50,381 matches
-
sau în timpul luptelor din zilele care au urmat. După încheierea luptelor, civilii din Arnhem și satelel din jurul orașului au fost evacuați forțat, ceea ce a permis germanilor să transforme malul de nord al Rinului într-o zonă defensivă puternică. Celor care locuiseră în zonă nu li s-a permis să se reîntoarcă la casele lor fără să aibă un permis, iar cei mai mulți nu au revenit până la sfârșitul războiului. Casele olandezilor au fost jefuite în mod sistematic, bunurile furate fiind trimise ca ajutoare
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
la München, în perioada 1878 - 1882, unde și-a desăvârșit cunoaștințele la cursurile Academiei Regale sub directa îndrumare a lui Alois Gabl, Otto Diez și Ludwig von Loefftz. Hollósy s-a stabilit definitiv, după terminarea academiei la München unde a locuit până la sfârșitul vieții. În anul 1886 și-a deschis la München propria "Școală particulară de pictură". Din acest an cariera sa a orbitat definitiv pe traiectoria îmbinării creației originale cu opera pedagogică. Încurajat de István Réti și János Thorma, elevii
Simon Hollósy () [Corola-website/Science/336705_a_338034]
-
în orașele învecinate, iar apoi, în următorii ani, a participat la expoziții din ce mai importante ce au avut loc în toate marile orașe elvețiene. A început să fie interesat de sculptură în 1960, atunci când a călătorit în Mexic (unde locuiește fratele său) și a intrat în contact cu arta indigenă maya și aztecă, precum și cu civilizațiile precolumbiene. Expune mai mult și mai des pe continentul american, în Mexic, dar și în Puerto Rico, Insulele Virgine, precum și în Statele Unite ale Americii. Începând din
Nag Arnoldi () [Corola-website/Science/336727_a_338056]
-
maya și aztecă, precum și cu civilizațiile precolumbiene. Expune mai mult și mai des pe continentul american, în Mexic, dar și în Puerto Rico, Insulele Virgine, precum și în Statele Unite ale Americii. Începând din anii '70 s-a dedicat în principal sculpturii. Din 1971 locuiește la Comano, deplasându-se periodic la Veneția și Ciudad de Mexico. Muzeul Cantonal de Artă din Lugano conține următoarele sale lucrări: Alte lucrări ale sale se află în următoarele locuri:
Nag Arnoldi () [Corola-website/Science/336727_a_338056]
-
navală Poros, în următorul război civil grec din 1831. „Muzeul Bouboulina” de pe insula Spetses este găzduit într-un conac vechi de 300 de ani ce a aparținut celui de-al doilea soț al Bouboulinei, în care urmașii ei continuă să locuiască încă. O statuie se află în portul de pe insula Spetses. Mai multe străzi din Grecia și Cipru sunt numite în onoarea ei, printre care Strada Bouboulina aflată în centrul Atenei în apropiere de Universitatea Tehnică Națională ("Polytechnion") și de Muzeul
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
Güneș crede că a întâlnit omul potrivit, dar se va convinge singură de acest aspect, nu înainte de a trece peste răutățile famliei lui Haluk, care o acceptă cu greu. Fetele se adaptează ușor în vila în care vor trebui să locuiască. Nazlı încă îl suspectează pe Haluk, în timp ce Selin încearcă să se împrietenească cu amicii noului lor frate, Ali (Tolga Sarıtaș), dar este pusă în situații stânjenitoare. Serialul prezintă modul în care decurg relațiile din familie. Apar probleme, chiar cu caracter
Güneş () [Corola-website/Science/336738_a_338067]
-
pentru serial de cantautorul brazilian Rodrigo Amarante. Melodia acompaniează intro-ul creat de DK Studios sub supravegherea regizorului artistic Tom O’Neill. Imaginile, tematice anilor '80, conțin metraj cu regiunile montane ale Bogotei și cartierele sărace ce înconjoară capitala, persoanele care locuiesc acolo, știri arhivate, violență, și se adresează situației traficului de droguri din Columbia în general, precum și încercării Statelor Unite de a o controla, dar și farmecul vremurilor. Montajul exclude anumiți oameni care nu au vrut să apară în credite, dar include
Narcos () [Corola-website/Science/336770_a_338099]
-
restul Paioniei, incorporând-o în imperiul său. Mai târziu, teritoriul a fost cucerit de Imperiul Roman, și regiunea a ajuns să facă parte din două provincii romane. Partea mai mare era în Macedonia Salutaris, dar regiunile de la frontiera de nord, locuite de dardani, au ajuns să facă parte din Moesia Superior. Deja în 400 d.Hr. paionienii își pierduseră identitatea, Paionia devenind doar un termen geografic în cadrul regiunii Macedonia. În anii '580, scrierile bizantine atestă raidurile slavilor în teritoriile bizantine ale
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
de albanezi din Kosovo s-au refugiat în Macedonia. Deși au plecat după terminarea războiului, la scurt timp după aceea, radicali albanezi din interiorul Macedoniei și din afara ei au luat armele, cerând autonomie sau independență pentru zonele din Republica Macedonia locuite de albanezi. Războiul civil dintre guvern și albanezii insurgenți a avut loc între martie și iunie 2001, mai mult în partea de nord și de vest a țării. Războiul s-a încheiat după intervenția forțelor NATO de monitorizare a armistițiului
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
se află în partea de sud-est a Orașului Vechi din Ierusalim și este unul din cele patru cartiere ale acestuia, alături de „Cartierul musulman”, „Cartierul creștin” și „Cartierul armean”. El se numește așa din secolul al XIX-lea. În cartierul evreiesc locuiesc circa 6000 locuitori, marea majoritate evrei evlavioși, și el cuprinde case de locuit, lăcașuri de cult evreiesc, situri arheologice, obiective de turism, magazine de suveniruri și de judaica, și restaurante. Cartierul se întinde pe o arie de 20 hectare și
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
unul din cele patru cartiere ale acestuia, alături de „Cartierul musulman”, „Cartierul creștin” și „Cartierul armean”. El se numește așa din secolul al XIX-lea. În cartierul evreiesc locuiesc circa 6000 locuitori, marea majoritate evrei evlavioși, și el cuprinde case de locuit, lăcașuri de cult evreiesc, situri arheologice, obiective de turism, magazine de suveniruri și de judaica, și restaurante. Cartierul se întinde pe o arie de 20 hectare și reprezintă circa o cincime din suprafața Orașului Vechi. El se învecinează cu Muntele
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
După răscoala lui Simon Bar Kokhba și înăbușirea ei în anul 135, evreii din Ierusalim au fost expulzați din localitate. Pe ruinele Ierusalimului s-a întemeiat orașul greco-roman Aelia Capitolina În timpul perioadei bizantine a continuat interdicția pentru evrei de a locui în oraș. Evreii au putut din nou să se stabilească la Ierusalim abia sub stăpânirea arabă musulmană care a început aici în anul 640 și s-au concentrat în jurul Muntelui Sion. De fapt, vreme de sute de ani, Cartierul evreiesc
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
constatare se bazează pe marturia cruciaților care au povestit cum în anul 1099 în cursul primei cruciade au străpuns zidurile orașului dinspre nord și au trecut prin „Cartierul evreilor”. În timpul primei jumătăți a stăpânirii lor, cruciații au interzis evreilor să locuiască la Ierusalim. În 1170, la finele epocii cruciate, călătorul Beniamin din Tudela a găsit la Ierusalim o mică comunitate de 200 de persoane, concentrată în jurul Turnului lui David, aceasta fiind singura mărturie a prezenței evreilor în oraș în acea perioadă
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
au dărâmat sinagoga, prefăcând-o în ruină - în ebraică Hurvá. De atunci resturile sinagogii s-au numit „Hurvat Rabi Yehuda Hehassid” sau Sinagoga Hurvá. Consecințele conflictului au fost critice, deoarece în urma neplatei datoriei, musulmanii au interzis evreilor așkenazi să mai locuiască în cetate. În cartierul evreiesc au ramas, drept urmare, numai celelalte obști evreiești, casele de rugăciune ale așkenazilor au fost închise și doar o mica minoritate dintre ei, îmbrăcându-se ca sefarzii, au izbutit să rămână în oraș. Locuitorii cartierului evreiesc
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
de adăpost”. Acestea erau ultimul spațiu locativ construit în cartier, după el nerămănând nici un teren fără case. În acea vreme cartierul a fost populat de peste 10000 evrei, jumătate sefarzi și jumătate așkenazi. După estimări, la sfârșitul secolului al XIX-lea locuiau în Orașul Vechi circa 20000 evrei. Abatorul Ierusalimului se afla în partea de vest a Cartierului evreiesc, lângă sinagogile sefarde. El răspândea în jur o duhoare greu de suportat. Și un călător străin a remarcat în anul 1806 că acesta
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
Shaananim, cel dintâi cartier evreiesc dinafara zidurilor Ierusalimului. Evreii din Cartierul evreiesc din cetate nu s-au grăbit să-și părăsească cartierul și procesul de ieșire din acest perimetru a durat decenii. După recensământul din anul 1880, în acel an locuiau în Orașul vechi circa 15000 evrei, iar 2000 locuiau în afara zidurilor, în orașul cel nou. În cursul anilor tendința s-a schimbat, și până la Primul Război Mondial tot mai mulți evrei au abandonat cartierul cel vechi, pentru a trece în
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
din Cartierul evreiesc din cetate nu s-au grăbit să-și părăsească cartierul și procesul de ieșire din acest perimetru a durat decenii. După recensământul din anul 1880, în acel an locuiau în Orașul vechi circa 15000 evrei, iar 2000 locuiau în afara zidurilor, în orașul cel nou. În cursul anilor tendința s-a schimbat, și până la Primul Război Mondial tot mai mulți evrei au abandonat cartierul cel vechi, pentru a trece în zona nouă. Repartizarea demografică a evreilor din Orașul vechi
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
a crea esplanada din fața Zidului de apus.În acest fel s-a creat o continuitate între Zidul de apus, principalul loc sfânt al iudaismului contemporan și Cartierul evreiesc, și zidul a devenit parte integrală din cartier. Familiile arabe care au locuit în cartierul evreiesc au fost evacuate în schimbul unei despăgubiri financiare. O parte din ele s-au mutat în cartierul Abu Dis, o singură familie fiind evacuată din casa ei dărăpănată, abia în anul 1980, în schimbul unei despăgubiri substanțiale. Unul din
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
autonome. În același an au avut loc în Croația au avut loc în Croația, victoria lui Franjo Tuđman având ca urmare noi tensiuni naționaliste. În politicienii sârbi din Croația au boicotat , iar localnicii sârbi au preluat controlul asupra teritoriilor unde locuiau, și votând pentru ca aceste zone să devină autonome. s-au unit la scurt timp formând Republica Sârbă Krajna (RSK), stat fără recunoaștere internațională, al cărui scop era obținerea independenței față de Croația. La 25 aprilie 1991, Parlamentul croat a decis să
Referendumul pentru independența Croației, 1991 () [Corola-website/Science/336829_a_338158]
-
și 1974, care stabileau că drepturile suverane sunt exercitate de către unitățile federale, și că federația dispune doar de autoritatea special transferată ei prin constituție. Germania a pledat pentru recunoașterea rapidă a Croației, declarând că dorește să oprească violențele în zonele locuite de sârbi. Ei i se opuneau Franța, Regatul Unit și Țările de Jos, dar toate țările au convenit să urmeze o abordare comună și să evite acțiunile unilaterale. Pe 10 octombrie, la două zile după ce Parlamentul croat a confirmat declarația
Referendumul pentru independența Croației, 1991 () [Corola-website/Science/336829_a_338158]
-
Milano, la spectacole de operă în săli precum Liceo din Barcelona sau Scală din Milano. În copilărie a avut o suferință îndelungată, de pe urma căreia a rămas, pentru o bună parte a vieții, cu o sănătate delicată. În anii ’60 a locuit la Paris, Cannes și Montecarlo. În mai 1968 îl cunoaște pe diplomatul spaniol Fausto Navarro Izquierdo , și el aragonez, deși se născuse la Sân Salvador, numit la Paris. La 3 iulie 1969 se mărită cu el, în Zaragoza și după
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
amor a Wolfgang Amadeus (De dragul lui Wolfgang Amadeus), o povestire despre o femeie divorțata care muncește că infirmieră, cu o mamă bolnavă, o fată la studii la Londra, un vecin amabil și un iubit cu zece ani mai tânăr, care locuiește pe Bulevardul Donostiarra, din cartierul Ventas del Espíritu Sânto, și căruia îi plăcea să se plimbe prin parcurile Eva Perón și și să cumpere din piață Canillas, dar care acum trebuie să stea acasă, aproape în fiecare după-amiază, ca să-și
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
și au capturat Przemyśl. La data de 20 iunie, comandantul rus a ordonat retragerea din Galiția, iar pe 22 iunie, germanii au ocupat Lvov, capitala regiunii. Retragerea din Galiția a provocat consecințe grave tuturor popoarelor din diferite grupuri etnice care locuiau în regiune. Mulți germani din Galiția au fost deja transferați în regiunea Volinia la sfârșitul anului 1914. În timpul Mării Retragerii rusești din vara anului 1915, sute de mii de evrei, germani și polonezi din Galiția au fost evacuați în mod
Marea retragere (Rusia) () [Corola-website/Science/336834_a_338163]
-
a artei și literaturii Budiste. El a scris mai multe volume despre expedițiile sale și descoperirile despre Khotanul antic, Serindia și Asia Interioară. Stein i-a avut ca părinți pe Nathan Stein și Anna Hirschler, un cuplu de evrei care locuiau în Budapesta în timpul Imperiului Austro-Ungar. Părinții și sora lui au păstrat credința Iudaică, dar Stein și fratele său, Ernst Eduard, au fost botezați ca luterani, aparent pentru a îi elibera de limitările aduse de antisemitism, care le-ar fi împiedicat
Marc Aurel Stein () [Corola-website/Science/336870_a_338199]
-
a aparținut apoi fiului său, arhitectul peisagist Árpád Mühle (1870-1930). Vila era înconjurată de o imensă grădină de flori, fiind considerată una dintre cele mai frumoase proprietăți din Timișoara. După al Doilea Război Mondial într-o parte a ei au locuit urmașii lui Wilhelm Mühle. Ultimul urmaș, strănepoata florarului, a emigrat în Germania prin 1992, iar la plecare a donat o mulțime de obiecte, diplome, acte, statuete, pentru un viitor muzeu al trandafirilor. Restul vilei a fost preluată de ICRAL și
Casa Mühle () [Corola-website/Science/336876_a_338205]