57,527 matches
-
a vedea lucrurile importante. La nivelul spiritual ceața poate simboliza inițierea în practica unui anumit cult. Incercările și necazurile prin care ai trecut în învălmășeala din gară, pentru a găsi valiza pierdută, sunt exprimate în lumea visului sub forma unei călătorii inițiatice de a găsi. Vrei să găsești valiza cu orice preț. In plan psihologic conștientizezi că trebuie dusă la îndeplinire sarcina de a căuta. In plan ezoteric este o modalitate de dezvoltare spirituală. A căuta un obiect pierdut, înseamnă din
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o largă măsură și la educația estetică a elevilor, constituie un prilej de stimulare a creației artistice, de cunoaștere a artei populare etc. Clasificarea excursiilor Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-A) definește excursia ca o ”plimbare sau călătorie făcută, de obicei În grup, pe jos sau cu un mijloc de transport, În scop educativ, recreativ etc.” Acestor scopuri, pedagogul Îi va mai adăuga un scop și anume cel instructiv, accentul punându-se pe scopul educativ. Având În vedere
Caleidoscop by Viorica Maftei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93349]
-
nu mă puteam concentra deloc să scriu. Lots, lots of jobs... Aici munceam part-time, aveam garsoniera mea, nu prea mulți bani, dar suficient timp liber. Pur și simplu, aici am putut să-mi găsesc o casă. Când am făcut o călătorie, mi-a fost simplu să mă întorc aici, când n-am avut nici un ban. În Irlanda nu pot să-mi cumpăr casă, totul e foarte scump. Am reușit însă asta aici, am început să trăiesc din scris și să-mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
nu reușesc. E cea mai mare plăcere scrisul. Am muncit un pic ca profesor de engleză în Spania și aici, în ’90, ca traducător, dar nu am o carieră. Nu știu să fac ceva în mod special. Scrisul, poate. În călătoriile tale, ți s-au verificat clișeele despre anumite popoare? Cu ce clișee ai ajuns la București? Știu cu ce clișee am venit aici, dar astea nu contează. În orice loc nou în care mă duc, ajung tocmai pentru că vreau să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
că a fost o carte ciudată pentru irlandezi. Nu e ceva tipic pentru irlandezi, nu e nici o povestire acolo de la ei. A fost challenging pentru ei și poate pe alocuri exagerat, cred. E și ficțiune în carte. De exemplu, în călătorie spre Dunăre, am descris pur și simplu drumul meu pe acolo. Alte povestiri au o doză mai mare de fantezie. Nu încep niciodată o nuvelă cu gândul că vreau să iasă într-un fel la final. Pur și simplu, vreau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
cu povestiri... Și asta e adevărat. N-am însă planuri pentru roman, n-am asemenea ambiții, nu sunt construit pentru asta. Mi se pare un defect comercial, și nu artistic. Am vrut înainte de nuvele să fac un roman scurt despre călătoria mea în Georgia, dar nu mi-a ieșit. Chiar anul trecut am scris unul foarte repede, în 2-3 luni, și au fost niște probleme acolo, nu era bine făcut. Și mi-am dat seama că, dacă fac o nuvelă din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
decât obiect animat. Most Beautiful of the Drowned e o senzuală și sufocantă metaforă a Nașterii, o placentă în care Afrodita se (re)âncarnează ca Undine. Your Night Embrace este un vis roșu, excitant și extenuant. Travel traduce viziunea unei călătorii, așa cum o percepe ochiul călătorului + lentila camerei. As the Ocean Suffers e, nebulos, oceanul din interiorul craniului uman. Immemorable captează curgerea dementă a Universului spre repaosul final. Despre sunet, despre cele 18 luni petrecute de Thy Veils pentru remixarea track-urilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
cozeur desăvârțit, extrem de jovial și umorist fără pereche. Șarmul lui intelectual sporea tot mai mult, când glumea (făcând și haz de necaz), spunând epigrame, bancuri și anecdote dintre cele mai hazlii. Cine avea norocul de a-i fi companion la călătorii cu trenuliar eu profitam cât puteam de asemenea prilejuri avea temeiul să se considere fericit pentru că, delectându-se din plin, nu simțea cum trece timpul, Costică fiind Întruna pus pe glume, pe povestiri și pe ironii inofensive. Într-un sfârșit
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de-ar fi fost executat Împreună cu cineva, darmite singură. Să nu te temi de posibila Întâlnire a unui răufăcător sau a unui urs ori a altei sălbăticiuni (nota bene, cea mai mare parte a drumului aceluia trecea prin pădure, iar călătoria autoarei spre gară și Înapoi s-a desfășurat la ceasul serii), iată, așadar, ce caracter neînfricat a putut să fie Pazi! Nu s-a Înfricoșat de niciun patruped sălbatic și, cum vom vedea Îndată, nici de bestiile bipede care o
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Mislea Reținute Binevoiește, preastimate cititor, ca, Împreună, să călătorim și la temnița Mislea, Însoțind-o, astfel, din nou, pe domnișoara studentă Aspazia Oțel (autoare și protagonistă a romanului pe care l analizăm) În prea lunga-i golgotă penitenciară. Vom Începe călătoria cu trenul, dar vom sta nu Într un vagon de voiajori, ci Într-un vagon-dubă, mijloc de transport destinat persoanelor condamnate (ori arestate), fie pentru delicte politice, precum Pazi, fie pentru cele de drept comun. „Primul drum la Mislea a
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
deosebit de impresionante, precum cele În care sunt descrise cruntele torturi de la securitatea din Constanța; un Paște În mină; suferințele din prea numeroasele pedepse cu izolarea; eliberarea din Închisoarea Pitești ( În baza unui schimb de spioni, inițiat de guvernul Regatului Unit); călătoria spre Constanța, prin București; plecarea din România În Anglia; Întâlnirea cu Mama; sosirea În Canada. Nu putem Încheia această scriere Înainte de a spune că autorul, având, În temniță, o comportare caracterială de toată admirația, nepretându-se la niciun compromis, și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
îmbrăcat cu sacou roșu, a susținut adevărate numere de stand-up comedy între cântece. A prezentat cu șarm pe absolut fiecare muzician din orchestră, spunând mici povestioare. La fel a făcut și cu cântecele, astfel că întregul spectacol a părut o călătorie inspirată din muzică, însă dusă cu mult mai departe de aceasta. Minunate cântece precum cele pe versuri de Boris Vian, la fel ca și prezența solistei, Chloe, cu care Jean Loup a cântat în duet, uneori chiar și fără cuvinte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
tuturor romanelor lui Radu Aldulescu este supraviețuirea, dorința de a rezista până la capăt. Important nu este să te vindeci, pare a spune Aldulescu, ci să înveți să trăiești cu boala pe care o ai. Drumul către viață este totul, deși călătoria pare dintru început sortită eșecului. În cărțile lui Radu Aldulescu, drumul către Rai trece întotdeauna prin Iad: „Nu reușeam încă să întrevăd capătul drumului pe care o apucasem răsfoind cartea și încercând să citesc, da, o istorie de o amplitudine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
în mine? Avea trecutul o dublă structură, ca și prezentul, în care ne puteam odihni și înfricoșa alternativ? După o lună m-am întors în Suedia unde trăiesc acum, departe de tot ce se întâmplase în Franța. Cu timpul, toată călătoria devenise un fel de irealitate. Ca să mă acomodez cu viața de toate zilele, recâștigând obiceiurile iubite, chiar pentru a deveni umană, am început să mă dedic lucrurilor neînsemnate, practice. Într-o seară, de exemplu, am făcut curat în sufragerie, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
că apăruse un secret între noi și că absolut nimic - arta, filozofia sau literatura - nu puteau de aici înainte să dea răspuns și nici consolare problemei noastre intime. Doream să dorm singură și Nunu a plecat imediat. Câteva zile înainte de călătoria lui Nunu, părinții mei au cerut pe neașteptate să-l întâlnească. I-am spus asta lui Nunu și fața lui s-a făcut și mai galbenă. Chiar și corpul lui elegant și impunător parcă se micșorase, mâinile îi tremurau nervoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
închide ochii pe vecie. Reli a promis că va vorbi cu Amorel, recomandându-mi la plecare să stau acasă și să nu mă arăt pe la școală. Eram grăbită, totul trebuia să se termine înainte ca Nunu să se întoarcă din călătoria de creație și părinții mei din concediu. Primisem o carte poștală de la mama și o scrisoare lungă de la Nunu. Mama visase că mă găseam într-o grădină plină de trandafiri roșii, iar Nunu povestea că tablourile lui semănau cu pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Simon s-a întors pe neașteptate la București, căutându-l pe Nunu. Apoi ne-am întâlnit toți trei. Simon m-a cerut în căsătorie fără să-i pese de Nunu. După aceea, fără să știe ce spune, a plănuit o călătorie pentru toți trei în Franța. În timp ce noi fuseserăm la înmormântare, Simon călătorise în Delta Dunării ca să observe păsările. Făcuse observații despre viața lor, zborul și despre penele lor principale. Se gândise să scrie o carte, o istorie a păsărilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nu se punea în categoria bărbaților. Apoi a tăcut. La sfârșit a încercat să-mi sărute picioarele, dar l-am respins și i-am spus noapte bună, părăsind atelierul lui mare pentru cămăruța mea de la mansardă. Când a sosit timpul călătoriei noastre în Franța, Nunu s-a îmbătat și și-a rupt clavicula. Am luat avionul singură, exact așa cum mă visase odată mama. Aveam de gând să nu mă mai întorc niciodată în viața mea veche. Dar ultimele cuvinte ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Beppo descoperise Oceanul Indian și de atunci călătorea în fiecare vară împreună cu tovarășii lui de muncă și bineînțeles cu soția și fiul lor. Pe Beppo îl doare inima, simțindu-se ca paralizat la gândul că acești dragi tovarăși de muncă și călătorie nu mai sunt. Afacerile merg prost, tipăritul albumelor de artă a devenit extrem de scump. Toți acești artiști lombarzi - Rafael, Leonardo, Tizian, Di Albano, Veronese, Guido Reni, Mantegna sau Salvatore Rosa -, toți acești „artisti lombardi“ nu mai pot plăti datoriile tipografiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ca în seara când Benedetto venise cu Maria Giudita. Oare nu știa că Edith vedea mai bine decât el? Dar până la urmă se liniștise - nu-i păsa dacă era Jacopo sau un altul. Important era că regăsise un tovarăș de călătorie la Oceanul Indian. - Un hoț, un impostor, răbufnise Edith. Era atât de furioasă, încât nu mai era în stare să se roage ca de obicei. Beppo surâdea. Invidia în formă femeiească, se gândea el, boala lumii întregi, boala naturii omenești. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nou mod de a trăi în lumea apei. Din când în când se simțea neliniștit, i se părea că Jacopo era nemulțumit, ca și cum regreta că-l urmase. După ore de zbor și oboseală, când se apropiau de punctul final al călătoriei lor, Jacopo recunoscuse că, din păcate, el nu era Jacopo. În realitate era un impostor, un profitor, exact cum îl numise Edith. Beppe îl ascultase în tăcere, fără să spună nimic. De fapt nu dorea să audă niciodată adevărul. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
promisese lui Edith în mod solemn că niciodată nu vor mai călători la Oceanul Indian. Jacopo fusese angajat la tipografie și afacerile mergeau bine. În apropierea vacanței de vară, toată familia se hotărâse să meargă la munte. Cu două zile înaintea călătoriei, Beppo ațipise ca de obicei pe sofaua albastră din tipografie și nimeni nu-l mai putu trezi niciodată. Toți au fost șocați de moartea lui Beppo. O moarte fulgerătoare. - Era sănătos, de ce o fi murit atât de repede? - Dorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
-l mai putu trezi niciodată. Toți au fost șocați de moartea lui Beppo. O moarte fulgerătoare. - Era sănătos, de ce o fi murit atât de repede? - Dorul de apa oceanului, a spus Jacopo. Și n-a mai avut loc, bineînțeles, nici o călătorie la munte. Cinci ani după moartea lui Beppo, afacerile tipografiei înfloriseră neașteptat de mult. Datorită lui Benedetto, spuneau toți. Planșele lui Aldrovandi cu animale marine, așa numitele Teatro de la Natura, fuseseră publicate pentru prima oară în Italia, producând o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Toată ziua mă plimb prin umezeala și întunericul inimii lui. Și asta, pentru mine, e cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat aici, în viață. MEMENTO PURCELL ' Tis Love that has varm'd usă (Purcell: King Arthur) Ideea călătoriei în Elveția fusese grea de la început. Mai întâi era prea scump pentru mine să lipsesc o lună din Suedia, să-mi întrerup munca numai pentru a sărbători carnavalul din Lucerna. În al doilea rând ar fi trebuit să aleg o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și Natanael. Nimeni nu putea explica de ce fusese așa și nu altfel. După câteva luni se ridicase o piatră funerară cu inscripția: „Uniți dincolo de morminte.“ SCHIMBARE DE PENE Străin am venit odată în acest loc, străin voi pleca de aici. (Călătorie de iarnă - Schubert, text de Wilhelm Muller) Ce e timpul? Ce e spațiul? De unde venim noi? Întrebări la care nimeni nu poate da un răspuns satisfăcător. S-a întîmplat, mai mult decât o dată, ca un cunoscut, mort demult, să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]