57,527 matches
-
Prinde-l! strigă Capitolul Unsprezece și ridică geamantanul. L-am prins, clătinându-mă. Chiar atunci se deschise ușa de la intrare și, În papuci de casă, mama mea păși afară, În aerul Înghețat. Tessie Stephanides, care Într-o altă viață, când călătoriile În spațiu erau o noutate, se hotărâse să se ia după soțul ei și să creeze o fată pe căi necurate, avea acum În fața ochilor, pe aleea Înzăpezită, fructul acelei intrigi. Nu mai era câtuși de puțin o fiică, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
actriță la Hollywood. Amtrak - căile ferate americane. Denumirea unui pansament gastric sub formă lichidă, de culoare roz. American Motors Corporation. Wlazdiu Valentine Liberace (1919-1987) - pianist strălucit, celebru pentru talentul și spectaculozitatea sa, dar mai ales pentru costumele sale extravagante. Air-Ride - „călătorie aeriană“. Chapter Eleven - „Capitolul Unsprezece“, În legislația economică americană, este o formă de faliment, similară reorganizării judiciare. Fundație de caritate Înființată În 1957 de Charleszetta „Mother“ Waddles, o negresă penticostală. Sulfat de magneziu heptahidrat - săruri cu numeroase Întrebuințări În medicină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
facultatea de ziaristică, a-ntîlnit colegi din alte zone sociale și a învățat mult de la ei. Pe-atunci venea aproape zilnic acasă cu cărți, mai întîi dubioase, proletcultiste (dar ce știam eu de asta?), apoi polițiste, de capă și spadă, de călătorii, în fine cărți "bune", de literatură adevărată. Eu le citeam de-a valma, o carte despre Edison, alta despre cașaloți, "Contele de Monte-Cristo" și "Crimă și pedeapsă", poeme de Neruda și de Topîrceanu. în liceu începusem totuși să mă orientez
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
din cine știe ce înclinație tehnică. Era pur și simplu în aerul vremii. Toți colegii mei construiau vaporașe teleghidate, aeromodele, te miri ce altceva. Toți își cumpărau cu sfințenie revista "Știință și tehnică", în care inginerul Edmond Nicolau dezvăluia minunile fizicii, ale călătoriilor interplanetare, ale lumii atomului, în revista asta, ca și în "Minitehnicus", găseai tot soiul de scheme după care puteai construi aproape ori-ce-ți puteai imagina doar din carton, liță, câteva diode, cî-teva rezistențe... Hotărât, era o epocă optimistă, în care viitorul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
sau într-un Rit al căror înțeles s-a uitat. Legătura sa cu Mexicul și, în ultimă instanță, cu Jodorovski trece prin știința ritualurilor, prin antropologie. Exoticul, sălbaticul, negrul, ceremoniile ermetice, gesturile hieratice, tatuajul, idolii, reminiscențele din vechi jurnale de călătorii care, în locul fotografiilor de azi, aveau gravuri prezentând naiv pirogi lunecând pe sub liane, negri cu pene în nas și întîlnirea inevitabilă dintre Stanley și Livingstone - fără ele suprarealismul ar fi rămas într-o variantă bretoniană în care rouă cu cap
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în afara istoriei, rătăcită în fabuloase amănunte. E aici splendoarea din "Terra Nostra" a lui Fu-entes, demonismul din "Abbaddon exterminatorul" și impostura din "Hotelul lunii". Logica mare a filmului este pe cât de exemplară, pe atât de subțire. Viață în contingent, inițiere, călătorie cu obstacole, mântuire. Fantastică e însă invenția imagistică. Personajul (generic, așa cum se cuvine să fie în alegorii) este un Crist ratat, un înger al cruzimii, într-o cetate semi-medievală, semibudistă, pe un fundal muzical de templu asiatic, el organizează spectacole
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
celelalte deșertăciuni. Ascensiunea este adevărata Cale. în veșminte de anahoreți, rași în cap, cei zece trec prin experiențe paranormale, hiperestezice, generate de droguri vegetale. Cea mai cumplită e însă experiența morții. Deja purificați prin foc în laboratorul Maestrului, la începutul călătoriei, ei se purifică acum prin lacrimi. Li se predică doctrina non-atașării, a renunțării la dorințe și la propria persoană. Dar, pentru că structura mistică nu intră în tiparele surrealiste, totul rămâne cam la nivelul unui indianism facil. Este partea cea mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
exclamă pătimaș, undeva, Humbert. Despre un adolescent spune că era "numai mușchi și acnee". Un capitol e dedicat doar numelor de culori (catalogate și tehnice) pe 269 care le poate avea un automobil. Altul, numelor de moteluri întîlnite în lunga călătorie. Dar nimic din toată cartea nu bate "dușul non-laodiceean". Când am înțeles, după o clipă de perplexitate, expresia, peste care probabil mii de cititori au trecut impasibili, lăsînd-o-n urmă ca pe o cetate necucerită, am simțit acea fericire pe care
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cum era să fie violată și jefuită pe când se-ntorcea din provincie. Cum stătea singură într-un compartiment, au năvălit deodată peste ea câțiva dintre cei mai multe sute de puștani care năpădiseră trenul, bând, răcnind și agi-tînd steaguri, bruscând călătorii și distrugând compartimentele. Erau elevi de liceu amestecați cu inși ce păreau vagabonzi sau boschetari. Era cu neputință să te înțelegi cu ei. Doamna respectivă a trăit o oră de teroare până a ajuns în gară, înghesuită și insultată absolut
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
doar mintea mea a puiat-o, fiindcă în mod normal distanța dintre Selma Lagerlof și Thomas Pynchon e cât oceanul ce desparte New York-ul de Laponia. Și totuși, îi alătur. Săptămâna trecută am povestit cum m-am pitulat în Minunata călătorie a lui Niels Holgersson prin Suedia pentru că am auzit o întâmplare cu niște gâște sălbatice și pentru că am vrut să fiu iar ca la 10 ani. Asta mi se întâmplă ori de câte ori mă îmbolnăvesc sau mă copleșește ceva. Dar m-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
m-am strecurat în stol, printre perechile înaripate ce zboară în formă de V, puternice și senine: Yksi și Kaksi, Kolme și Nelja, Viisi și Kuusi, Martin și Dunfin. Și m-am așezat lângă Niels, băiatul-spiriduș care a învățat din călătoria pe spatele unei gâște mai mult decât într-o singură viață. Asta am făcut două zile, cu ochii nedezlipiți din carte, ca o senilă fericită ascunsă sub duna de puf până luni dimineața. rockin’ by myself Guns’n’Roses Dumitru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
și Caravan, în coregrafia lui Cesc Gelabert, cu compania „Gelabert - Azzopardi“ și Theatre Lliure din Barcelona, se joacă pe 17 și 18 noiembrie. Orion este o formulă coregrafică inspirată de câteva idei științifice: Big Bang, teoria lui Darwin, neuroștiințele cognitive. Călătoria începe de la mișcarea particulelor subatomice și continuă până la numeroase morfologii ale lumii animale. Caravan, al cărei titlu își are originile în creația lui Duke Ellington, marchează sosirea dansatorilor într-un cadru nefamiliar și nesigur, fără vreun punct de referință. Coregrafia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
pasaj care mi-a fost arătat, la Blues Café. Mi-aș căuta inspirația privind obiectele vechi din librăriile-galerii „Noi“ - ceasurile, ramele. În Trei zile cu mama este o frază în care cred: „Nu am regretat niciodată că am făcut o călătorie“. Dacă cineva îmi găsește un apartament în centrul Bucureștiului pentru șase luni, voi veni să-mi termin romanul la care lucrez acum sau să-l încep pe următorul! Traducere de Dana-Maria Daia „ Cred că sunt unul dintre cei mai puțin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
unde trebuie a conceptului «culturii de masă».“ Când mergi la teatru ca să mori Veronica D. Niculescu În sala de așteptare suntem opt. E beznă, chipurile ne sunt luminate numai de felinarele din stradă. Nu știm alături de cine vom pleca în călătoria numită Don’t look back, a companiei britanice Dreamthinkspeak. Ușa se deschide, o fată ținând în mână o lanternă strigă trei nume. Grupul o urmează tăcut. Peste cinci minute va reveni. O urmez, împreună cu doi bărbați. Nu vom schimba nici un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
t look back, a companiei britanice Dreamthinkspeak. Ușa se deschide, o fată ținând în mână o lanternă strigă trei nume. Grupul o urmează tăcut. Peste cinci minute va reveni. O urmez, împreună cu doi bărbați. Nu vom schimba nici un cuvânt, întreaga călătorie. Vom experimenta singurătatea în trei, fiecare cu spaimele noastre. Urcăm pe scările înguste, în întuneric. Clădirea primăriei e atât de schimbată, încât după două etaje și câteva coridoare, uiți unde ești. Ferestrele sunt tapetate cu catifea neagră, anumite uși sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
Moscova, mereu altfel. Se intră în grupuri de câte trei persoane, la interval de cinci minute, iar claustrofobilor și copiilor li se recomandă să nu intre. Regizorul a mărturisit că ar fi vrut ca fiecare persoană să meargă singură în călătorie, dar ar fi fost prea înspăimântător. Apoi, două persoane ar fi fost prea intim. Astfel, a ajuns la cifra trei: „Mai singur de atât nu se poate“. Opinii „O piesă fantastică... un adevărat triumf“ - „The Guardian“ „...unul dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
ca o continuă descoperire a naturii și semnelor sale faunistice, prezente și în Asobu. Cei patru filosofi întâlnesc un măgar, o bufniță, melci într-un spațiu pe care trebuie să-l parcurgă ca și cum ar dezvirgina un teren de întâmplări inedite. Călătoria e stimulată auditiv de sunete sacadate, sparte, cu care muzicienii sonorizează corpurile în cea de-a treia parte a spectacolului, cea de dans propriu-zis. Filosofii e spectacolul inițierii în sensuri extrem de simple ale lucrurilor din jur, într-o filosofie practică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
fost manechin, Înaltă, foarte slabă. O tâmpită care a făcut pe inaccesibila ca să-l determine s-o ia de nevastă; nu dădea doi bani pe arta lui, era tot timpul furioasă și țâfnoasă și l-a făcut să renunțe la călătoriile sale și să-și uite pasiunile. Știi, comercializează lucrări de artă, călătorește des În China. — Deci are mai multe În comun cu tine. — Da. Sunt cel mai valoros artist al lui. Mă respectă enorm. E un tip de modă veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cât Îmi ia psihologul. Dar face fiecare bănuț. Ghicitoarea mi-a zis că Charlie va face prima mișcare În L.A. Sincer, abia m-am Întors de la o prezentare din Spania și Franța, În momentul ăsta sunt sătulă până-n gât de călătorii și Încă amețită din cauza diferenței de fus orar, dar trebuie să mă duc la L.A. Am fost În șaizeci de țări, dar n-am ajuns Încă pe Coasta de Vest. E ocazia perfectă! Kitty asculta visătoare. Cât de mult o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
privi În timp ce răspundea. Ideea de-a rămâne singură cu el o Înspăimânta. Roger ducea o viață de fațadă, pentru „prieteni“. Avea mii de „prieteni“ În toată țara, mergea de la o petrecere la alta, de la o Întâlnire la alta, dintr-o călătorie În alta și toată lumea Îl simpatiza pentru că era sufletist și charismatic. Dar În intimitate se comporta ca un pește scos din apă. Exista Întotdeauna ceva - un scop, o agresivitate care Îi Împiedica să comunice firesc. Kitty Își eliberă Încet mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pedepsiseră pe cei atât de nesăbuiți Încât să destrame o familie și să păteze imaginea „omului nou“. Cei divorțați erau o raritate, proscriși În lumea comunistă. Oamenii care se căsătoreau pe vremea aceea o făceau pentru totdeauna - era ca o călătorie, numai dus, spre Siberia. Kitty Își dorise ca viața ei să fie diferită, mai liberă. Își părăsise familia, abandonase regulile după care trăiau oamenii „normali“. Și după atâta timp În Manhattan, aproape uitase ce Însemna normalitatea. Răsuci cheia În ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
a tot trimis mesaje din China, unde lua parte la o conferință. Nu era nimic personal sau prea prietenos, doar un fel de a păstra legătura. După aproape o lună a sunat-o. I-a spus că se Întorsese din călătorie și a Întrebat-o dacă n-ar vrea să vină la o petrecere. Părea normal, ca un prieten, nu ca un potențial iubit, așa că a fost de acord. Spre surprinderea ei a venit singur să o ia, Într-o limuzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cutiile mari, voia să călătorească fără prea mult bagaj, avea o singură geantă. Își lăsase chiar și laptopul acasă. Nu văzuse niciodată Coasta de Vest. Se gândise că, dacă tot se Întorcea În Europa, asta avea să fie ultima ei călătorie. Un fel de rămas-bun față de America. Kitty era fericită că lăsa În urmă frigul din New York, zăpada, apartamentul plin de cutii, colegul de cameră a cărui prezență, oricât de tăcută, o deprima și o făcea să nu se simtă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
făcea parte din categoria oamenilor normali care nu se deplasau decât cu mașina, așa Încât ideea lor de-a pleca la San Francisco cu autobuzul i se părea nebunească. — Cât facem pe drum? Întrebă Kitty. — Cam patru ore. E ca o călătorie la Washington, zise Desert Rose. Știa că această comparație cu Washingtonul făcea distanța mai ușor de Înțeles și de acceptat. Nu putem să mergem decât cu autobuzul dacă vrei să vezi autostrada de pe coasta Pacificului. N-ai spus tu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Și cu un bărbat minunat la volan, știu, spuse Desert Rose În glumă. Ei bine, asta e șansa ta să vezi ce ți-ai dorit. Kitty se gândi o clipă. Dacă pentru ea L.A.-ul era ca planeta Marte, atunci călătoria la San Francisco echivala cu o excursie pe Uranus. Dar... la naiba, de ce nu? — În regulă, când plecăm? — Înainte de apus, ca să ne putem bucura de priveliște, răspunse Desert Rose. Stai o clipă să plătesc și mergem. Hei, nu așa repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]