50,269 matches
-
articolul nehotărât "des", în registrul de limbă elevat: "Elle a acheté des roses „A cumpărat trandafiri” → Elle a acheté de jolies roses" „A cumpărat trandafiri frumoși”. Spre deosebire de cel românesc, determinantul posesiv francez are forme diferite de cele ale pronumelui posesiv: Observații: Formele adjectivului demonstrativ: La substantivul precedat de adjectiv demonstrativ se pot atașa particulele "-ci" sau "-là" (în scris prin cratima). În principiu prima indică apropierea, a doua - depărtarea: "cette balle-ci" „mingea această (de aici), "cette balle-là" „mingea aceea” (mai pe
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
demonstrative franceze diferă de asemenea de cele ale adjectivelor demonstrative, cu excepția unei coincidențe de formă. Sunt două feluri de pronume demonstrative: variabile, adică acordate în gen și număr cu substantivul la care se referă, si invariabile, numite și neutre. Exemple: Observații: 1. Pronumele ce este singurul identic că forma cu unul din adjectivele demonstrative, cel masculin singular folosit înaintea substantivelor cu inițială consonantica. Poate avea următoarele funcții: a) Înlocuiește o propoziție sau un verb la infinitiv și în acest caz se
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
une jeune institutrice" „o învățătoare tânără”, "un joli dessin" „un desen drăguț”, "une grosse valise" „o valiză mare”, "un haut bâtiment" „o cladire înaltă”, "un long discours" „un discurs lung”, "un vieux monsieur" „un domn bătrân”, "de nombreuses observations" „numeroase observații”. De notat însă că și aceste adjective ajung după substantiv dacă au la rândul lor un atribut: "un bâtiment haut de 100 mètres" „o cladire înaltă de 100 de metri”. Dacă un asemenea adjectiv are complement exprimat prin adverb, atunci
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
construcție se poate scoate în evidență și numele predicativ exprimat prin substantiv: "Îl ne seră jamais président „Nu va fi niciodată președinte” → Président, îl ne le seră jamais" „Președinte nu va fi niciodată” (dar poate va îndeplini altă funcție). Exemple: Observații: În exemplul precedent, "c’est" poate fi înlocuit cu adverbul "voilà" „iată”: "Brasser des affaires, voilà ce qu’îl ambitionne" „Să învârtă afaceri, iată ce are ambiția să facă”. Cu "voilà" poate fi scos în evidență și subiectul unui predicat
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
dintre întrebările parțiale poate fi formulată în una, două, trei sau patru feluri, fără deosebiri de sens. Între construcțiile lor diferențele sunt numai de registru de limbă. Aceasta are trei construcții. Unei întrebări că „Vii?” îi corespund următoarele construcții franceze: Observații: Propoziția exclamativa cu predicat nominal poate fi alcătuită cu construcția a treia a propoziției interogative: "Est-elle jolie !" „Ce drăguță e!” Întrebările referitoare la majoritatea părților de propoziție au cele trei variante descrise mai sus, ba chiar în cazul unora există
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
sînt constante, ci variază cu o perioadă de circa 14 luni sinodice. În timp ce Luna plină provoacă fericirea tuturor celor care au nevoie să vadă în timpul nopții, această fază a Lunii este supărătoare pentru astronomi. Într-adevăr, strălucirea ei face dificile observațiile altor corpuri cerești. În afară de aceasta, Luna, în această fază, nu este interesantă de observat, întrucât, fiind iluminată din față, relieful său se distinge mai greu. De aceea astronomii folosesc filtre de sticlă specială, numite „filtre lunare”, pentru mărirea contrastului și
Lună plină () [Corola-website/Science/332662_a_333991]
-
în două rânduri, în 1898-1900 și 1928-1932. Biserica Sf. Nicolae este amplasată pe locul unei mai vechi biserici ce fusese construită între anii 1835-1836 și care, fiind una din cele mai înalte clădiri din oraș, servea pompierilor drept turn de observație. Această primă construcție a ars în anul 1859 și pe locul ei s-a construit actuala biserică, între anii 1860-1865. Arhitectul sau constructorul bisericii nu este cunoscut. Prima biserică, construită între anii 1835 - 1837 a fost mistuită de un incendiu
Biserica „Sf. Nicolae” din Brăila () [Corola-website/Science/332668_a_333997]
-
de la baza militară Tangmere. Piloții de vânătoare au raportat la sfârșitul exercițiului că, în condiții reale de luptă, ar fi decimat escadrila în zece minute datorită incapacității echipajelor bombardierelor să mențină o formație strânsă și datorită lipsei avioanelor de escortă. Observațiile piloților de pe Spitfire au fost ignorate. Comandantul de Escadrilei 149, Harris, și comandantul de grup Kellett erau singurii comandanți cu experiență de luptă. Totuși, Kellett nu zburase alături de Escadrilele 9 sau 37 și nu avusese ocazia să zboare alături de echipajele
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
al RAF. În ciuda tuturor acestor factori, spațiul aerian german nu era pe lista de priorități a comandanților, forțele germane fiind obligate să lupte pe toate fronturile. Pe 16 mai, Hermann Göring a făcut în cadrul unei conferințe una dintre puținele sale observații realiste. El a observat că, dacă formațiunile de bombardiere inamice reușesc să străpungă defensiva aeriană de zona Canalului, nu mai era nimic rămas în Germania care să poată să li se opună. Această observație era corectă, numai că, în acel
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
unei conferințe una dintre puținele sale observații realiste. El a observat că, dacă formațiunile de bombardiere inamice reușesc să străpungă defensiva aeriană de zona Canalului, nu mai era nimic rămas în Germania care să poată să li se opună. Această observație era corectă, numai că, în acel moment, lipsa atacurilor masive ale USAAF și incapacitatea RAF de a efectua bombardamente diurne i-a făcut pe majoritatea liderilor militari să nu ia în serios o asemenea variantă. Două Forțe Aeriene ale USAAF
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
este de ordinul 10 Deci se poate considera că amplitudinea E a oscilației generate de acțiunea zonei m este egală cu valoarea medie a aplitudinilor E, E ale oscilațiilor generate de zonele învecinate: Amplitudinea undei luminoase rezultante în punctul de observație M este:
Difracție Fresnel () [Corola-website/Science/332767_a_334096]
-
ajutat la regasirea cometelor și asteroizilor pierduți. Unii asteroizi și comete descoperite în trecut au fost „pierdute” deoarece puține date observaționale fuseseră colectate în epoca pentru a determina o orbită destul de fiabila pentru a ști unde să fie căutate în timpul observațiilor ulterioare. Uneori, descoperirea unui nou obiect se dovedește a fi de fapt redescoperirea unui obiect considerat, până atunci, „pierdut”, ceea ce poate fi dovedit calculându-i orbită revenind în trecut și comparând pozițiile calculate cu pozițiile obiectului „pierdut” înregistrate anterior. În
Brian G. Marsden () [Corola-website/Science/332848_a_334177]
-
sau nebuloasa Ochiul-Pisicii (NGC 6543) este o nebuloasă planetară din constelația Dragonul. Din punct de vedere structural, este una dintre cele mai complexe nebuloase cunoscute, iar observații de înaltă rezoluție realizate cu Telescopul Spațial Hubble dezvăluie structuri remarcabile, cum ar fi noduri, jeturi de material, bule și structuri în formă de arc. În centrul nebuloasei se află o stea luminoasă și fierbinte; acum aproximativ 1000 de ani
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
în prezent evidențe directe cum că steaua centrală ar avea un companion. De asemenea, măsurătorile abundenței elementelor chimice, obținute prin diferite metode, prezintă o discrepanță importantă, indicând faptul că există unele aspecte legate de această nebuloasă rămân încă fără înțeles. Observațiile Telescopului Hubble a demonstrat un număr de inele fade în jurul Ochiului, care sunt straturi sferice rămase în urma ejecțiilor; totuși, mecanismul lor este neclar. NGC 6543 este o nebuloasă planetară foarte studiată. Este relativ luminoasă cu o magnitudine aparentă de 8
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
de materie pe care l-a ejectat steaua pe când era o gigantă roșie. Acest halou se extinde pe un diametru de aproximativ 300 de secunde de arc (5 minute de arc). se află la trei mii de ani-lumină de Soare. Observațiile au arătat că principalul corp al nebuloasei are o densitate de aproximativ 5 000 particule/cm și o temperatură de aproximativ 7 000-9 000 K. Haloul extern are o temperatură ceva mai mare de aproximativ 15 000 K și o
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
pe 15 februarie 1786, care i-a asemănat aspectul cu cel al unui disc planetar. Ochiul Pisicii a fost prima nebuloasă planetară observată cu ajutorul unui spectroscop. Acest studiu a fost realizat de spectrscopistul pionier William Huggins pe 29 august 1864. Observațiile lui Huggins, care au relevat faptul că spectrul nebuloasei este non-continuu și alcătuit din câteva linii luminoase, au fost primele indicații că nebuloasele planetare sunt formate din gaze extrem de rarefiate. Încă din timpul acelor observații timpurii, NGC 6543 a fost
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
Huggins pe 29 august 1864. Observațiile lui Huggins, care au relevat faptul că spectrul nebuloasei este non-continuu și alcătuit din câteva linii luminoase, au fost primele indicații că nebuloasele planetare sunt formate din gaze extrem de rarefiate. Încă din timpul acelor observații timpurii, NGC 6543 a fost observată prin spectrul electromagnetic. Observațiile asupra NGC 6543 în lungimi de undă infraroșii (de aproximativ 60 μm) dezvăluie prezența unui praf stelar la temperaturi scăzute. Se crede că acest praf s-a format în timpul ultimei
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
relevat faptul că spectrul nebuloasei este non-continuu și alcătuit din câteva linii luminoase, au fost primele indicații că nebuloasele planetare sunt formate din gaze extrem de rarefiate. Încă din timpul acelor observații timpurii, NGC 6543 a fost observată prin spectrul electromagnetic. Observațiile asupra NGC 6543 în lungimi de undă infraroșii (de aproximativ 60 μm) dezvăluie prezența unui praf stelar la temperaturi scăzute. Se crede că acest praf s-a format în timpul ultimei faze de viață a stelei progenitoare. Praful absoarbe lumina de la
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
la diferite viteze. Aspectul general al Nebuloasei Ochi de Pisică în infraroșu (lungimi de undă de 2-8 μm) este similar cu cel al luminii vizibile. NGC 6543 a fost observată pe scară largă în lungimi de undă ultraviolete și optice. Observațiile spectroscopice la aceste lungimi de undă sunt utilizate pentru determinarea abundenței, în timp ce imaginile realizate în aceste lungimi de undă au fost folosite pentru dezvăluirea structurii complexe a nebuloasei. Imaginile false realizate cu ajutorul Telescopului Spațial Hubble sunt destinate să evidențieze regiunile
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
ionizat la 500,7 nm. Ele au fost combinate în canale roșii, verzi și respectiv albastre, deși culorile lor adevărate sunt roșu, roșu și verde. Imaginile dezvăluie două straturi de material mai puțin ionizat la marginea nebuloasei. În anul 2001, observații în raze X realizate de Observatorul de raze X Chandra a dezvăluit prezența unor gaze extrem de fierbinți în cadrul nebuloasei, cu o temperatură de 1,7 K. Imaginea din partea de sus a articolului este o combinație de imagini optice realizate de
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
combinație de imagini optice realizate de Observatorul Chandra și Telescopul Spațial Hubble. Se crede că acele gaze fierbinți au rezultat în urma interacțiunii violente dintre un vând stelar rapid și materialul ejectat anterior. Această interacție a îndepărtat bula interioară a nebuloasei. Observațiile realizate de Chandra au arătat, de asemenea, că sursa de energie se află în locul stelei centrale. Spectrul acestei surse se extinde până la partea grea a spectrului de raze X, până la 0.5-1.0 keV. Steaua, având o temperatură fotosferică de
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
binar. Un prim impediment în cadrul studiului nebuloaselor planetare este reprezentat de distanțele acestora, care sunt de obicei neclare. Multe metode pentru estimarea distanțelor până la unele nebuloase planetare are la bază lansarea unor ipoteze, ceea ce conferă inexactitate. Totuși, în perioadele recente, observațiile realizate utilizând Telescopul Spațial Hubble au permis utilizarea unor noi metode de determinare a distanțelor. Toate nebuloasele planetare se extind, iar cu observații realizate în mulți ani și cu destulă rezoluție spațială (angulară), se poate calcula creșterea nebuloasei în raport cu planul
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
până la unele nebuloase planetare are la bază lansarea unor ipoteze, ceea ce conferă inexactitate. Totuși, în perioadele recente, observațiile realizate utilizând Telescopul Spațial Hubble au permis utilizarea unor noi metode de determinare a distanțelor. Toate nebuloasele planetare se extind, iar cu observații realizate în mulți ani și cu destulă rezoluție spațială (angulară), se poate calcula creșterea nebuloasei în raport cu planul celest. Aceasta ar putea fi foarte mică — doar câteva milisecunde de arc într-un an, sau chiar mai puțin. Observațiile spectroscopice pot dezvălui
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
extind, iar cu observații realizate în mulți ani și cu destulă rezoluție spațială (angulară), se poate calcula creșterea nebuloasei în raport cu planul celest. Aceasta ar putea fi foarte mică — doar câteva milisecunde de arc într-un an, sau chiar mai puțin. Observațiile spectroscopice pot dezvălui viteza de expansiune a unei nebuloase de-a lungul liniei de vedere, folosindu-se de efectul Doppler. Apoi, comparând expansiunea angulară cu viteza cunoscută de expansiune, distanța până la nebuloasă poate fi calculată. Observațiile realizate de Telescopul Spațial
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
sau chiar mai puțin. Observațiile spectroscopice pot dezvălui viteza de expansiune a unei nebuloase de-a lungul liniei de vedere, folosindu-se de efectul Doppler. Apoi, comparând expansiunea angulară cu viteza cunoscută de expansiune, distanța până la nebuloasă poate fi calculată. Observațiile realizate de Telescopul Spațial Hubble asupra NGC 6543, pe durata mai multor ani, au fost utilizate pentru calcularea distanței. Rata de expansiune angulară este de 3,457 milisecunde de arc per an, în timp ce viteza de expansiune de-a lungul liniei
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]