52,493 matches
-
grup cuprinde scriitori, între care cei mai celebri sunt Raymond Queneau, Italo Calvino și Georges Perec, dar și personalități cu o dublă competență, precum compozitorul de matematici și poezie Claude Berge (cel care a dezvoltat Teoria grafurilor). Considerând că constrângerile artistice voluntare formale reprezintă un puternic stimulent pentru imaginație, "" și-a fixat mai multe direcții de lucru: Cercertările în domeniul "synthoulipisme" reprezintă fațeta cea mai cunoscută de marele public, și în același timp cea mai spectaculoasă. Sunt celebre metode precum "metoda
Oulipo () [Corola-website/Science/320599_a_321928]
-
în caleașcă, în drum spre luna de miere. Au dublat în limbă română: Alte voci: Muzica Studio dublaj: AGER FILM Studio cântece: AGER FILM Regie dialog: Anca Sigartău Traducere: Maria Frenț-Lung Regie muzicală: Bogdan Giurgiu Adaptare cântece: Marian Stere Coordonator artistic: Maciej Eyman Versiune în limbă română produsă de: DISNEY CHARACTER VOICES INTERNATIONAL, INC.
Cenușăreasa (film din 1950) () [Corola-website/Science/320560_a_321889]
-
la destrămarea secolului al XX-lea așa cum îl știm. În "The Pirate", eroul este obligat să împiedice un grup de oameni sărmani să înceapă o nouă viață pe o altă planetă - deoarece stabilirea lor acolo ar distruge urmele unei ființe artistice care a trăit pe ea. O temă similară, dar la un alt nivel, apare în "Sister Planet": deși terraformarea planetei Venus ar da o nouă șansă oamenilor care mor de foame pe Pământul suprapopulat, ea ar duce la exterminarea proaspăt
Poul Anderson () [Corola-website/Science/320598_a_321927]
-
În această lucrare, Pontormo s-a mai inspirat și din Rafael și Andrea del Sarto. În 1523, Pontormo se refugiază la Galluzzo, o suburbie a Florenței de teama unei epidemii de pesta care izbucnise. Urmează o perioadă bogată în realizări artistice. Timp de patru ani (1523 - 1527), Pontormo lucrează la decorarea mănăstirii de călugări carthusieni "Certosa di Firenze din Galluzzo". La cele cinci picturi care reprezintă tema biblică a patimilor Domnului, Pontormo adopta un stil inspirat de gravurile lui Albrecht Dürer
Jacopo da Pontormo () [Corola-website/Science/320612_a_321941]
-
Cuvânt înainte" de conf. univ. dr. Gheorghe Calcan, de la U.P.G. 28. "Biografii alese sub harul Muzei Clio", 2016, tipografia "Karta-Graphic" din Ploiești. A ținut expuneri/conferințe de-a lungul perioadei 1970-2000 în întreprinderi și instituții, în așezăminte culturale și artistice, în unități de învățământ de toate gradele. Temele, în abordări libere și, mai rar, scrise, vizau probleme fundamentale ale istoriei naționale și locale: de la etnogeneza românească și evoluția vieții statale și până la aspecte legate de revoluțiile române de la 1821 și
Ion Ștefan Baicu () [Corola-website/Science/320613_a_321942]
-
unor familii bogate. De asemenea, a mai lucrat și la ornarea cu mozaic a presbiteriului bisericii "Santa Maria Maggiore". În 1525 se mută la Veneția, unde rămâne cinci ani. Deși nu participă la decorarea palatului dogelui, participă activ la viață artistică venețiana, tablourile sale fiind apreciate de persoanele înstărite din regiune. Moartea, în 1531, a pictorului Vincenzo Catena pune problema administrării moștenirii rămase, fiind înființată o comisie în acest scop. La propunerea breslei pictorilor, alături de Titian, si Lotto devine membru al
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
colegii lui de la vremea respectivă: Mircea Popa (1947-1964), Alexandru Șumski (1965-1968), Remus Georgescu (1968-), Peter Oschanitzky (1983-1993). A beneficiat cu ocazia concertelor corale de profesionalismul dirijorilor permanenți de cor Mircea Hoinic (1951-1972), Ion Românu (1957-1969) și Diodor Nicoară (1969-2006). Instituțiile artistice din Arad și Timișoara fiind în plină ascensiune, are ocazia să acompanieze soliști deja confirmați și e un susținător fervent al celor în devenire, pentru a-i pomeni doar pe români: Marta Steinfeld (Adorian, Lazoc), Corneliu Gheorghiu, Kurt Mild - printre
Nicolae Boboc () [Corola-website/Science/320651_a_321980]
-
Boboc activează ca dirijor cu jumătate de normă la Opera Națională Română Timișoara și preia frânele directoratului la Operă pentru 11 ani, între 1963-1974. Este invitat să dirijeze și să monteze spectacole de operă și în străinătate. Urmează o carieră artistică pe patru decenii purtând filarmonica și opera des peste hotare, prin Europa dar si Turcia, URSS, Israel, Egipt, SUA. Revine la filarmonica din Arad între 1982-1987 iar după reînființarea facultății de Muzică din Timișoara, predă cursul de "Istorie a muzicii
Nicolae Boboc () [Corola-website/Science/320651_a_321980]
-
Răscoalei Nika, moment care a marcat însă și declinul gradual al acestui sport. Apariția sau rădăcinile curselor de care nu este cunoscută cu exactitate dar se presupune a fi apărut odată cu însăși carele de luptă. Este cunoscut dintr-o reprezentare artistică de pe fragmentele unui vas din ceramică faptul că sportul exista în lumea miceniană dar prima referință literară este cea descrisă de Homer, la jocurile funerare ale lui Patrocle. Participanții la această cursă au fost Diomede, Eumele, Antilochus, Menelau și Merion
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
realizate în domeniul imprimării și redării sunetului, cât și deschiderea culturală fără precedent a țării i-au asigurat muzicii ușoare o popularitate enormă de-a lungul perioadei interbelice. După Al Doilea Război Mondial, impunerea ideologiei comuniste a restricționat toate demersurile artistice, transformându-le în unelte de propagandă. Deși artele „înalte” au beneficiat de o libertate mai mare după încetarea - în anii 1960, a - curentului proletcultist, muzica ușoară, curtată de ideologii comuniști pentru forța ei de impact asupra publicului, a rămas o
Muzica ușoară românească () [Corola-website/Science/320696_a_322025]
-
generație cu regretata Mihaela Runceanu. A studiat cu profesorii Petre Brâncuși (teoria muzicii), Victor Giuleanu (teorie și solfegii) și Carmen Petra-Basacopol. Imediat după terminarea facultății a fost angajată la Ansamblul „Doina” al Armatei. A întreprins turnee în țară cu Ansamblul artistic al UTC (1975-81) și cu Ansamblul „Doina” al Armatei (1978-81). De asemenea a concertat și în străinătate în țări precum Bulgaria, Rusia, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Grecia și Turcia. A lansat câteva șlagăre de mare succes cum ar fi: „Ești numai tu
Angela Ciochină () [Corola-website/Science/320694_a_322023]
-
să se adauge și cei care vor să schimbe liniile expres cu linii locale sau invers. Multe stații sunt decorate cu plăci de faianță complicate, unele dintre acestea datând din 1904, când metroul a fost dat în folosință. Tradiția decorării artistice cu plăci de faianță continuă și astăzi. Programul „Arta pentru transport” supraveghează ce se expune în spațiile care aparțin metroului. Instalații permanente, ca sculpturi, mozaicuri sau fotografii expuse în cutii luminate ori muzicieni care cântă în stații îi atrag pe
Metroul din New York () [Corola-website/Science/320669_a_321998]
-
precum și ale creaturilor din "300". În ianuarie 2007, studioul a lansat o pagină MySpace dedicată filmului. "The Art Institutes" a creat de asemenea un micro-site pentru promovarea filmului. La Comic-Con International (un eveniment internațional anual de patru zile dedicat segmentului artistic reprezentat de benzile desenate) din iulie 2006, standul filmului "300" a afișat o reclamă promoțională a filmului care a fost receptată. În ciuda unei securități draconice, au existat scurgeri iar "trailer"-ul filmului a apărut pe Internet în vreme ce Warner Bros. l-
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
prin cablu pe 7 mai 1995, după difuzarea de pe 26 aprilie a emisiunii "Filmând Jurassic Park". 68.12 milioane de oameni l-au urmărit, oferind postului NBC 36% din audiența acelei seri. "Jurassic Park" a fost cel mai urmărit film artistic difuzat la televiziune din aprilie 1987, când a fost difuzat "Pariul". Atracția "Jurassic Park Ride" de la Universal Studios a început să fie construită în noiembrie 1990 și a fost deschisă pe 15 iunie 1996 la Universal Studios Hollywood, costând 110
Jurassic Park (film) () [Corola-website/Science/320725_a_322054]
-
și ferestre înalte. Înfățișarea exterioară este modestă, fațadele fiind tencuite și zugrăvite, dar lipsite de volumetrie. În aceeași clădire se află și Sinagoga "Terkis", care era folosită în trecut de credincioșii hasidimi. Interiorul clădirii este decorat cu pricepere și sensibilitate artistică, într-un stil eclectic, predominant baroc, aproape monumental. Pereții interiori sunt zugrăviți cu imagini din Eretz-Israel de către pictori care nu fuseseră niciodată acolo. La 18 mai 2002 Comunitatea Evreilor din Fălticeni a reclamat la poliție că persoane necunoscute au pătruns
Sinagoga Mare din Fălticeni () [Corola-website/Science/320751_a_322080]
-
efectiv pe scena de la restaurantul-cabaret Patachou. Pentru a îl susține, Pierre Nicolas, basistul orchestrei cântăreței, îl acompaniază în mod spontan. Când Patachou vorbește despre descoperirea să, acesta nu reușește să stârnească curiozitatea managerului teatrului Trois Baudets, Jacques Canetti, totodată director artistic la Philips. Pe 9 martie 1952, el a mers la cabaretul Patachou, ascultând protejatul cântăreței. Încântat, el l-a convins pe președintele de la Philips să semneze un contract. Ziarul cotidian France-Soir, din 16-17 martie, avea titlul "Patachou a descoperit un
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
Se distinge prin pictura interioară și exterioară de la 1847, îndeosebi prin ampla desfășurare a scenei "„judecății de apoi”" din jurul intrării, în pridvor. Se remarcă și figurile ctitorilor în costume de epocă din tindă și pisaniile. Valoarea de document istoric și artistic o recomandă pentru includerea pe noua listă a monumentelor istorice. Nu se cunoaște vechimea lăcașului din Dămțeni. Vre-o veche pisanie s-ar mai putea afla sub stratul de tencuială din exterior sau din interior. Construcția a primit înfățișarea actuală
Biserica de lemn din Dămțeni () [Corola-website/Science/321560_a_322889]
-
un rol atât de important într-un serial de televiziune american. Walter Koenig s-a alăturat distribuției în rolul sublocotenentului Pavel Chekov în cel de-al doilea sezon. Printre persoanele care au lucrat la producția serialului s-a numărat directorul artistic Matt Jefferies. Jefferies a proiectat nava stelară "Enterprise" și majoritatea interioarelor sale. Contribuția sa la succesul serialului a fost omagiată prin denumirea de „Tub Jefferies”, dată coloanelor de serviciu din interiorul navelor prezentate în diversele serii "Star Trek". Pe lângă faptul
Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/321537_a_322866]
-
cu ani în urmă a colorat câteva din creațiile sale, această practică fiind preluată de Anthony Caro, care a apărut în anii 60 ca proeminent sculptor englez de metale. La sfârșitul anilor 50, pop-art-ul a devenit cel mai cunoscut curent artistic. A apărut în diferite domenii, a fost voit modern, dar nu a redat mașina, ci perioada culturii consumatorului. Creații caracteristice au fost cutiile de bere din bronz ale lui Jasper Johns (n.1930) și uriașii hamburgeri din plastic și cornetele
Sculptura secolului al XX-lea () [Corola-website/Science/321557_a_322886]
-
care are doi copii, Erik și Alexandra și împreună cu care locuiește lângă Seattle, Washington. El este deist. Bear este considerat un autor de hard science fiction datorită descrierilor științifice din opera să. La începutul carierei sale a publicat și opere artistice, printre care se numără ilustrații ale uneia dintre primele versiuni ale ghidului "Star Trek Concordance" și coperți ale revistelor "Galaxy" și "F&SF". Bear oferă deseori soluții ficționale problemelor științifice și culturale majore. De exemplu, în "The Forge of God
Greg Bear () [Corola-website/Science/321567_a_322896]
-
(n. 7 noiembrie 1870, Giurgiu - d. 9 februarie 1954, București ) a fost un pictor român, unul din membrii fondatori ai Societății Tinerimea artistică. A fost fiul lui Domenico Artachino, cu ascendenți originari din portul Artachi de la Marea Marmara. În 1877, la izbucnirea Războiului de Independență, întreaga familie s-a refugiat la București. După ce a absolvit 4 clase primare, părinții l-au înscris la
Constantin Artachino () [Corola-website/Science/321563_a_322892]
-
Salonul Oficial, deschis în același timp. Împreună cu alți pictori ai vremii, printre care Nicolae Vermont și Ștefan Luchian, Artachino organizează în iulie 1897 o societate denumită "Societatea pentru dezvoltarea artelor în România - "Ileana"". A fost membru fondator al societății Tinerimea artistică înființată la 3 decembrie 1901 de un grup de pictori, între care Ștefan Luchian, Nicolae Vermont, Arthur Verona, Frederic Storck, Ștefan Popescu și Gheorghe Petrașcu. Gruparea milita pentru o artă realistă, pentru subiecte luate din viața țăranilor, a oamenilor de
Constantin Artachino () [Corola-website/Science/321563_a_322892]
-
a murit subit, la vârsta de 84 de ani. A abordat toate stilurile sfârșitului de secol al XIX-lea, înregistrând influențe din academism, impresionism, postimpresionism ori simbolism, curente cu care a luat contact în timpul studenției ori ulterior, în anii maturității artistice. Pe lângă multitudinea de picturi de șevalet create de-a lungul vieții, a contribuit și la pictarea a două biserici:
Constantin Artachino () [Corola-website/Science/321563_a_322892]
-
în acel moment, cea mai tânără companie subvenționată din țară). Prin urmare, părăsește Capitala și, împreună cu familia, se stabilește în cosmopolitul oraș bucovinean. În aceeași perioadă aici lucrează nume de prim-plan ale generației sale: Victor Ion Popa (numit director artistic al instituției), Aurel Ion Maican, George Mihail Zamfirescu - animatori ai vieții teatrale interbelice de care îl apropie viziunea înnoitoare asupra artei spectacolului. Grație colaborării sale cu cei trei regizori, scena cernăuțeană e propulsată în avangarda mișcării teatrale românești. Pentru deschiderea
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
României ordinul „Meritul cultural” în grad de ofițer. Participă la Expoziția Anuală de Artă Plastică din București. Predă cursuri de perspectivă la Uniunea Arhitecților din România. 1949-1950 Membru fondator al Uniunii Artiștilor Plastici și al Fondului Plastic din România. Consilier artistic la Institutul de Proiectări Metalurgice din București, pentru care realizează o serie de compoziții cu tematică industrială. 1950-1957 În toată această perioadă, activează ca profesor universitar la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București. Participă la Expoziția Anuală de
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]