57,527 matches
-
viitor. M-am dus în bucătărie să pregătesc ceva de mâncare. Soțul meu s-a întors mai devreme ca de obicei de la munca lui și m-a rugat să scot valizele. - Plecăm mâine dimineață în Italia, a spus el vesel. Călătoria improvizată semăna cu o fugă. Sucki rămânea acasă, un prieten bun putea să vină din când în când să-i dea semințe și să-i schimbe apa. Italia era, după cum știe toată lumea, țara artiștilor, a maeștrilor tuturor șmecheriilor și iluziilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
noastră, Franco trebuia să călătorească la Castellana și noi am hotărât să-l urmăm. În afara oamenilor de afaceri pe care trebuia să-i întâlnească Franco, acolo se mai afla și un foarte bun prieten al său, signor Fumo. În timpul plăcutei călătorii am ascultat încântați istoriile pe care Franco le povestea despre bătrânul său prieten. În tinerețea lui, acest fabulos signor Fumo era faimos în toată Italia și chiar în străinătate. Fusese un „vânzător de castele“. Mai exact, vânzător de castele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Toate astea trebuiau numai montate după desenele minuțioase ale lui signor Fumo. Uneori aceste părți de „castele“ erau fabricate cu multă trudă în atelierele noastre. Era o muncă de gigant să reproduci arta rafinată a Evului Mediu sau a Renașterii. Călătoria până la Castellana a fost nu numai amuzantă, ci și plină de învățăminte: totul era posibil, dar trebuia să muncești pe brânci și să ții fantezia la fel de aprinsă ca și inteligența. Franco mărturisea că fuseseră siliți să lucreze în acest fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
explicație) nimeni nu reușise vreodată s-o dea satisfăcător. Am coborât treptele de piatră, lungi de șaptezeci de metri, pentru a zări licărind o altă lume. Ca în Divina Comedie a lui Dante, viața semăna cu o poveste despre o călătorie de la starea de rătăcire și de uitare disperată către trezire, înțelepciune și speranță. Ca niște oaspeți plini de teamă și neliniște, puteam să ne întoarcem privirea spre interior pentru a ne vedea imperfecțiunile care ne făcuseră să rătăcim pe cărări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
subtil păstrat în adâncul pământului. Un geniu misterios crease miturile despre Lupoaică, Bufniță, Șarpe, în același fel cu cele despre chipurile Sfinților, Fecioarei, chipul lui Hristos și Buddha, la fel culorile și lumina albă care ne-au urmărit până la sfârșitul călătoriei, când mi-am dat seama că trebuie să fac mai multe descinderi în adânc ca să înțeleg ce nu era de înțeles, ci doar de văzut cu pătrunzătorii ochi de pe întregul trup. Călătoria în lumea fantastică de sub pământul Castellanei culminase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
lumina albă care ne-au urmărit până la sfârșitul călătoriei, când mi-am dat seama că trebuie să fac mai multe descinderi în adânc ca să înțeleg ce nu era de înțeles, ci doar de văzut cu pătrunzătorii ochi de pe întregul trup. Călătoria în lumea fantastică de sub pământul Castellanei culminase cu Grota Albă unde totul era albire, uitare în puritate. Frumusețea cristalelor sunau cuvinte din gura lui Augustinus sau din gura oricărui om cu bun simț: creația e o reflectare a divinului. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
e o reflectare a divinului. Asta ne includea, desigur, chiar și pe noi, oamenii care am urcat din nou scările, întâlnind lumina zilei, de o cu totul altă calitate decât cea din interiorul pământului. Fuseserăm în miezul unei povești despre călătoria pelerinului în căutarea unei trăiri pline de intensitate. La intrare ne aștepta Franco, cu un surâs incert, ca într-un vis plin de aburii dimineții. S-a apropiat de noi, ne-a atins mâinile și ne-a asigurat că signor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Wilt era cât de cât conștient de împrejurimi. Pe tot restul drumului, plimbarea sa era una interioară și o lua pe un itinerar complet diferit de propria-i înfățișare sau de cea a traseului plimbării sale. Era de fapt o călătorie a dorințelor neîmplinite, un pelerinaj de-a lungul traseelor posibilităților îndepărtate, ce implicau dispariția irevocabilă a doamnei Wilt, acumularea bruscă de bogăție și de putere sau ce-ar face el dacă ar fi numit ministru al învățământului sau, și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
locuiau în apartamente și case. Pentru că o încăpere aflată într-o navă spațială - în special, după cum avea motive să creadă, o navă de luptă - se aștepta să fie o încăpere unde se aflau, de asemenea, aparate. Primul semn că, probabil, călătoria prin holurile metalice, scufundate în penumbră, era aproape de capăt, fu acela că Vocea Unu și Vocea Doi își încetiniră mersul. Strângându-l de brațe, îl obligară și pe el să încetinească. Cum era normal, își potrivi mersul după al lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
el - și mai înaintea lui, băiatul - ajunsese, era o zonă "fotografiată" dodecimal de Gosseyn Doi sau Gosseyn Unu; o localizare exactă pe care unul dintre ei o folosise în trecut într-un anumit scop. Problema era că memoria lui despre călătoriile predecesorilor Gosseyn nu părea să conțină vreo amintire despre o zonă înghețată. Memoria pe care o avea în comun cu primii doi Gosseyn nu includea tabloul unui asemenea peisaj, utilizat în vreun scop oarecare. Nu era decât un mister, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Gosseyn, nefericit, socoti că se aflau încă la patru sute de iarzi deasupra nivelului râului. Stând acolo, neștiind prea bine ce avea să urmeze, își aminti - din memoria lui Gosseyn Doi - că în momentul în care grupul se pregătea pentru Marea Călătorie, făcuseră trei teste preliminarii. Mai întâi Leej prezisese o localizare pe Pământ; după care Gosseyn Doi făcuse "fotografierea" mentală a ceea ce super-creierul său văzuse la nivelul particular din celulele implicate din interiorul creierului ei. Alte două teste, unul pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
este clădirea din față. Și presupun că pot să trăiesc și cu regretul că n-o să am niciodată șansa să-mi încrucișez drumurile cu prizonierii străini de pe nava Dzan; primele ființe ne-umane de care am auzit noi în toate călătoriile indivizilor Gosseyn. Deși Breemeg spunea că străinii sunt semi-umani, nu-i așa? Dar chiar și așa, ar fi un eveniment unic. Oricum, va trebui să trăiesc cu ambele mistere pentru că în momentul acesta devine din ce în ce mai frig aici; și în curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
unde era dorit să ajungă. Avu parte și de varietate. Pe fiecare parte a coridoarelor, din loc în loc, se afla câte un cadru care - presupuse el - erau uși, care duceau în încăperi asemănătoare cu laboratorul din care pornise în această călătorie obositoare. La început, trecu pe lângă ele, dar mai apoi începu să se oprească în dreptul fiecăreia și încercă să acționeze mecanismul. Toate erau închise și așa rămaseră. După o vreme, îi veni o idee: "..S-ar putea ca aceasta să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
spune că un câmp energetic dăunător se abătuse asupra acelei galaxii. Atunci s-au construit milioane de navete spațiale. Fiecare conținea doi bărbați și două femei aflați în stare de viață latentă și dotați cu sisteme de supraviețuire pentru lunga călătorie din galaxia voastră până în această galaxie. Acum, după sosirea navei de luptă Dzan și a navei voastre de război, am tras concluzia că acele persoane care au rămas acolo, pentru că nu erau suficiente navete pentru a transporta pe toată lumea - că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
despre faptul că a luat în considerare toate posibilitățile, credea că știe s-o facă mai bine ca oricine. Dar - impresie de zâmbet - ajung la concluzia că a uitat de posibilitățile tale." Un ridicat din umeri, mental, apoi: După mine, călătorie sprâncenată!" Transmisiunea de departe se încheie astfel: Ține minte, după cum stau lucrurile, mama împăratului îți aparține doar ție - nu mai ai rivali acum." " Este interesant, spuse Gosseyn Trei, că n-a scos o vorbă când a descoperit că o să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
piatră funerară. Sub această formă, Sophie Calle prezintă moartea anunțată a mamei sale din primăvară anului trecut - Pas Pu Saisir la Mort: „Monique a vrut să vadă marea pentru ultima oară. Pe 31 martie am mers împreună la Cabourg. Ultima călătorie. Ziua următoare, «pentru a pleca cu picioarele frumoase»: ultima pedichiură. A citit Ravel de Jean Echenoz. Ultima carte. Un om pe care îl admira de mult timp, însă fără să-l fi cunoscut vreodată, a venit la căpătâiul ei. Ultima
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
că de data aceasta suntem pe aceeași lungime de undă? De fapt, dacă-ți amintești netrebnica mea semianaliză la Cei morți, concluzia era că ceea ce ne desparte nu face altceva decât să ne dea întâlnire, după o lungă și aventuroasă călătorie circulară (da, este chiar cercul hermetic), într-un punct comun. „- Vai, îngrozitor! În ultimele ore, nu minute, n-a încetat o clipă să țipe. A strigat trei zile și trei nopți în șir. A fost ceva de nesuportat. Nu pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
ori nimeream chiar în spatele vatmanului, care în acele tramvaie n-avea cutiuța lui de tablă și geam ca acum, ci stătea pur și simplu pe un scaun din care ieșea buretele, în partea din față a tramvaiului, la grămadă cu călătorii; îmi plăcea să mă uit cum sucește și învîrtește de manivela nichelată, terminată cu o mare bilă metalică, pe care o clănțănea de-a lungul plăcii aurii. Pe placă scria ceva în nemțește, în vagoane, scaunele erau din șipci de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vrut s-o iau la fugă înapoi pe cărarea mea, să mă opresc iar pe locul unde găsisem cheia, unde spărsesem paharul, unde trecusem prin apă, unde sărisem peste buștean, să regresez spre zona aceea de unde apărusem, de unde îmi începusem călătoria. Știam însă că întoarcerea nu mai era posibilă. Se terminase. Trebuia, Doamne, trebuia să mă trezesc. M-am lăsat să cad pe pământ și am început să mă zbat, am încercat să mă izbesc cu palmele peste față. Și brusc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
călători prin toată lumea, ținând neobosit conferințe peste conferințe. Emil Popescu deveni astfel cel mai cunoscut artist român în străinătate, iar o firmă japoneză îi dărui un minunat sintetizator de sunete Mishiba, care să-i lărgească posibilitățile de expresie. După o călătorie cu avionul și cu camioanele, uriașul instrument, având unsprezece metri lungime și doi înălțime, ajunse în spatele blocului. Câțiva locatari trebuiră să renunțe la locurile de parcare. De asemenea, bătătorul de covoare fu scos și montat la câțiva metri mai încolo
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în trib, am mâncat și dormit cu ei. Canibalii n-au mâncat din mine, ultimii canibali din zonă au fost în Vanuatu, prin 1960. La noi, era altfel de canibalism - canibalism ideologic.“ Mircea Mihăieș, la întâmpinare: „E un jurnal de călătorie în care autorul a consemnat zi după zi toate întâlnirile, gândurile și peripețiile. E o galerie întreagă de personaje oferită cititorului. Cartea asta în primul rând instruiește. Sunt obișnuit cu scrisul lui Ioan T. Morar, îl citesc de o viață
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
înseamnă o constantă fragmentare a narațiunii datorită intervenției anecdotei, se află în câștig ritmul scrierii, unul vivace, aglomerat, năvalnic. Tot timpul vorbește cineva, fie povestindu-și viața, fie amintind o pățanie de la grădina zoologică, o masă la prefect sau o călătorie eșuată cu balonul universității. Pulsul cărții este susținut de aceste micronarațiuni grotești, cu reflex mentalitar, moralizator. Cartea se citește cu plăcere datorită intervenției, pe mai fiecare pagină, a unei scene evident parodice, reprezentând lumea din jurul nostru intrată într-o caraghioasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
iar instinctul de student român experimentat nu mă lasă să iau în calcul opțiunea asta. Mâna deci pe telefoane, combinații, scheme și dau de informația cu colac. Se numește www.mitfahrgelegenheit.de. Aici se face un fel de autostop virtual. Călătoria este însă cât se poate de reală, iar operațiunea, cât se poate de simplă: dai un search cu locul de unde vrei să pleci și unde vrei să ajungi, contactezi omul cu mașina, stabiliți detaliile iar tu, călătorul low budget, ești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
și instituția bocitoarelor profesioniste: ele au contribuit la cizelarea artistică a unor texte poetice funerare de mare profunzime și sensibilitate umană. Pe lângă tristețea despărțirii, aceste cântece funebre constituiau un adevărat ghid pentru sufletul „dalbului de pribeag“ în lunga și anevoioasa călătorie în lumea de dincolo, exprimând, totodată, și o rugă adresată mortului de a nu mai reveni printre cei vii. În aria noastră culturală se mai cunoaște și plânsul ritual al miresei, care fusese integrat cândva unui întreg complex al procedeelor
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Hristea Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107370]
-
plutească umed în cerurile metalice. Nici măcar n-am încercat să stăvilesc lacrimile care-mi inundau ochii. 6 Peste o jumătate de oră, mă apropiam de casa lui Iag. La intrare am văzut un birjar încărcat de geamantane. Alături, îmbrăcat de călătorie într-o șubă lungă, îmblănită, se agita Iag cu „spaniola“ lui. Când mă zări, veni în fugă spre mine și mă îmbrățișă. În două cuvinte, i-am spus că acasă la mine s-a întâmplat o nenorocire, că am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]