57,527 matches
-
Iar magazinul e În Santa Monica! — Adică la o oră și jumătate de-aici! zise Suzanne. Îmi pare rău, dar nu te pot duce până În Santa Monica, am Întârziat deja... Kitty se declară de acord cu Suzanne, o a doua călătorie era exclusă. — Îmi pare rău, dar trebuie să te lăsăm aici. Nu o mai putem reține pe Suzanne cu mașina o oră și jumătate dus, și Încă pe-atât până În Bel Air. — Bine, zise Desert Rose morocănoasă, dar demnă. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dar demnă. Își scoase bagajele din mașină, unul câte unul, iar după ce extrase tot mormanul din portbagaj Îi mulțumi lui Suzanne. Apoi Îi Întoarse spatele lui Kitty și se Îndepărtă, fără un singur cuvânt de rămas-bun. Un final prost al călătoriei lor Împreună. Când mașina se puse În mișcare, Kitty se uită În oglinda laterală și o văzu pe Desert Rose singură În parcare, Înconjurată de bagaje, cu umerii lăsați, Înfrântă, devenind din ce În ce mai mică, până atinse dimensiunea unui punct. Se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
gândea cât de frivole și de greu de Înțeles păreau probabil cuvintele ei. — Doar joia trecută? zise Suzanne. Vă purtați de parcă v-ați cunoaște de foarte mult timp. — Așa pare. Suzanne nu mai Întrebă nimic, Kitty tăcea și ea, dar călătoria era lungă. — E un șef bun? Întrebă În cele din urmă Kitty. — E extraordinar! zise Suzanne, cu un entuziasm neprefăcut. — Mă gândeam eu. Toată lumea Îl adoră, mai ales femeile. Își aminti cum Îl mânca din priviri femeia de la Viceroy Hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
toate clipele minunate pe care mi le-ai dăruit. Ea Îl privi, se uită la portiera deschisă, ezită, apoi spuse ce avea pe suflet. — S-ar putea să nu te mai văd sau să nu te mai aud niciodată după călătoria asta, așa că e mai bine să fiu absolut sinceră, zise ea, simțind că inima era gata să-i sară din piept din cauza Îndrăznelii a ceea ce urma să-i spună. Te iubesc, aș fi cea mai fericită femeie din lume dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
regăsesc. 19 Pe Coasta de Est, visând la Coasta de Vesttc "19 Pe Coasta de Est, visând la Coasta de Vest" Când avionul decolă În noaptea aceea, Kitty simți că i se Întoarce stomacul pe dos, de parcă făcea bungee jumping. Călătoria ei În L.A. se Încheia; Începea călătoria departe de Matthew. Însă avea sentimentul că vor fi din nou Împreună. Peste o mie de ani-lumină sau ceva de genul ăsta. Adormi În scaun, privind peisajul verde la Californiei, și visă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
la Coasta de Vesttc "19 Pe Coasta de Est, visând la Coasta de Vest" Când avionul decolă În noaptea aceea, Kitty simți că i se Întoarce stomacul pe dos, de parcă făcea bungee jumping. Călătoria ei În L.A. se Încheia; Începea călătoria departe de Matthew. Însă avea sentimentul că vor fi din nou Împreună. Peste o mie de ani-lumină sau ceva de genul ăsta. Adormi În scaun, privind peisajul verde la Californiei, și visă că era o pasăre Într-un copac. Una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
taxi? Dar numai până la prima oprire, așa se face. Kitty nu știa lucrul ăsta. — Eu locuiesc În Armory Court, mergi mai În nord? Fata o privi uimită. — Ce chestie, și eu tot acolo locuiesc. Norocul nu o părăsise pe Kitty. Călătoria se dovedea a fi de bun augur până la ultima sută de metri. Se amuzară amândouă de coincidență și se urcară Într-un taxi. Pe când mașina Înainta prin zloata murdară, fata Îi povesti lui Kitty că era model și că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pădurea de clădiri Înalte și cenușii și printre movilițele de zăpadă de pe marginea drumului, până când opri sub copertina de deasupra intrării de la Armory Court. Kitty Își coborî picioarele Încălțate În papuci de plajă din mașină și făcu ultimul pas al călătoriei pe un covor uscat. — Bine ai revenit, Îi zise Carlos, un spaniol de vârstă mijlocie, cu o mustață mare, neagră, portarul ei favorit. Cum a fost călătoria? o Întrebă, nevenindu-i să-și creadă ochilor când Îi văzu picioarele. Papuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
picioarele Încălțate În papuci de plajă din mașină și făcu ultimul pas al călătoriei pe un covor uscat. — Bine ai revenit, Îi zise Carlos, un spaniol de vârstă mijlocie, cu o mustață mare, neagră, portarul ei favorit. Cum a fost călătoria? o Întrebă, nevenindu-i să-și creadă ochilor când Îi văzu picioarele. Papuci? — O, Carlos, a fost o călătorie norocoasă, răspunse radioasă. — Norocoasă? Întrebă acesta neîncrezător. Ți-au furat cizmele? Kitty deschise ușa apartamentului și se opri puțin, privind grămada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ai revenit, Îi zise Carlos, un spaniol de vârstă mijlocie, cu o mustață mare, neagră, portarul ei favorit. Cum a fost călătoria? o Întrebă, nevenindu-i să-și creadă ochilor când Îi văzu picioarele. Papuci? — O, Carlos, a fost o călătorie norocoasă, răspunse radioasă. — Norocoasă? Întrebă acesta neîncrezător. Ți-au furat cizmele? Kitty deschise ușa apartamentului și se opri puțin, privind grămada de cutii din cameră. Oftă și intră ca un djin care trebuie să se bage la loc În sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu care se Întâlnise În aeroportul din L.A. Era ultima zi a lui Antonio și prima zi a Olgăi. În mijloc tronau cutiile, iar bagajele lor nedesfăcute stăteau lângă perete. Camera mai avea puțin și exploda. — Bună, cum a fost călătoria? o Întrebă Antonio, fericit să o vadă. — Superbă! Se Întoarse s-o salute pe Olga. Îmi pare bine că ai ajuns, a fost foarte tare felul În care ne-am Întâlnit În avion. — Da. Cum a fost la L.A.? Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
la o Întâlnire, dar Kitty nu răspundea la telefon și ignora toate invitațiile. Scria În fiecare zi, apoi se plimba Îndelung În jurul lacului din Central Park. La Întoarcere se oprea la biserică și se ruga ca Matthew să-și anuleze călătoria În Europa și să vină la New York. Spera să-și dea seama că vechea lui relație nu mai avea șanse de reușită, pentru că Încălcase pactul, și să se hotărască să facă tot ce-i stătea În putere pentru binele noii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
America. La nouă și jumătate Kitty Îl părăsi și se duse să-și Întâlnească prietenele la Bar and Books, un bar unde se fuma trabuc, aflat la intersecția dintre Lexington și 73rd Street. Murea de nerăbdare să le povestească tuturor călătoria ei la Los Angeles. Olga, noua ei colega de cameră, ajunsese deja. Era o tânără de douăzeci și patru de ani, născută În Siberia, care lucra acum că proiectant de softuri financiare, avea un IQ ridicat, niște picioare uluitoare și o experiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
medic pe care Încercase să-l cupleze cu prietena ei Corinne de Anul Nou. — Un Sf. Valentin fericit! Ai ceva planuri pentru diseară? Nu, nici o Întâlnire, zise Kitty. Tu? — O să cinez cu o tipă care vine din Oregon Într-o călătorie de afaceri. — Cum v-ați cunoscut? — Prin cineva. — Vă cunoașteți, v-ați mai văzut până acum? Știa că Ben nu putea să mintă, dar nici nu voia să pară disperat. — O dată. E drăguță. — Îți amintești culoarea ochilor ei? Îl tachină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ne mai chinuim... Știu... oftă el. Închise. Telefonul sună din nou. Era Sam, prietenul ei dramaturg. — Bună, Kitty. Nu ne-am mai auzit de mult. Un Sf. Valentin fericit! — Și ție, Sam, răspunse destul de rece. — Cum te-ai distrat În călătorie? Întrebă el șovăitor. Kitty aruncă o privire pe fereastră, la luminile licărind dincolo de East River, departe spre orizont, Întrebându-se o secundă dacă ar trebui să-i spună lui Sam că se Îndrăgostise de un alt bărbat la fel cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ochii. Încă i se Învârtea capul din cauza alcoolului pe care Bill Blitz Îl pompase În ea cu o noapte Înainte și observă că prima filă a calendarului de lângă pat indica tot 14 februarie. Trecuseră două săptămâni de când se Întorsese din călătorie și Încă nu o sunase pe Desert Rose. Își aminti silueta mică a prietenei sale așezată pe grămada de bagaje, imaginea surprinsă În oglinda laterală a mașinii lui Matthew, și Începu să se simtă vinovată. Dacă i se Întâmplase ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Charlie, care proveneau din același mediu, aveau prieteni comuni și locuiau În același oraș. Charlie dispăruse fără urmă după ce se Întorsese din L.A., iar ea renunțase să-l mai sune. Nu Îi telefonase nici Kitty. Desert Rose așteptase cu nerăbdare călătoria aia nenorocită luni de zile, iar aceasta se transformase Într-un eșec emoțional, financiar și artistic. Acum era bolnavă, lefteră, fără prieteni și fără partener În acea zi specială. În afara de pisicile ei, nu mai avea pe nimeni. Dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
c-ai fi putut să fii jefuită, mi-am făcut griji pentru tine. Desert Rose ridică din umeri. — N-a fost mare lucru, m-am descurcat. Am sunat-o pe verișoara mea și a venit ea să mă ia. Oricum, călătoria asta a fost un adevărat coșmar pentru mine. Tăcu, privind chipul radios al lui Kitty. Pentru tine a fost bine, pentru mine a fost rău. Kitty zâmbi, melancolică. — Da, a fost minunat. Nu te Întâlnești În fiecare zi cu dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cufunda adânc În scaunul lui mare, negru, de piele și privea soarele roșiatic ce scălda În lumina lui orizontul, sub un strat jos de nori. Același soare pe care Îl privea și ea acum. Oare la ce se gândea În călătoria lui singuratică? La faptul că femeilor le place ideea asta naivă din finalul filmelor western de-a călări către soarele care apune Împreună cu bărbatul iubit, iar el prefera să plece singur, la răsărit? Sau poate la faptul că Își schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
colaterale, care se vor iluminate prin voința supraomenească a unui regizor de geniu. Dar... regizorul lipsește. Actorul este singur pe scenă, doar el cu proiecțiile umbrei sale, și tot ceea ce trebuie să facă este să comande umbrelor să îl urmeze. Călătoria spre sine este o aventură dezesperantă, fără sfârșit si, forțând puțin lucrurile, fără țintă. Pentru că Școlarul Durerii nu are răbdare să crească, să se ajungă din urmă, nici măcar să se privească în ochi. Poate din teamă? De aici și receptivitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
E o mare indiscreție, un privilegiu al netotului, e un mare abuz să întrebi oamenii ce așteaptă. Tot așa de mare ca faptul de a cere fățiș unui grav bolnav sau unui grav rănit să-și amâne cu câteva ore călătoria și cu câteva zile decesul. Sunt unele întrebări absurde și unele pretenții caraghioase, pe care nici în vis o cugetare cuminte să nu le formuleze. (Liniștiți și neliniștiți) Deși ni se oferă o dezlegare a acestei întrebări (" În realitate, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
enigmatec. „La capătul pământului domnișoară...! Nu trebue să-ți fie teamă, nu te voi lăsa singură să te rătăcești...! Dacă se va Întâmpla să ne aflăm la o răspântie de drumuri, vom Încerca pe fiecare până ce, vom ajunge la ținta călătoriei noastre...!!” Atena surâse mulțumită. Reuși-se Însfârșit să-l facă să rostească unele cuvinte imaginare de o așa manieră Încât fata era aproape topită de dragul lui. Mai mult, Îi admirase cuvintele meșteșugit construite adresate muncitorilor precum și a altor persoane care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și cu un mare efort de voință manevră corpul până În momentul când se mută În partea comodă a patului. Era dezorientat...! O nelămurită obsesie Îi contamina memoria, În mod inexplicabil. Se trezise după un somn ce durase milenii, după o călătorie În timp, depășind cu ușurință, Însăși viteza luminii...!! Într-un târziu avea să constate totuși, vibrațiile electrice aveau tendință de a-și Încetini ucigătoarele impulsuri penetrante, produse de creerul mic continuând cu coloana vertebrală, iar vibrațiile muzicale pierzându-se În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mergeți la gară pentru a cumpăra un bilet de tren care va porni la drum În ziua respectivă...Mai departe, imediat vă urcați În acceleratul care pleacă În nordul țării și ve-ți coborî la Thessalonicki. Așa dar, deci... În continuarea călătoriei aveți la dispoziție două variante din care trebue să alegeți. Ori schimbați trenul călătorind În continuare până la poalele munților Macedoniei ori, evident, ceva mai simplu, veți aborda un autobuz care te va depune În mijlocul naturii la cota 1450, unde veți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Atena se putea Întoarce fără probleme În țara ei natală iar de acolo cu puțină cheltuială, se vor revedea ori unde pe această planetă, exceptând țările cu regim de teroare comunist...!! Precipitat, Tony Pavone cumpără biletul de avion cu ținta călătoriei direct În capitala Statului Israel Tel Aviv, cu decolarea de pe aeroportul Otopeni În ziua de 15 iunie 1983. Era grăbit, suficient de Înfricoșat fiind supus permanent unei puternice presiuni: investigațiile Lct.Col. Tudose Ion se amplificase. Orice invitație la poliție
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]