5,630 matches
-
cu părul blond răsfirat de jur împrejur și cu o mână întinsă înspre pătuțul în care fiica lor stătea în picioare, uitându-se pe deasupra balustradei. —Mami. Degețelul grăsuț al lui Milly era întins către trupul nemișcat al lui Caitlin, care zăcea sub ea. —Mami. Fetița avea ochii roșii și inflamați, semn clar că, la un moment dat, plânsese. Acum însă se liniștise. Atenția îi fusese distrasă de funda de la gâtul ursulețului, pe care o înfășura în jurul degetelor de la cealaltă mânuță. Nick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
doar o prietenă, pe care o mai ajut din când în când. Chiar nu poți să accepți că asta e tot? Frustrată, Julia a oftat prelung și cu o asemenea forță încât aerul expirat a învolburat paginile revistei Vogue care zăcea pe masa din fața ei. În clipa aia, i-ar fi fost teribil de simplu să dea drumul unui discurs de-o oră, în care să explice faptul că „problema“ ei nu avea nimic de-a face cu încrederea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a deschis, James i-a declarat obosit: —Bine. Îi spun lui Deborah mâine. Julia a oftat plină de nostalgie când și-a amintit de sentimentul euforic care o cuprinsese atunci când a auzit vorbele rostite de „prada“ ei. Pradă care acum zăcea pe un pat dintr-un hotel din New York, după ce tocmai o sunase pe fosta soție. Julia s-a întrebat singură, în gând: oare dac-aș fi știut atunci ceea ce știu acum, aș mai fi fost chiar la fel de nerăbdătoare să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în sfârșit, adevărul: Bev se înecase cu propria vomă în același apartament din care fusese luată și Susan. Mult mai târziu, Susan a aflat că spiritul de comunitate al oamenilor din zonă fusese atât de dezvoltat încât mama ei a zăcut moartă, în apartament, vreme de șase săptămâni, înainte ca unul dintre vecini să anunțe poliția că se poate ca femeia să fi dispărut. În ciuda unei copilării petrecută între orfelinat și mai multe perechi de părinți adoptivi, Susan se descurcase onorabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
multe ori. Pe bune, David, dacă trebuie să m-apuc să-ți scriu liste cu instrucțiuni de fiecare dată când te las cu Jessica... Mi se că ești demn de milă. Apoi femeia s-a întors către canapeau pe care zăcea Jake. Puștiul butona telecomanda posomorât, schimbând canalele cu viteză, de parcă creierul lui de adolescent nu era capabil să se concentreze pe un singur program mai mult de câteva secunde. Haide, Jake! Ești gata? Băiatul nu s-a clintit. Cred c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-se asupra convorbirii. Dar sunt bine. Sincer. Ai perfectă dreptate. Mai am încă ani întregi la dispoziție să fac un copil. Alison nu se simțea în stare să-i spună Fionei de rezultatul negativ arătat de testul de sarcină care zăcea acum aruncat în coșul de gunoi din baie. —Așa te vreau! Gândește pozitiv! a sfătuit-o Fiona. Nu-ți pierde speranța. Ești încă la început. Ei, dacă ești bine, atunci mă duc să-i pregătesc mâncarea Jessicăi. Ciao. Alison a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la poliție. Nu prea știu. Cei de la spital mi-au spus că s-a primit un apel pentru o ambulanță, iar cel care a sunat le-a spus să se ducă pe o alee din spatele cinematografului. Acolo m-au găsit zăcând într-o baltă de vomă. Fionei i s-au umplut ochii de lacrimi. —Vai, Jake, e îngrozitor! Amărâtul de tine! Femeia s-a simțit inundată de un val de afecțiune maternă, așa că i-a luat mâna băiatului și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
decât cealaltă. Judecând după locul în care se strânseseră toți acei gură-cască, Fiona a presupus că persoana accidentată era prinsă sub roata din dreapta-față. Apoi a văzut-o: geanta aceea ușor recognoscibilă a lui Susan! Geanta ei maro, de la Zara, zăcea abandonată pe paviment. Obiectul era ușor recognoscibil pentru că Fiona fusese cea care îl cumpărase: fusese cadoul ei pentru Susan cu ocazia Crăciunului precedent. —Doamne Dumnezeule! a murmurat ea, ridicând geanta și făcându-și loc cu coatele printre cei care căscau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
din vocile personalului medical, văzuse temerea din ochii lor. Nu înțelesese majoritatea termenilor medicali care plutiseră pe deasupra trupului nemișcat al lui Susan. Numai cuvintele „acut“ și „critic“ i se întipăriseră în minte. Acum, după o operație de trei ore, Susan zăcea pe pat, în comă, conectată la mai multe aparate și pungi de perfuzie. Piciorul îi fusese reparat, numai că una dintre asistente îi avertizase pe Nick și pe Fiona că era posibil ca pacienta să meargă șchiopătând pronunțat. Asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Majoritatea femeilor ar fi încântată să-și permită luxul să stea acasă cu copiii, fără să aibă nici un fel de griji financiare. — Da? Ei, eu nu sunt ca majoritatea femeilor, i-a replicat Julia indicându-i costumul de servitoare, care zăcea șifonat pe podea. Nu poți să le ai pe toate. Nu? James a părut întristat de gândul ăsta. — Deci, ce vrei să spui? Că numai pentru că am o soție plină de imaginație sexuală, o soție foarte excitantă, ea nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Fiona și-a dus o mână la gură și a icnit cu ochii înotându-i în lacrimi. Nick s-a întrerupt din rugăciune și s-a uitat la ea nedumerit. Apoi i-a urmărit privirea până pe fața lui Susan. Femeia zăcea în aceeași poziție, dar ochii îi erau acum deschiși și clipeau des. Susan părea îngrozitor de nelămurită în vreme ce fixa, pe rând, cele patru figuri care se uitau în jos, la ea. — Ce mama naibii, a croncănit ea. A murit cineva? Nick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
oferă o răsplată mult mai mare decât orice petrecere sau eveniment spectaculos la care ai putea participa. Mi-e rușine să recunosc că n-am ajuns să-mi cunosc cu-adevărat fetița decât în aceste ultime săptămâni. Întoarsă acasă, Susan zăcuse în convalescență, fiindcă abia dacă putea să facă trei pași fără să fie ajutată, așa că Nick trebuise s-o îngrijească și pe ea. Acum, însă, singurele semne vizibile ale accidentului erau șoseta elastică de pe gleznă și schiopătatul ușor, de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
răspunsese ea, cina o să fie gata. Numai că mâncarea nu era gata. Și nu era nici măcar pe cale să fie gata. Bucățile superbe de carne de miel, pe care le cumpărase special pentru friptură, erau încă în frigider, iar asparagusul proaspăt zăcea nespălat în sertarul cu legume. Zeița bucătăriei trecuse în rezervă, fiind înlocuită a o umbră a fostei Julia - o persoană complet nemachiată și cu părul, acum spălat de vopsea, în starea lui naturală, adică ușor buclat. Julia era îmbrăcată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
întors ca să vadă care era sursa zgomotului. După ce s-au liniștit, Julia s-a întors către Alison. —Am o idee, a anunțat ea veselă. Săptămâna viitoare, eu plec la maică-mea, în Provence, pentru câteva zile de vinuri bune și zăcut la soare. De ce nu vii și tu cu mine? Putem să stăm și să punem țara la cale. Alison a fost puțin surprinsă de această dovadă de prietenie venită din partea unei femei cu care nu discutase decât la întâlnirile clubului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
vieții și albastra veșnicie a morții. Joe-Sue le-a luat și a fugit în cortul său, scormonind pământul, ca să le îngroape sub rogojina pe care dormea. Când a ieșit din nou afară, sticla cea galbenă era goală, iar cea albastră zăcea în țăndări pe stânca unde ședea Prepelicarul. — Moarte, a zis ea. Moarte morții. Dar Joe-Sue nu a băut-o pe a lui. Asta va provoca în curând o ruptură între ei. După o lungă tăcere, în timpul căreia distanțele se întindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pădurile întunecate de pe povârnișurile întunecate ale muntelui vrăjit e tăcere. Până și marea și cerul au fost reduse la tăcere. Vultur-în-Zbor dormea, dar femeia cea urâtă, plină de griji, stătea întinsă pe rogojina de pe podea și era trează. Virgil Jones zăcea în balansoarul său, ca un morman imens de carne, ascuns parțial sub o pătură mai mult decât sărăcăcioasă. Mișcările sale neregulate trădau faptul că și el era departe de a visa. Ochii i s-au închis pentru un moment. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lăsăm să se odihnească. Ești de acord? Sigur că da, spuse Vultur-în-Zbor. Așa că o lăsară în colibă și o luară către vâlceaua lui Virgil și Dolores de noaptea trecută. După ce plecară, Dolores se duse șchiopătând către cufărul cel vechi, care zăcea închis într-un colț. Acolo stătea zăvorât trecutul, trecutul ei, neschimbat, de neschimbat. Se așeză jos și îmbrățișă cufărul, șoptindu-i. — Este ieri, murmură. în fiecare zi este ieri, deci fiecare zi e fixă. TREISPREZECE Vultur-în-Zbor, sensibil la schimbările din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
monștrii? Virgil Jones încuviință trist. — Chiar ești hotărât, nu-i așa? — Da, îi răspunse Vultur-în-Zbor. Fie ce-o fi. — Ceea ce ți-am descris anterior sunt Dimensiunile Exterioare, spuse domnul Jones. Mai există și Dimensiunile Interioare. Nu știi niciodată ce universuri zac zăvorâte înăuntrul minții cuiva. Efectul poate avea rezultate devastatoare asupra minții. Tăcu. Vultur-în-Zbor îl îndemnă să continue, dar el mai zise doar atât: — Sunt unele lucruri legate de muntele Calf care nu pot fi explicate, ci doar trăite. Sper să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ajunse la o distanță de doar o sută de metri, ea era deja mare cât un cal. Gaura dintre picioare i se căsca. Firele de păr îi erau ca niște frânghii. Metri distanță depărtare. Ea era o casă, o grotă zăcând roșie și fremătătoare înaintea lui, în timp ce perdeaua părului i se desfăcea. îi auzi vocea asurzitoare. — De ce să te împotrivești? spunea ea. Cedează, frățioare. Intră. Cedează. Intră. Cedează. Bărbatul se tărî până în grotă. Perdeaua căzu la loc în urma lui, blocând orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
el, iar eu sunt omul care se îneacă. Ultimele șanse, ca și cele dintâi, apar o singură dată. Virgil Jones era convins că aceasta era ultima lui șansă. Ultima șansă să facă, să salveze, să ispășească vina și neputința care zăceau în el, corodându-i ființa. Șansa de a salva în loc să distrugă. Un om care trăiește într-un confort acceptabil în mijlocul unei sărăcii absolute învață până la urmă să nu mai vadă mlaștina disperării. E un mecanism de supraviețuire. în același fel își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lui vechi și închiși la culoare. Și vesta lui veche și închisă la culoare, cu lanțul de aur fără ceas. își scoase melonul de pe cap. Așeză frumos toate lucrurile acestea, laolaltă cu lenjeria de corp, pe trupul lui Vultur-în-Zbor, care zăcea cu fața-n jos, ca nu cumva să să-i stea în cale. Și, neluând în seamă protestele bătăturilor sale, dansă. Gorful, deja închis în mintea lui Vultur-în-Zbor îLucru mult mai ușor pentru el decât pentru Virgil Jones) urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
doi abisinieni se numeau Khallit și Mallit. Erau prinși într-o dispută eternă, fără început sau sfârșit, iar lipsa ei de noimă sau concluzie îi spulbera lui Vultur-în-Zbor capacitatea de a gândi limpede. încă un lucru: Vultur-în-Zbor era legat fedeleș. Zăcea între cei doi abisinieni, iar ei erau ghemuiți în jurul unui foc. Păreau să nu dea atenție prezenței lui și nu-i răspundeau atunci când le vorbea. într-adevăr, o ghicitoare foarte simpatică. Khallit și Mallit așezaseră între ei o monedă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Mallit și dădu cu banul. Nu, spuse apoi el. — Nu, repetă Khallit. Disperat, Vultur-în-Zbor își dădu seama că nu exista nici o cale de ieșire. își aminti șoapta lui Virgil Jones: întotdeauna există o cale. Nu mai credea așa ceva. Urma să zacă aici, ascultând eterna nehotărâre a acestor două extrapolări ale lui însuși, până când stânca o să-i strivească. Vultur-în-Zbor închise ochii. De data aceasta gorful se simțea nervos. Care mai era rostul unei astfel de ghicitori simple și frumoase dacă omul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
iar stropii de apă îi împroșcau cu sare pe obraji, înțepându-i și răcorindu-i. O mare de cețuri, nori și valuri cenușii, ondulate, ascunse în spatele pânzelor. O mare pe care să te pierzi, o mare mișcătoare și neschimbată. Vultur-în-Zbor zăcea fără suflare, pe jumătate amețit, pe scândurile aspre ale plutei și nu pricepea nimic. Virgil Jones, un punct golaș pe orizonturile privirii altui om, stătea în picioare, la pândă, lângă pânza zdrențuită și valurile emoției îi curgeau împrospătate prin vene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
urcă în barcă, făcându-i semn lui Virgil Jones să rămână pe loc, iar domnul Jones, neajutorat și greoi, se așeză pe mal, timp în care Vultur-în-Zbor vâsli către altarul de piatră, vocea trecutului său, ce-l chema înapoi. Bicicletele zăceau răsturnate și inutile lângă Virgil, pe malul pustiu. Cea care i-a provocat a doua iluzie a fost flacăra rituală. Când Vultur-în-Zbor a pătruns precaut prin ușa deschisă a altarului, a văzut în lumina redevenită murdară și galbenă siluetele a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]