5,116 matches
-
confirmat și de cercetările anterioare asupra copiilor străzii. Această distribuție reflectă în mod direct situația statistică din stradă. Fetele sunt dispuse într-o mai mare măsură decât băieții să îndure conflictele familiale, violența din familie sau sărăcia în care se zbat familiile lor, decât să înfrunte pericolele străzii trăind într-o totală lipsă de siguranță. Un alt argument l-ar putea constitui ușurința de integrare și adaptare la grup, ca o veritabilă unitate subculturală, loc în care băieții pot găsi resurse
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
matinalului”, provenit dintr-o luminozitate când bogată, rembrandtiană, când aerată, vermeeriană, constituind nota distinctivă la S. „Aceasta este colina raiului negreșit; / din ea cresc ierburi înalte cu seve bogate,/ flori solitare, heraldice plante/ și frunza de viță ce cântând se zbate,/ smucindu-și zdrențuitul veșmânt, întorcându-l pe dos, ocrotind ciorchinii.../ Și iată, aracii strigoi care se-nmlădie și se pleacă/ spre a iscodi grelele poame ce-și arată sânii/ unde miere și soare se contopesc nesfârșit” (Colina viei) sau: „Coapsa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
Academiei prin intervenția mărginită a lui D.A. Sturdza, care îl acuză de imoralitate în operă. Toate acestea contribuie la dezgustul crescând al scriitorului față de lumea în care trăiește, cu atât mai mult cu cât el, împreună cu familia, continuă să se zbată în dificultăți materiale. De câteva ori vrea să se mute în Ardeal, la Sibiu sau la Brașov, dar nu reușește. Cu toate acestea, Caragiale continuă să scrie cu o viziune critică din ce în ce mai limpede. Delavrancea este cel care, în cele din
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
umbra soțului. În timpul discursului politic făcut de conul Leonida, coana Efimița apare ca un inițiat în rosturile vieții politice de la noi și din „Evropa“. În schimb, are acea capacitate ideală de a se subordona soțului fără nici un efort. Efimița se zbate între două lumi, dintre care pe una nu reușește s-o sesizeze și s-o înțeleagă. Astfel, când Leonida se scoală din somn spăimântat, ea se referă la acest univers necunoscut spunând: scoal’ că-i foc, Leonido! Scoal’că-i
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
motiv... și ce motiv, Fănică!... Ce vuiet! Ce scandal! Ce cronică infernală!... Și eu, Fănică, în timpul ăsta, ce să fac? Să mor? Să mor dacă voiești... pentru că după asta nu o să mai pot trăi.“ (Actul II, Scena V) Zoe se zbate să-și apere triunghiul conjugal. Datorită soțului și amantului, ea stăpânește și județul, și partidul guvernamental. Îi promite lui Cațavencu deputăția: Ei! Eu te aleg, eu și cu bărbatul meu. Când Cațavencu capitulează, ea îi promite cu mărinimie: Fii zelos
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
pierdut omenia. Clădirea unde locuia cu soția și cu copiii e o ruină abandonată. Își regăsește soția, o femeie fără vlagă, care nu-l recunoaște. Cînd i se adresează, o cuprinde teama. Cînd vrea s-o ia în brațe, se zbate și țipă după ajutor. Apare un polițist, trage cu pistolul, George Bailey fuge, fuge, fuge... pînă ajunge iar pe pod. Mai disperat ca niciodată, își recheamă îngerul păzitor, rugîndu-l: "Fie-ți milă, vreau să trăiesc din nou!" Se apropie un
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
sau spre locul de plimbare al fetelor. Totuși, fără să știe de ce și fără să poată împiedica acest lucru, începe să-și imagineze o scenă: fetele întîlnesc o mașină în acest loc, sunt răpite, rezistă, sunt violate. Cînd cineva se zbate, ceva (nasturi, agrafe de păr, bijuterii) cade prin jur. Deși n-a fost zărită nici o mașină, inspectorul continuă să imagineze, începe schițarea unei ipoteze. Își spune deodată: "toți cei interogați aveau în minte o mașină străină, a unui turist în
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
unul din cuptoarele din Birkenau. Hotărăsc să facă spectacol din spînzurarea sa. "Am rămas în picioare, încovoiați și cenușii, cu capul plecat, și ne-am descoperit abia după ce ni s-a dat ordin. Trapa s-a deschis, corpul s-a zbătut oribil; fanfara a reînceput să cînte iar noi, noi am intrat în rînd și am defilat prin fața ultimelor spasme ale muribundului." Nemții au reușit ceea ce și-au propus: "E greu să distrugi un om, aproape la fel de greu cum e să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
siguranță datorită faptului că binele este recompensat și răul e pedepsit și știm exact ce tipuri de comportament le caracterizează, suntem liniștiți calmi și încrezători pentru că noi controlăm consecințele! Recompensele vin pentru că le merităm, nu datorită șansei. Decât să ne zbatem fără speranță în ghearele sorții, mai bine facem ceva ca să venim în sprijinul nostru. Puteți reduce stresul la locul de muncă prin simpla creștere a întăririi pozitive. Puteți accentua sentimentul de siguranță lăsând oamenii să înțeleagă prin vorbe și fapte
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
tot nu se poate/Să se ducă .... În această poziție se poate afla verbul a fi copulativ: (18) (să) Fie el și împăratul, nimeni nu o să accepte așa o prostie (19) (să) Fie cum o fi, eu nu mă mai zbat, structuri care fac tranziția către statutul de (semi)conector al formei fie - în coordonarea disjunctivă sau în formele de "condițional al indiferenței" care ne interesează. 4. CONDIȚIONALUL INDIFERENȚEI "Condiționalul indiferenței" (CI) exprimă explicit și economic ansamblul condițiilor (alternativ sau simultan
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
mă uit cum stai în colțul tau și probabil îți spui: "las că se mai prostește nițel și-i trece încet încet..." uneori și eu aș vrea să treacă, dar e ca în capcana aia în care, cu cât te zbați mai mult să ieși, cu atât se strânge lațul mai tare... nu pot decât să sper - dacă nu se poate altfel - că se va întoarce totul înapoi de unde a venit... în twilight zone... de aceea ziceam, acum ceva timp, că
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
voturi. Astăzi, însă, fotbalul e un uriaș business și, mai ales în condițiile în care bugetele locale sunt insuficiente pentru problemele majore ale comunității, întrebarea logică este dacă o asemenea deturnare de fonduri în folosul unei echipe locale, care se zbate să nu retrogradeze, se mai justifică. Gheorghe Nichita și-a făcut un program din sprijinirea echipei de fotbal și anumite beneficii electorale în favoarea domniei sale nu pot fi negate, tot așa cum un observator imparțial nu poate uita cum elemente radicale ale
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
lecții în această chestiune? Dacă domnul președinte e infailibil, așa cum pare să rezulte din lingușeala groasă a lui TRU, de ce oare nu-și face un partid personal, curat și elocvent, cu care să câștige lejer următoarele alegeri și se tot zbate să-și mențină controlul asupra acestuia, erodat electoral și năpăstuit, că tot spunea domnul Ungureanu, de la obraz, că "dezvoltarea și evoluția partidului ca forță politică națională, exemplară și electibilă" nu poate fi făcută decât în preajma domnului Băsescu. Păi să-și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
politică în numeroase cazuri privind derularea conflictului palestiniano-israelian. Autoarea motivează această judecată de valoare cu un articol publicat în "Financial Times" de către lordul Chris Patten, fost comisar european pentru afaceri externe, sesizând că "România, Italia, Ungaria și Cehia s-au zbătut [...] pentru a dilua un document de poziție privind conflictul dintre Israel și Palestina, acționând parcă după instrucțiunile Ministerului de Externe al Israelului", în timp ce Ministrul Francez de Externe Bernard Kouchner declară (în octombrie 2010) că "dorește să salute intrarea cât de
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
internaționale au atras atenția asupra unor situații în care UE nu a dat dovadă de coeziune și maturitate politică; de exemplu, într-un articol de opinie publicat de Financial Times se preciza că "România, Italia, Ungaria și Cehia s-au zbătut [...] pentru a dilua un document de poziție al UE privind conflictul dintre Israel și Palestina, acționând parcă la instrucțiunile Ministerului de Externe al Israelului".1143 Discutând despre șansele reale de încheiere a conflictului israeliano-palestinian, fostul ministru francez de Externe, Bernard
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
și moderne, cu chivără din oțel și o colțuroasă armură cenușie, pe jumătate medievală, pe jumătate futuristă (luate de unde le găsise: Orozco și Diego Rivera fuseseră iar jefuiți fără milă), Hector ridica un guantelet metalic spre copilul care, Înspăimântat, se zbătea În brațele mamei. Iar pe jos amestecul a trei umbre imperfecte forma o singură umbră, Întunecată ca o profeție. Faulques a facut câțiva pași Înapoi, cu pensula Între dinți, privind rezultatul. Era bine, și-a spus, satisfăcut. Lumina de la acea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
metafizic Își găsește Întruparea În câțiva dintre cei care i-au făcut viața un infern: Cât despre La N.R.F. ea se va târî la picioarele mele. Această adunătură de evrei, de pederaști, de suprarealiști timizi, de pioni francmasoni, se va zbate mizerabil. Gallimard, lăsat fără Hirsch* al lui, și alți câțiva, Paulhan lăsat fără Benda al lui, se vor furișa pe lângă ziduri, cu coada Între picioare. Sentimente nu tocmai creștinești, după cum se vede, la acest catolic fervent. Jurnalul pune Între paranteze
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
haos și indeterminare. Recunoscându-se În descrierile freudiene ale impulsurilor sinucigașe, Sylvia Plath are, de fapt, revelația că aparține unui teritoriu al certitudinilor. Ea descoperă, altfel spus, că nu e singură Într-o lume dominată de prozaismul celor care se zbat să supraviețuiască! Funestele certitudini sunt confirmate. Perfect și inutil manual al sinucigașului, freudianul Doliu și melancolie Îi furnizează liniștea metafizică a celui care se știe protejat de autoritatea imprescriptibilă a Cuvântului. Nimic mistic, totuși, În liniștitul ei drum spre moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
un punct al echilibrării reciproce. Adevăr vs. Minciună, Realitate vs. Ficțiune sunt, Încă, serii conceptuale inoperante. Și totuși, chiar de pe acum, „textul Își exhibă În filigran ideologia”7. Aspectul ideologic rămâne strict formal, dar nu mai puțin esențial. El se zbate Într-o dilemă insolubilă: să dea sens ori să ducă până la capăt truda construcției. Chiar fără să-și dea seama, autorul dovedește competență ori incompetență ideologică. Analizând rolul cititorului, Umberto Eco vorbea, În oglindă, de „competența ideologică” a acestuia.) Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pașii pe care i-am făcut ca persoane consacrate este o operațiune ce, în ziua de azi, ar putea părea cam dificilă, aproape disperată. Cu toate acestea, însă, realitatea pe care o trăim zi de zi - si în care ne zbatem asemenea peștilor ce dintr-o dată se găsesc în afara apei - necesită întreaga noastră pasiune și, poate mai mult decât în alte vremuri, o participare deplină. În mod concret, această participare ar trebui să se traducă printr-o conspirație și de complicitate
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
sunt antologate volumele anterioare și este inclus, sub titlul Poeme noi, ciclul Metafore. Prin intermediul „metaforelor”, poetul pune și acum întrebări existențiale. Contemplând fântânile, meditează la implacabila condiție umană: nimeni nu izbutește să fugă din el însuși (Metafora fântânilor); omul se zbate între două hotare - cel de început, cuvântul, și „acel ce va fi iarăși, la sfârșit” (Metafora cuvintelor). Versurile din Pasărea de cenușă (1972) valorifică superior ermetismul expresiei poetice, concentrându-se asupra „renașterii” ca șansă unică a vieții. Aici este tradus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286204_a_287533]
-
ci ei și-au mutat anxietatea asupra unui obiect. Această teorie este detaliată în a 150-a pagină din istoria cazului unui mic băiat, numit Hans care avea o fobie pentru cai după ce a văzut un cal căzut la pământ zbătându-se violent. Cum a evoluat fobia lui Hans? Din perspectiva lui Freud, băieții tineri au o dorință sexuală față de mamă și ură de gelozie față de tată, dar frică pentru că tatăl îl va castra, drept răzbunare pentru dorința pe care o
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
și real, roman liric, e azi ilizibil. Interesul istoric stă în sentimentalitatea vaporoasă, în exaltare, în reverie, în viziunea ossianescă a naturii. Cuprins de un wertherianism tardiv, eroul citește, în poze melancolice, la umbra fagilor, rătăcește călare în munți, se zbate de durere "ca o hiară sălbatecă care poartă în pântece săgeata vînătorului" și când aude că Zoe se va căsători cu un altul, leșină. Pentru această erotică, scriitorul creează un decor antideluvian, teribil, localizat la Dîmbo-vicioara. Nu lipsesc gesturile zgomotoase
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din toate aceste glasuri (glasul din scrisoare, comentariul lui Fred, comentariul Emiliei) se desprinde pe încetul o turburătoare dramă, aceea a lui Ladima, gazetar onest și fără noroc în dragoste, iubind o femeie plată și rămânând neînțeles. Astfel Ladima se zbate, în scrisoare, să facă bună atmosferă în presă Emiliei ca actriță, Emilia amintește tare de "creația" ei și de invidia colegilor, iar Fred își aduce aminte, ținînd-o în brațe, de insuficiența ei artistică. Înainte de a scrie acest roman, Camil Petrescu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mine vântul cel curat Venit din Alpii cugetării pure, Sunt în adâncul meu ca o pădure Din care păsările guralive au zburat. Poetul fuge după năluca Gloriei, văzută romantic, ca o putere demonică: O simt mereu în mine cum se zbate Și gheara ei sub fruntea mea străbate Și-mi răzvrătește gândurile toate... Mă scurmă gheara-i otrăvită și adâncă; Și sufletul, bucată cu bucată mi-l mănâncă; Și-n mine-ntemnițată ca-ntr-o cușcă Zbiară și mușcă... Apoi aspiră la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]