KorAP: Find »[drukola/base=zeiță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...199 200 201 ...206 >

5,128 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

a celui inițiat, ci pe cel de a-l Întări În rolul lui de cetățean și de a-l confirma pentru destinul cetății. Propaganda ateniană a pus repede stăpânire pe tradiția mitică, transformând Atenaxe "Atena" În depozitara și distribuitoarea darurilor zeiței, ca și a riturilor ei din care veneau „cele mai mângâietoare speranțe pentru sfârșitul vieții” (Isocrate, Panegiric, 28-29). La rândul său, secretul Misteriilor a devenit secretul cetății, iar divulgarea lui s-a transformat În atentat Împotriva statului. Era un secret

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
tardiv Martianus Capella (I, 45 sqq.); Tivxe "Tiv" este latina Lunaxe "Luna"; Celxe "Cel" (și Atixe "Ati" Celxe "Ati Cel", Cel „mama”) reprezintă, poate, versiunea etruscă a lui Tellus-Ghê; Manquxe "Manèu" (sau Manqurnaxe "Manèurna") pare Înrudită pe plan lingvistic cu zeița infernală latină Maniaxe "Mania", chiar dacă s-ar putea identifica și cu latinul Dispaterxe "Dispater"; Mlacucxe "Mlacu÷" Îi corespunde aproape sigur latinei Bona Deaxe "Bona Dea" și sabinei Cupraxe "Cupra"; Raqxe "Raè" pare să fie o zeitate a tinereții, pusă În legătură cu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
contextele mitice grecești (de exemplu cu Aiaxxe "Aiax" și Amphiarausxe "Amphiaraus"). În schimb, pentru altele (Qalnaxe "Èalna", Qanrxe "Èanr" și Eqausva) este posibil să le identificăm funcția, paralelă cu cea a latinelor Carmentae, de asistente la naștere și, totodată, de „zeițe care cântă destinul” În momentul nașterii fiecărui om. Odată cu interpretatio graeca a celor mai mari zeități locale, putem spune că panteonul etrusc primește o morfologie virtual definitivă. Cu alte cuvinte, putem spune că asumarea simultană a unui număr ridicat de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Unixe "Uni"-Heraxe "Hera", episod necunoscut În lumea greacă, sau ca protagonist al unui neclar mit care Îl pune În legătură cu un copil pe nume Epiurxe "Epiur", singur sau În prezența Menervei și a unor lase, sau al unei lupte Împotriva zeiței Mlacucxe "Mlacu÷". Rămâne, În sfârșit, de subliniat puternica elenizare a cultului. Chiar dacă unele asemănări dintre practicile cultuale (deosebirea dintre sacrificiul pentru zeii subpământeni și cei de deasupra, „magia simpatică” Între caracterul divinităților și cel al victimelor, èsharai și bothroi și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
lăsând, În esență, intactă dedesubt o mare parte a personalităților vechilor zei. După cum Tiniaxe "Tinia" etrusc, care poate fi În același timp infernal și uranian, Întunecat și ceresc, este doar superficial Zeusxe "Zeus" grec, la fel, Menervaxe "Menerva" din Etruria, zeiță a destinului și a oracolelor, nu este deloc identică cu Atenaxe "Atena" greacă; identificarea lui Unixe "Uni" poate și să oscileze Între mai obișnuita Heraxe "Hera" și Ishtarxe "Ishtar"-Afroditaxe "Afrodita" feniciană; și discursul ar putea continua. Interpretatio graeca din

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Romă autohtonă, fără influențe din exterior; influența greacă nu a intervenit după o fază etruscă, ci Însăși Etruria răspândise o civilizație greacă; chiar ideea unei „influențe grecești” devine problematică, deoarece, de pildă, Dianaxe "Diana" este identică cu Artemisxe "Artemis" În calitate de zeiță a femeilor și a nașterii, ca stăpână a pădurilor, a animalelor, a vânătorii, ca Însoțitoare a lui Apolloxe "Apollo", și deoarece Mercurxe "Mercur" „nu a fost nimeni altul decât Hermesxe "Hermes"”: așadar nu se poate vorbi despre o „echivalare” Între

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
din ea consecințe valide pe plan istorico-religios. Este sigur oricum că imaginea nu a fost acceptată pentru ea Însăși, ci ca parte a unui cult4. Dianaxe "Diana" de pe Aventin este o divinitate federativă, după cum Artemisxe "Artemis" din Efes este o zeiță panioniană (Dionysosxe "Dionysos" din Halicarnas, 4, 25, 3-5; Titus Livius, 1, 45, 2; Tucidide, 3, 104, 3). Diana de pe Aventin - ca și cea din Efes - garantează azilul și ocrotește femeile și sclavii (servi - cervi); poate chiar muntele Își datorează numele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
el predomină practicile barbare și scitice. În ciuda originii diferite și a adaptării locale, În el se poate Întrezări același model ca și la Roma: sanctuarul este așezat În afara cetății (Aventin/lacul Nemi), le oferă un azil foarte limitat sclavilor (străinilor), zeița e venerată de către femei; pentru o anumită perioadă, acesta a fost centrul sacru al unei federații latine. În ambele cazuri se Înfăptuiește „programul” indicat prin numele „Artemisxe "Artemis"-Dianaxe "Diana"”. Această adoptare multiplă a „aceluiași” cult din surse diferite este

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
politeiste”. Ea poate fi desemnată sub aspect sistematic prin expresia „religie sintetică”; trebuie să subliniem că nu este permisă falsificarea acestui fenomen schimbând evaluarea sau terminologia lui, ceea ce se Întâmplă de obicei când, de exemplu, se estimează că acceptarea cultului zeiței Mater Magnaxe "Mater Magna" ar reprezenta o ruptură cu religia republicană și Începutul decăderii orientale sau când epoca imperială este limitată la „sincretism” și este redusă la o fază de „supraviețuire” a cultelor clasice 1. 3. Mituri, misterii, filozofitc "3

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
atestate la Siris, Lavinium, Lucera, Massalia, Heraklesa și poate și la Roma (Strabon, 6, 1, 14; 13, 1, 41). Cultul lui Diomedexe "Diomede" este răspândit mai ales pe coasta răsăriteană a Italiei, iar de ele se leagă istoria răpirii statuii zeiței Atenaxe "Atena", paladiul (Gianelli, 1923, pp. 52 sqq.). Eneaxe "Enea" ar fi primit acest paladiu În Italia, de la Diomede sau de la Nauta, tovarășul său1. Filoctetxe "Filoctet", care ar fi Întemeiat diferite cetăți Între Sibaris și Crotona, a depus ca ofrandă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fără prezența unui oficiu care să reunească În sine funcțiile mijlocitorului, maestrului și părintelui spiritual. Așadar În religia romană din epoca republicană și imperială există relativ puține grupuri (collegia) care urmăresc În primul rând și cu precădere scopuri religioase. Credincioșii zeiței Bona Deaxe "Bona Dea" Caelestisxe "Bona Dea Caelestis", de exemplu, se adună Într-un collegium cultorum propriu (CIL, 10, 4849). Numai În cazul În care cultores/cultrices, un thiasus, o spira se reunesc regulat pentru celebrări religioase se poate vorbi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În arhivă sunt păstrate statutele, calendarul cultual, lista membrilor și a funcționarilor, a donațiilor și a privilegiilor. Edificiul lor (schola) se poate afla În preajma unui sanctuar, ca În cazul unei schola hastiferorum lângă aedes Bellonae, În curtea interioară a templului zeiței Mater Magnaxe "Mater Magna" de la Ostia. Finalitatea specific religioasă a asociației este garantată de stat (Marcianus, În Digestus, 47, 22, 1, 1): „Nu le este oprit să se reunească pentru practicarea cultului, cu condiția ca, În acest fel, să nu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
din banii strânși ca ofertă (pecuniae stipis nomine), pe a căror destinație se insistă În mod special (capitolul 72). Jocurile publice, teatrul și spectacolele cu gladiatori pregătite În cinstea lui Jupiter, a Iunonei, a Minervei și a altor zei și zeițe ai cetății sunt plătite pe jumătate de funcționarii care oferă spectacolele, iar cealaltă jumătate de către casieria publică, dar nu cu banii obținuți din amenzi, care sunt păstrați pentru cult În sensul strict. Dintre numeroasele sacerdoții ale Romei, pentru Urso sunt

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
neașteptat, În tratatul lui Marcus Porcius Cato (234-149 Î.Hr.) referitor la agricultură (de agricultura). Amplele commentarii ale quindecemvirilor despre jocurile seculare ale lui Augustus (vara anului 17 Î.Hr.) sau cele ale fraților Arvalixe "Arvali" (fratres Arvales) din crângul zeiței Dia, lângă Roma, corespunzător cu natura lor de registre, conțin numai comunicări despre actele de cult săvârșite, dar nu prescrieri sau descrieri ale ritualurilor 2. Cele șapte ritualuri ale lui Cato pentru proprietarul de pământ, pentru arendaș (vilicus) și soția

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cult nu poate fi descrisă doar prin criteriile discursului verbal. În fața imaginilor și cu imaginile se acționează În diferite moduri și se vorbesc diferite limbaje: omul salută de departe, intră, se pleacă, privește Înainte, Îngenunchează, atinge, Îmbrățișează, sărută. În poala zeiței se pune o haină, lui Jupiter i se oferă o cunună de lauri sau o implorare scrisă. Pare mai puțin respectuos gestul de a lipi o foaie pe statuie sau cel de a scrie propria cerere pe piciorul zeului. Devotul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
zeii le pot accepta. În cel de-al treilea moment, părțile interioare cele mai bune sunt fripte și tăiate. La ele se pot adăuga mola salsa, vin și alte părți ale animalului (magmentum, augmentum). În acest fel, Îi este oferită zeiței Ceresxe "Ceres" o masă gata de a fi consumată. Acest ultim gest, oferirea unei mâncări, este actul decisiv al sacrificiului roman al unui animal. În acest punct, În ritualul lui Cato există un fel de „ritual inversat”. Două unități care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
gest, oferirea unei mâncări, este actul decisiv al sacrificiului roman al unui animal. În acest punct, În ritualul lui Cato există un fel de „ritual inversat”. Două unități care par strict unite Între ele, tăierea și ofranda organelor interne adusă zeiței Ceres (prosecare - porricere), sunt despărțite de o a doua ofrandă a unei turte sfințite. În acest proprium al lui Cato nu sunt numite trei faze generale: pregătire-masă-reparație succesivă (după consumarea mesei). În faza pregătitoare animalul este ales, curățat, Împodobit; cei

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de sânge a altui zeu, felul În care zeii pradă, sunt adulteri, Îi slujesc pe oameni - toate acestea sunt, pentru Varro, o născocire și o minciună care nedreptățesc natura și demnitatea zeilor. El amintește concursul de frumusețe dintre cele trei zeițe În fața lui Parisxe "Paris" și răzbunarea celor două Înfrânte, Iunonaxe "Iunona" și Minervaxe "Minerva", care, din această pricină, ar fi nimicit Troia; transformarea zeilor În animale, și În special a lui Jupiter, care s-a preschimbat În taur și În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sunt cunoscuți tuturor și deci trebuie să fie criticați prin prisma unei teologii iluminate 1. c) Mit și teatru 1. Diferitele intersectări ce au loc Între mit și cult (Hepding, 1903; Romanelli, 1964; Vermaseren, 1977-1989) pot fi ilustrate prin sărbătorile zeiței Mater Magnaxe "Mater Magna" de la Roma. Procesiunea (pompa) de la templul ei de pe Palatin până la pârâul Almonus În care statuia este scufundată (lavatio) este un fel de dramă cultuală. Probabil odată cu Începutul epocii imperiale de ea a fost legat un ciclu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
martie Hilaria sărbătoarea bucuriei 26 martie Requetio zi de odihnă 27 martie Lavatio abluțiune În „ziua sângelui”, mitul reprezentat și ritul practicat ajung să coincidă În autocastrarea unor credincioși. În calitate de „Galli”, ei aparțin acum grupului restrâns al personalului consacrat cultului zeiței Mater Magnaxe "Mater Magna". Mult mai labil era raportul Între cult și ludi circensis, În ziua sărbătorii principale a zeiței (10 aprilie) și ludi scenici (4-9 aprilie), În care, după câte știm, se reprezentau comedii care nu aveau nici o legătură

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ritul practicat ajung să coincidă În autocastrarea unor credincioși. În calitate de „Galli”, ei aparțin acum grupului restrâns al personalului consacrat cultului zeiței Mater Magnaxe "Mater Magna". Mult mai labil era raportul Între cult și ludi circensis, În ziua sărbătorii principale a zeiței (10 aprilie) și ludi scenici (4-9 aprilie), În care, după câte știm, se reprezentau comedii care nu aveau nici o legătură cu mitul Cybelei și al lui Attisxe "Attis" (Beare, 19552; Forti, 19702; Hanson, 1959). Dar se făcea În așa fel

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
aprilie) și ludi scenici (4-9 aprilie), În care, după câte știm, se reprezentau comedii care nu aveau nici o legătură cu mitul Cybelei și al lui Attisxe "Attis" (Beare, 19552; Forti, 19702; Hanson, 1959). Dar se făcea În așa fel Încât zeița să poată asista la ele. Simbolurile ei erau aduse În Circ cu pompa circensis; reprezentările scenice aveau loc Înaintea templului, chiar În fața Marii Mamexe "Mame" (Arnobius, 7, 33; Augustin, De civitate Dei, 2, 4). 2. La Roma se reprezentau tragedii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de Zeuxe "Zeu" proprie lui Varro este (a) romană, legată de cultele cetății Roma, (b) universală și (c) mistică (așa cum se poate constata În exemplul triadei capitoline). Jupiter Capitolinul, În ce privește imaginea și mitul, este regele tuturor zeilor și al tuturor zeițelor; „semn” al acestui fapt este sceptrul și poziția dominantă pe care o are fortăreața ce se Înalță pe colină (I fr. 14). El poate fi Însă venerat și fără imagini și sub alte nume; de pildă, iudeii Îl numesc pe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În alte regiuni apusene, ducând cu ei devoțiuni și culte tradiționale. Acesta este cazul negustorilor egipteni, care, În secolul al IV-lea Î.Hr., au obținut de la autoritățile ateniene permisiunea de a clădi un templu, posibil la Pireu, În cinstea zeiței Isisxe "Isis" (Inscriptiones Graecae ș= IGȚ II2, 337 din 333/332 Î.Hr.); după exemplul lor, comercianții din Cipru primesc o autorizație analoagă pentru zeița lor, Afroditaxe "Afrodita" Urania (ibidem). De cealaltă parte, la contactul cu aceste culte străine, cărora

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
obținut de la autoritățile ateniene permisiunea de a clădi un templu, posibil la Pireu, În cinstea zeiței Isisxe "Isis" (Inscriptiones Graecae ș= IGȚ II2, 337 din 333/332 Î.Hr.); după exemplul lor, comercianții din Cipru primesc o autorizație analoagă pentru zeița lor, Afroditaxe "Afrodita" Urania (ibidem). De cealaltă parte, la contactul cu aceste culte străine, cărora li se recunoaște legitimitatea, În calitate de expresie a identității naționale a purtătorilor lor, și omogenitatea substanțială, pe fondul comun politeist, cu propriile structuri religioase, cetățeanul grec

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]