5,036 matches
-
Un alt element important este dat de dimensiunile operative ale acestor Matronaexe "Matronae". Divinitățile panteonului „oficial” nu erau legate de anumite spații geografice sau grupuri sociale: câmpul lor de acțiune este lumea Întreagă, fără vreo limită, iar puterea lor se vădește În toate confruntările umanității. În schimb, În cazul Matroanelor există o compartimentare exactă. Într-adevăr, deși nu lipsește un exemplu foarte izolat de Matronae care au toată lumea ca arie de acțiune, acestea, după cum rezultă din epitetele care le Însoțesc, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
operele de propagandă politică trebuie să țină cont de fapte pentru a fi credibile și acceptabile. Trebuie și să se supună canoanelor gândirii religioase a timpului. Pe de altă parte, bravura lui David și splendoarea regatului lui Solomon sunt prea vădit instrumente de propagandă pentru a fi interpretate ca fapte istorice. Aceste povestiri nu pot fi înțelese în mod literal. Nici în acest caz fundamentalismul nu se prezintă drept calea cea mai bună pentru a înțelege adecvat Biblia. În fine, un
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
o singură piesă, scrisă în colaborare cu V. Cotan, Sub lumina lunei (1921). Debutul său editorial de sine stătător are loc cu volumul de versuri Morții (1922). Ca poet, B. este sensibil influențat de simbolism, de care neputându-se desprinde, vădește o carență de originalitate. Fii fericirea mea! (1923), Zoologice (1941) și Thalassa (1941) (ultimele două premiate de Academia Română), Acropole (1945) - toate uzează de aceleași motive: marea, momentul despărțirii, țipătul dezolant al pescărușului, ploaia, corabia care se îndepărtează. O oarecare distanțare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285736_a_287065]
-
Funcția criticii literare, „Carpații”, 1959, 26-27). Ca literatură propriu-zisă, publică volumul de nuvele Ram Kalu Adi (1957), reluat mai apoi întocmai, alături de scrieri ale lui Nicolae Novac și N. S. Govora, în culegerea Povești fără țară (1957). Bine scrise și vădind un autentic talent literar, prozele lui B. țin de aria fantasticului și lasă să transpară nu de puține ori, ca modalitate de tratare a problematicii, influența lui Mircea Eliade. De exemplu, Năluca, poveste romantică, dezvoltă motivul stafiei cam în genul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285852_a_287181]
-
punctul de vedere exprimat de el însuși în noiembrie 1948, în „Foaie volantă”, sub titlul Dreptul de a hotărî în numele națiunii, ca replică la Apelul lansat de generalul Nicolae Rădescu, prin publicația „Uniunea română”, către toți românii din exil. Se vădește ca un program politic ivit din experiența gazetarului, gata să considere că lupta pentru eliberarea țării este un deziderat major al tuturor cetățenilor ei, indiferent unde se găsesc. Un asemenea program se află și în activitatea din exil a gazetarului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
publicației îl dețin critica și istoria literară, interesul îndreptându-se, pe de o parte, spre o permanentă punere în discuție și evaluare a literaturii contemporane, pe de alta, spre o continuă recuperare și valorificare a tradiției. Cea dintâi preocupare e vădită nu numai de tematica anchetelor lansate periodic (Poezia tinerilor în reviste, Ce e nou în poezia românească?, Condiția criticului tânăr, Situația „prozei scurte” etc.), ci și de abundența și calitatea criticii practicate aici, fie că e vorba de „cronica literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
Momentele de beatitudine a revelației, de apoteoză mistică, ambitusul sublimității imnice și sunetul elegiac, amplele interogații („întrebăciuni”) retorice și apostrofele învolburate se intercalează cu paragrafele analitice, cu buchetul lor de noime și de învățăminte. Dacă predicile, cu țesătura lor înflorată, vădesc o predispoziție de a plasticiza, fără ornamentație excesivă, ele se înfiripă și în structuri muzicale, polifonice, într-o gradație când suitoare, când coborâtoare, între care șerpuiește în efluvii incantația. Comparațiile, înavuțite cu pilde din „cărțile” Scripturii sau din Sfinții Părinți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
footnote Potrivit lui Urken (1991), Lhuilier era un matematician din Geneva care a folosit lucrările lui Condorcet pentru a critica sistemele de vot din orașul său: „Deși Lhuilier se referă la Essai demonstrând că este familiar cu această lucrare, orientarea sa vădește o preferință pentru poziția dezvoltată de Condorcet în lucrarea din 1792.” [Urken, 1991, p. 217]. footnote> (1794), Collin și Prosperin (1867), Collin (1885), Nanson<footnote Același Urken scria: „Analiza făcută de Nanson metodei de vot a Royal Society of Victoria
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Teorie Literară al Academiei de Științe a Republicii Moldova. Și-a luat doctoratul în filologie la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași (1998). B. este autoarea volumelor Creație și atitudine (1986) și Dinamica sacrului în poezia română din Basarabia postbelică (2000). Vădind preferință pentru lirica modernă, o comentează inteligent, nuanțat, în formulă eseistică și cu o terminologie discret universitară. SCRIERI: Creație și atitudine, Chișinău, 1986; Căutări și realizări în poezia basarabeană contemporană, Iași, 1998; Literatura română postbelică. Integrări, valorificări, reconsiderări (în colaborare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285608_a_286937]
-
pe care o ascunde în sine libertatea ține de însăși fragilitatea esenței ei, de ușurința cu care ea poate fi pierdută. Această fragilitate a libertății, manifestată în ușurința cu care ea, odată pierdută, se poate răsturna în opusul ei, se vădește cel mai limpede în chiar sfera puterii. Agentul puterii este în pericol de a pierde libertatea, pe care o are deja pe parcursul exersării ei, în vreme ce pacientul puterii, care urmează să o dobândească, o poate pierde pe parcursul căutării ei. Pericolul de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
occidentală și strînse relații prietenești cu studenții. A fost plăcerea îndoielnică a lui Maiorescu să-l prezinte pe Iorga înainte de primul său curs, lucru pe care l-a făcut într-un stil pe care europenii îl numesc "corect". Concizia prezentării vădea o ostilitate rece: "Vi-l prezint pe d-l Iorga, care vă va ține un curs de istorie"90. Cursul de deschidere al lui Iorga era intitulat Conceptul actual privind geneza istoriei. Pe parcursul a zece ani, Iorga îi cîștigase de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
reprezentantul Ungariei în Comisia Internațională a Istoricilor. După Primul Război Mondial a luat o atitudine lăudabil de fermă împotriva tulburărilor antisemite din universitățile maghiare. Dománovszky a fondat practic de unul singur istoria economică și socială maghiară. Manifesta întotdeauna o înclinație vădită spre studierea obiectivă, scrupulos de precisă și critică a documentelor medievale, întrucît, pentru el, documentul însemna totul. Drept urmare, nu putea decît să fie îngrozit de teoriile "organice" ale lui Iorga, de "intuițiile" sau, și mai rău, de "instinctele" de "istoriologie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Călcând cu pași de foc pe urmele strămoșilor, dușmanul le-a doborât doar trupul. Credința le-a fost torță pe drumul mântuirii și nu i-a părăsit până la mormânt. Ei au murit, legionarii lui Iisus. Nemuritoarea lor moarte de martiri vădește adâncul credinței legionarului. Iubirea de Neam și de Hristos. Ea va călăuzi pururi pașii celor dornici să trăiască în spiritul Evangheliei și în Duhul lui Hristos, în drum spre marele triumf, ÎNVIEREA. Să slăvim și să valorificăm cu fapte mărețe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
1978 : 385). Le lin (" inul ") est un symbole de la pureté dans la poésie de Blaga. Dans le contexte ci-dessous, le traducteur décide de remplacer cet élément par une image métonymique : " [...] el [vântul] fete preface/pe străzi în statui/[...] sub inuri vădindu-le/când sânii, cănd coapsele,/minunile, sfintele. " " leș filles dans leș rues,/[...] îl [le vent] leș change en statues,/[...] leș robes trahissant alors/leș seins, leș hanches encore,/miracles, saints accords. " (Nu crede tu vântului/ Ne crois pas au vent
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
lumière, traduction de Paul Miclău, op. cît., p. 114. 1565 V. Mircea Vaida, Lucian Blaga. Afinități și izvoare, op.cit., p. 175 : " Dacă Faust se declară "om al faptei", fiind măcinat de febră cunoașterii, a dezlegării misterelor, Blaga e în mod vădit antipodul sau [...]. El declară fără înconjur : "Fiu al faptei nu sunt". " (" Și Faust se déclare "fils de l'acte" parce qu'il est rongé par son désir de connaître, de déchiffrer leș mystères, Blaga est évidemment son opposé. Îl déclare
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
virtuoz al tehnicii de versificație în Pro gloria Bacchi (1927), unde se împletesc legenda și incantația religioasă cu un erotism exploziv. Volumul Ceas rău și alte schițe, clișee, amintiri (1918 ) adună o proză mai puțin coerentă, însă pe alocuri percutantă, vădind o anume forță de tip dostoievskian. Subiectele se desfășoară prin intermediul unui dialog foarte viu, pedalând pe înfierarea patimii și înțelegerea adâncă a suferinței (un bătrân ce se îndreaptă în căruță spre spital își dă duhul odată cu animalele îndrăgite, caii; stingerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287591_a_288920]
-
dominant stă sub semnul „soarelui negru” al melancoliei saturniene, al nostalgiei și tristeții generate de conștiința trecerii timpului și a fragilității ființei umane, de unde predilecția pentru stările vagi, nedefinite, ale „tainicului asfințit de lume”. Rafinamentul universului și limbajului poetic se vădește în cultivarea impresiilor și cuvintelor rare („defilee” rimează cu „Erythree”), în cizelarea savantă a versurilor care dobândesc astfel sonorități muzicale deosebite: „Scoici nautili, vegetație marină/ se adună/ cunună/ în părul tău negru și des./ Parcă mângâi ușor/ în miez de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
de voința de putere, de suferință și eșec. Eros și Thanatos sunt cele două jaloane generice ale traseului destinal. Ca și în Filozofia, corpurile bărbaților și femeilor plutesc într-un spațiu indefinit, similar imensității cosmice din primul tablou. Chipurile lor vădesc un straniu amestec de suferință și voluptate. Niciunul dintre aceste chipuri nu are ochii deschiși, ca și cum ar fi sub presiunea unui transport oniric-voluptuos pe care-l reflectă o parte din nudurile feminine, precum cel care se detașează în partea stângă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aplicația de stofă, sticlăria, gofrajul de piele în Franța, Belgia și Olanda, fapt care constituie o recomandare pentru artiștii români. Există în anturajul reginei Maria preocupări pentru arta decorativă afine sensibilității acesteia, precum și interesul pentru arta populară pe care-l vădesc fotografiile familiei regale îmbrăcate în port popular românesc. Dincolo de complimentul avenit pe care i-l adresează criticul, sfera de preocupari artistice a reginei Maria ilustrază un model exemplar, dar și o modă artistică, Pelișorul castelul de mai mici dimensiuni din preajma
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aici decurge abandonarea sau ajustarea la alte aspirații a tehnicii picturale iluzioniste. Pictorul simbolist nu mai cultivă senzația precum impresionistul, ci sugestia. Or, monocromia (ceea ce nu înseamnă neapărat uniformitatea culorii, ci subtila diferențiere tonală a uneia și aceleiași tente) se vădește a fi procedeul pictural adecvat"136. Trimiterea la Whistler nu este câtuși de puțin deplasată, ca și Grigorescu, Whistler era colecționar de artă japoneză și chineză, în special porțelan "albastru și alb". În studiul pe care-l consacră estetismului englez
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
disocieri, pe care criticul o vede ca pe un defect, caracterizează sculptura de factură simbolistă expusă în Salon, considerat la rândul său o decepție: "De altfel intențiile simbolice, de esență literară, sînt microbi epidemici în sculptura de la Salon și se vădesc numai în titluri: Lumina celui fără de lumină, Taina necunoscutului, Adolescența, Dor, Grija de mâine, Torța etc. și nu ne înfățișează decât ambițiuni juvenile în luptă cu insuficiențele de tehnică ale autorilor lor"307. În "Expoziția artiștilor sculptori din România Mare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
d-sale și d-sa îi crede, căci în subiectele alese, vrea să ne povestească ceva, iar nicidecum să ne reprezinte ceva. Și ar trebui totuși, căci acesta este rostul picturii. Poezia e un accesoriu la calitatea pictoricească și se vădește în modul de expunere, iar nu în alegerea subiectului. Subiecte "Poetice" nu există pentru pictor 432. Și Francisc Șirato remarcă decorul teatralizat, artificialitatea postúrilor, a gesturilor, în aceeași manieră literaturizantă care se constituie, pe un alt versant, ca o trăsătură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
evidentă, el furnizează tema și modalitatea ei de tratare și, până la un anumit punct, chiar de interpretare. Nici Cecilia Cuțescu-Storck nu privilegiază un examen moral intransigent; cele două ipostaze apar mai degrabă reunite în perspectiva unei viziuni integratoare a artei, vădind o continuitate, o coprezență a celor două dimensiuni. Pictorița nu va înclina balanța în favoarea unui eticism subiacent, așa cum s-a întâmplat în secolul al XVII-lea sub incidența Contrareformei, ci le vede incluse într-un "ecumenism estetic". Atelierul ei, unde
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1871), Yermak Timofeevici, dar și personalități culturale, precum Spinoza (1882) sau Moartea lui Socrate (1875), însă nu este de neglijat nici existența unui simbolism latent, identificat negativ ca "sentimentalism". O sculptură precum Sirenă (1900), în stilul 1900, sau Mefistofel (1884), vădesc această dimensiune simbolistă a artei sale, cu o puternică detentă psihologică. De asemenea, și numărul colaboratorilor literari a crescut simțitor. Îi găsim aici pe poetul decadento-simbolist D. Karr (Dimitrie Karnabatt), pe poetul Radu D. Rosetti, dar și pe uitații astăzi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
refăcut centrul gravitațional al comuniunii. Capul sfântului nu mai devine un trofeu oferit privirii celorlalți sau obiectul unei dorințe inavuabile, aprop(r)iat cu forța și, prin aceasta menținând o polarizare negativă, de respingere. Există alte două tratări ale temei vădind aceeași particularitate interpretativă prin care Cecilia Cuțescu-Storck se delimitează de convenția decadentă, pe care o găsea formulată în abordarea secesionist-simbolistă a temei. În Legenda Salomeii (ulei pe ghips), un servitor îi aduce acesteia pe un talger capul sfântului Ioan. Apropierea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]