hydraulus, orga cu apă care-i uimea pe cei de la țară cu sunetul ei grav, asemănător cornului. Dinspre nisipul arenei se ridica o mireasmă de tămâie și flori, ce ajungea până în pulvinar-ul construit deasupra treptelor amfiteatrului. La masa aranjată potrivit ordinelor imperator-ului stăteau legatul Antonius Primus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vitellius. Încă se mai gândea la mânia care-l cuprinsese în clipa când Salix se prăbușise în arenă, mort, și care-l făcuse să uite orice teamă și să se năpustească în pulvinar având în minte un singur obiectiv. Era uimit că fusese capabil de un sentiment atât de violent, pe care nu-l cunoscuse până atunci. Cineva suspină lângă el. Valerius se întoarse brusc. Pe grămada de paie, lângă el, era întins un bărbat. Avea vreo douăzeci de ani. — Dormeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Flamma și o izbi puternic de pământ, cum îl învățase Proculus. Mișcarea de apărare, pe care Valerius o executase rapid, făcu tridentul să zboare din mâna lui Flamma. Acesta se dădu înapoi câțiva pași, deposedat de principala sa armă și uimit de abilitatea cu care începătorul reacționase la atacul său. Ignorând strigătele entuziasmate ale publicului, Valerius se hotărî să profite de debusolarea adversarului. Înaintă repede, cântări dintr-o privire poziția lui Flamma, apoi, cu un gest neașteptat, îi înfipse brusc vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
privea pe băiat. — Mi se pare că ne-am mai întâlnit, dar... Băiatul îl întrerupse. — Vreau să-ți vorbesc despre jocurile de mâine, zise agitat. Știu că Vitellius a poruncit să nu afle nimeni despre ce a născocit el ca să uimească poporul... Nici măcar voi, gladiatorii care veți lupta. Tu nu știi ce vă așteaptă. Valerius simți stomacul strângându-i-se dureros. Uneori, vechea spaimă revenea, chinuindu-l, dar învățase s-o învingă. Respiră adânc, redobândindu-și calmul. — Te ascult... dar grăbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
împăratului. 37 Era limpede că noul împărat voia nu doar să-i egaleze, dar și să-i depășească pe înaintașii săi în privința jocurilor. Vitellius știa că, de la Caesar până la Nero, toți împărații organizaseră munera fastuoase în cinstea zeilor, pentru a uimi poporul. Știa că, pentru a-și atrage bunăvoința Romei întrecându-i în fantezie pe cei ce locuiseră în Palatul Cezarilor înaintea lui, trebuia să distreze mulțimea organizând mereu serbări, s-o uimească cu invenții mereu noi, s-o lase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
organizaseră munera fastuoase în cinstea zeilor, pentru a uimi poporul. Știa că, pentru a-și atrage bunăvoința Romei întrecându-i în fantezie pe cei ce locuiseră în Palatul Cezarilor înaintea lui, trebuia să distreze mulțimea organizând mereu serbări, s-o uimească cu invenții mereu noi, s-o lase să lenevească. Distribuirea gratuită de grâu nu era de-ajuns ca să-și atragă bunăvoința plebei; trebuia să-i îndrepte atenția asupra faptelor falșilor eroi ai spectacolului, ca s-o țină cât mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
face și mai periculos. Valerius ridică piatra pe care o purta la gât și o privi: era transparentă ca o piatră magică. Dacă aș ucide, ceva s-ar frânge în sufletul meu... Ar dispărea o parte din mine însumi. Rămase uimit de cuvintele acelea pe care le rostise deodată, ca și cum, în lunile petrecute la Ludi, fiecare gest al său, fiecare rugăciune, fiecare noapte petrecută îmbrățișând-o pe Velunda i-ar fi îmbogățit conștiința, fără ca el să-și dea seama. Dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
atacurile imprevizibile ale lui Skorpius. Fu rănit o singură dată, deasupra genunchiului; carnea sfâșiată dădu la iveală albeața osului, apoi sângele țâșni, scurgându-se pe picior și pe ocrea. Valerius nu scoase nici un strigăt; continuă să alerge. Marcus îl privea, uimit de felul în care își stăpânea durerea. Secutor-ul îl ajunse pe Skorpius din urmă și îl atacă. Își înfundă sica în umărul lui, puțin deasupra axilei, și răsuci lama în carne, încercând să taie tendoanele. Skorpius gemu și se retrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zidit casa pe nisip. 27. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vînturile și au izbit în casa aceea: ea s-a prăbușit, și prăbușirea i-a fost mare." 28. După ce a sfîrșit Isus cuvîntările acestea, noroadele au rămas uimite de învățătura Lui; 29. căci El îi învăța ca unul care avea putere, nu cum îi învățau cărturarii lor. $8 1. Cînd S-a coborît Isus de pe munte, multe noroade au mers după El. 2. Și un lepros s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
intra un bogat în Împărăția cerurilor. 24. Vă mai spun iarăși că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului decît să intre un bogat în împărăția lui Dumnezeu." 25. Ucenicii, cînd au auzit lucrul acesta, au rămas uimiți de tot, și au zis: Cine poate atunci să fie mîntuit?" 26. Isus S-a uitat țintă la ei, și le-a zis: "La oameni lucrul acesta este cu neputință, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință." 27. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
ce vi s-a spus de Dumnezeu, cînd zice: 32. "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, și Dumnezeul lui Iacov?" Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii." 33. Noroadele, care ascultau, au rămas uimite de învățătura lui Isus. 34. Cînd au auzit Fariseii că Isus a astupat gura Saducheilor, s-au strîns la un loc. 35. Și unul din ei, un învățător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: 36. "Învățătorule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
doi ani a fost Caius Dobrescu, iar spre final Cătălin ȚÎrlea. Nici unul nu folosea același tip de asalt, erau mai ponderați, mai gravi, mai În vîrstă. Pentru Caius am avut constant o simpatie instinctivă, deci inexplicabilă, Cătălin urma să mă uimească mai tîrziu cu scînteietoarea sa ironie, de care n-a făcut Însă niciodată abuz vinerea. Am mai schimbat cuvinte cu Daniel Bănulescu, un foarte Înzestrat poet care scrie acum o proză singulară de excepție, merge și vorbește singur la Neptun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
punere În scenă, În abis, Însă nu pare a fi neocomunism. Mai degrabă neokafkianism. Fiindcă adevărul doarme Într-o cameră rece, la subsol. Se dă foc sediilor Poliției și Ministerului de Interne. Fumul plutește deasupra unui oraș ce continuă să uimească mapamondul lipit pe televizor. 14 iunie. Riposta oficială. Se anunță patru morți și o sută patru răniți. Răsar ca din senin patrulele de mineri. Dotați cu bastoane de lemn sau de cauciuc, sape, toporiști. SÎnt mii. Salopetele pătate cenușiu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe altă coloană și cu cealaltă mînă scrie ceva magnific, păcat că nu se poate citi. Cel mai frumos articol e semnat C. Mihail. Ce-o fi C.? DÎnsul o dă-n vileag În scop constructiv pe Poliana Cristescu. Ne uimește de la Început: „Încă de la Începutul anilor ’80 s-a numărat printre tinerii oameni politici români care-au realizat că politica cuplului Ceaușescu”. Mai neplăcut că „nu bănuia” că va ajunge soția lui Nicu. După acest debut timid, unde Poliana doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
scoată capoatele, să-și țină respirația. Și-n momentul cheie cînd locatara este fixată pe canapea, cu acul În fesă, manșonul tensiometrului umflat la maximum, și În apnee forțată cu ochii gata să-i sară din cap, devin galant. O uimesc, o Îndemn să voteze, Îi explic că viața Își are bucuriile ei, și scot ca prin farmec o carte de-a mea cu poza retușată cu carioca. SÎnt clipe de-o rară frumusețe. Astfel Încît nu Împărtășesc neapărat părerea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu mâna cealaltă mîngîindu-mi părul. ― Nu e păcat? I-am răspuns, ca de obicei, cu o consolare stupidă, câteva fraze fără nici un conținut și am continuat să mă pierd în descoperirea treptată a trupului ei. Când o priveam, la răstimpuri, uimit eu însumi de abandonarea atât de complectă, o zăream cum stă cu capul pe jeț, ochii închiși, tremurând, lacrimile alunecîndu-i pe obraji, lipindu-i șuvițele de păr la colțul buzelor și pe bărbie. ― Când vom fi uniți, o consolam eu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]