52,493 matches
-
sau muzical-artistice. După instaurarea în România a regimului comunist, în anul 1950, guvernul a interzis activitatea Uniunii Polonezilor din România, iar clădirea Casei Polone a fost naționalizată. În anul 1953, prntr-o hotărâre a Consiliului de Miniștri, a fost înființat Ansamblul artistic „Ciprian Porumbescu” din Suceava, care a primit ca sediu clădirea Casei Polone. Ansamblul a început să funcționeze începând din anul 1954. În iulie 1984, a fost înființat Teatrul Municipal Suceava, secție a Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași. La această
Casa Polonă din Suceava () [Corola-website/Science/317473_a_318802]
-
1998), mareșalul Senatului Poloniei, Alicja Grześkowiak (1999), mareșalul Senatului Poloniei, Longin Pastusiak (2002), prințul Radu de Hohenzollern-Veringen și principesa Margareta de Hohenzollern-Sigmaringen (12 mai 2003), precum și ambasadorii Poloniei în România. În prezent, în clădirea Casei Polone din Suceava funcționează Ansamblul artistic „Ciprian Porumbescu” din Suceava, aici aflându-se și sediul Uniunii Polonezilor din România „Dom Polski”.
Casa Polonă din Suceava () [Corola-website/Science/317473_a_318802]
-
blăjeana și e inspirată din lumea de aici. Reprezintă o suită de articole, parte edite, răspândite în reviste de specialitate, sau inedite, unele, pe izvoare documentare arhivistice de primă mărime și toate cu analize din punct de vedere al însușirilor artistice, de adâncime, si de o frumusețe aparte ce îl particularizează dar și îl așază în rândul istoricilor noștri de artă, de bună tradiție." Prof. univ. dr. Marcel Știrban ― recenzie la cartea Secvențe din artă plastică blăjeana, sec. XVIII-XX, în Studia
Cornel Tatai-Baltă () [Corola-website/Science/317456_a_318785]
-
Prof. univ. dr. Nicolae Edroiu, membru corespondent al Academiei Române ― recenzie la Gravorii în lemn de la Blaj, în Cele trei Crișuri, nr. 5-6, 1995. "Ar mai fi necesară poate o întrebare: De ce „interferente cultural-artistice europene”. Volumul este cu și despre realizările artistice ale Blajului și ale blăjenilor născuți în urbe sau doar locuitori vremelnici ai acestuia. Operele lor însă, nu sunt și nu au rămas doar ale Blajului, ci au avut ecou și pot fi comparate și încadrate cu realizări similare din
Cornel Tatai-Baltă () [Corola-website/Science/317456_a_318785]
-
absidă decroșată de formă pentagonală. Această încăpere are două ferestre dreptunghiulare: una în axa absidei și una în peretele lateral sudic al absidei. În peretele lateral nordic există o ușă de intrare în altar. Catapeteasma, singurul obiect de certă valoare artistică din biserică, este sculptată în lemn de tei, cu icoane pictate în stil realist (ușor naiv), încadrate în bogate ornamentații florale aurite. Icoanele împărătești, în rame dreptunghiulare, sunt înconjurate de tricolorul românesc (roșu, galben și albastru). Complexul bisericesc este împrejmuit
Biserica de lemn din Ciumârna () [Corola-website/Science/317460_a_318789]
-
cu lumea" al lui Dimitrie Cantemir din 1698, cumpărat de monahii mănăstirii și în care diverși cititori au consemnat evenimente contemporane. În biblioteca Universității din Cluj sunt păstrate mai multe Minee manuscrise din secolul al XVII-lea, împodobite cu chenare artistice și care au aparținut acestei biserici. În plus, preotul Constantin Popovici, care a păstorit aproximativ 50 de ani pe la începutul secolului al XIX-lea, a dăruit un prețios manuscris miscelaneu, cuprinzând între altele: "Sandipa Filozoful" și "Războiul Troadei", prelungind astfel
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
variante planimetrice ale unui lăcaș de cult înzestrat cu o excepțională decorație parietala. Multe decenii pierdută, niciodată prelucrata în mod științific, aceasta "documentație" a fost recuperată parțial de Zsuzsanna Heitel care, pe baza unei minuțioase analize a detaliilor constructive și artistice, a avansat ipoteza că biserică de la Pâncota are analogii perfecte în arhitectură sud-dunăreană din secolele X-XI, reprezentând astfel o importanță verigă în transferul acesteia spre Europa Centrală. Între anii 2000-2006 au fost efectuate cinci campanii de săpături arheologice în urma cărora
Cetatea Pâncota () [Corola-website/Science/317494_a_318823]
-
argumentul etimologiei cuvântului „discografie”, nu iau în considerare într-o asemenea listă imprimările care nu se găsesc pe disc (eventual CD - "compact disc" și DVD - "digital versatile disc") și le tratează separat. Discografia joacă adesea rolul de cronologie a evoluției artistice a unui muzician (fie el interpret sau compozitor), a istoriei unui gen muzical (de exemplu, primele imprimări pe care piesele rock sunt notate sub această denumire și nu ca foxtroturi) sau a unei case de discuri (al miilea disc microsion
Discografie () [Corola-website/Science/317502_a_318831]
-
limbă, caracteristice epocii moderne. Mesajul lui Hofmannsthal este de a arăta că personalitatea inconsistentă a lui Chandos nu este doar un semn individual, ci colectiv și actual. Crescut într-o societate prosperă, cea a tatălui său, bine conectată la viața artistică a vremii, Hofmannsthal va face primii pași în lume, ca și Wittgenstein, în ceea ce Carl Schorske denumea "templul artelor". Această situație prielnică izolării estetice i-a permis lui Hofmannsthal să aibă parte de perspectiva rară a artistului privilegiat, dar l-
Hugo von Hofmannsthal () [Corola-website/Science/317483_a_318812]
-
la școlile pariziene de pictură. Stilul aparent simplu al artistului, uneori numit tonalism, aduce inovații îndrăznețe în pictură. În vremurile în care realismul, mai apoi impresionismul își bazau procesul de creație pe observarea directă a naturii, Whistler alege alte modalități artistice, mult mai rafinate. Pictura sa relevă orizonturi noi, exotice. Peisajele sale creează impresia că provin dintr-o altă lume, iar portretele lui sondează adâncimile singurătății intime. s-a născut la 11 iulie 1834 în orașul Lowell din statul Massachusetts. Tatăl
James Abbott McNeill Whistler () [Corola-website/Science/317512_a_318841]
-
1855, Whistler își dă demisia și se decide să plece la Paris pentru a studia pictura. La 3 noiembrie 1855 sosește în capitala Franței, fără a bănui că nu se va mai întoarce niciodată în Statele Unite. Whistler descoperă entuziast lumea artistică din Paris. Aici frecventează Școala Imperială de Desen și, în 1856, se înscrie la atelierul pictorului Charles Gleyre. Câștigă ceva bani executînd la comandă copii ale unor capodopere din Louvre, unde are prilejul de a admira lucrările pictorului său preferat
James Abbott McNeill Whistler () [Corola-website/Science/317512_a_318841]
-
Dejunul pe iarbă"" al lui Édouard Manet provoacă scandal. Whistler trezește și el reacții furioase. Criticii îi reproșează comportamentul extravagant și nu iau în serios tablourile sale. La mijlocul anilor șaizeci, Whistler este din ce în ce mai însingurat, trece printr-o criză sentimentală și artistică. În toamna anului 1865, împreună cu prietena sa Joanna, îl vizitează pe Courbet la Trouville. Courbet are o aventură cu Joanna și îi pictează portretul: ""Frumoasa irlandeză"". Whistler se ceartă cu Courbet și se întoarce singur în Anglia. În lunile martie-septembrie
James Abbott McNeill Whistler () [Corola-website/Science/317512_a_318841]
-
mai fin și mai original. În 1867, când i se expun patru tablouri la Expoziția Mondială de la Paris, Whistler cucerește aprecierea colegilor săi artiști. Reacțiile publicului și ale criticei sunt însă din nou nefavorabile. Whistler caută acum recunoașterea în mediul artistic britanic. El ia legătuă cu prerafaeliții care obțineau mari succese în Anglia. Expune des în galeriile londoneze și lucrează tot mai mult. Pictează peste treizeci de ""Nocturne"", cu motive de noapte din Londra, mai ales în vecinătatea Tamisei, într-o
James Abbott McNeill Whistler () [Corola-website/Science/317512_a_318841]
-
în care își expune concepția sa despre artă, această "zeitate agitată", după propria sa expresie. Prelegerea este publicată și în Franța, în traducerea poetului Stéphane Mallarmé. La sfârșitul anilor optzeci, Whistler se bucură deja de o celebritate internațională. Creația sa artistică este distinsă cu medalii de aur la Chicago, Amsterdam și München. În 1892, la Paris, i se decernează Ordinul Legiunii de Onoare. Spre sfârșitul anilor nouăzeci, este foarte obosit fizic. În 1902, contractează o gripă gravă cu complicații și, în ciuda
James Abbott McNeill Whistler () [Corola-website/Science/317512_a_318841]
-
regie. Și aici soarta îi dăruiește niște profesori extraordinari la măiestrie ca dl. Veniamin Apostol, d-na Silvia Berova, iar peste doi ani și dl. Victor Ciutac și dl. Anatol Rusu. În cadrul insitutului continuie să practice sportul, numai că gimnastică artistică în loc de sportivă și face parte din echipa institutului, care a avut succes pe arena unională. La sfîrșitul anului întîi de studii, dl. Apostol îi propune să plece în turneu împreună cu teatrul. Acceptă și la data de 26 iunie 1974 primește
Valentina Cazacu () [Corola-website/Science/317489_a_318818]
-
Eminescu unde se bucură de premiul II. Situația deplorabilă din teatru o face să-l părăsească la data de 29 iunie 1989. Se angajează la Palatul Orășenesc al Tineretului. De la un metodist de rînd, a avansat pînă a fi conducător artistic. Teatrul rămas în suflet o face să încerce să monteze cu copii mici spectacole. Lucrează cu ei la Liceul Nr.1 și Gimnaziul Nr.3 din Chișinău. În vara anului 1991 are marea fericire de a participa la „Gala tinerilor
Valentina Cazacu () [Corola-website/Science/317489_a_318818]
-
Stiinte Economice, la Universitatea de Vest din Timișoara, în condițiile unei concurente acerbe. În următorii ani de studiu a științelor economice păstrează legătură cu muzica, fiind angajată a Filarmonicii "Banatul" din Timișoara ca membră a corului condus de marea personalitate artistică bănățeana, maestrul Diodor Nicoară. Odată cu înființarea Facultății de Muzică din Timișoara reia studiul cantului, ca studentă a acestui institut. Urmează masteratul la Universitatea de Muzică din București, unde obține diplomă de studii aprofundate - opera, la clasa prof. univ. Georgeta Stoleriu
Aura Twarowska () [Corola-website/Science/321793_a_323122]
-
economică), sub titlul " O viziune asupra structurilor teatrului muzical din perspectiva managerială" (coordonator științific prof. univ. dr. Grigore Constantinescu). Aură Twarowska debutează pe scena operei timișorene în rolul titular din opera "Carmen" de G. Bizeț, în anul 1998. Carieră să artistică se îmbogățește cu multe roluri de operă, alături de și mai multe partituri vocal-simfonice, care îi fac vocea cunoscută și apreciată pe majoritatea scenelor de operă și de filarmonica din România. Colaborările și turneele internaționale îi facilitează întâlnirea cu teatrele europene
Aura Twarowska () [Corola-website/Science/321793_a_323122]
-
luat "Abitur"ul în 1928. S-a înscris apoi la Technische Hochschule Berlin-Charlottenburg și a studiat o vreme ingineria și arhitectura, trecând apoi la ingineria construcțiilor și absolvind în 1935. O vreme, a lucrat la compania Ford, folosindu-și talentul artistic pentru compunerea de reclame. A lucrat apoi ca inginer proiectant la fabrica de avioane Henschel din Berlin-Schönefeld. Acolo, munca sa implica efectuarea manuală a unui volum mare de calcule de rutină, ceea ce el considera a fi extrem de plictisitor, și l-
Konrad Zuse () [Corola-website/Science/321850_a_323179]
-
de un alt grup de cercetători care datează fosilele omului din Liujang la aproximativ 111.000 - 139.000 ani în urmă. Începând cu aproximativ 100.000 de ani încep să apară dovezi ce demonstrează o tehnologie sofisticată și prezența preocupărilor artistice, iar cu 50.000 de ani în urmă comportamentul modern al speciei umane devine evident. Instrumentele de piatră arată prezența de modele care sunt reproduse sau duplicate cu mai multă precizie, în timp ce instrumentele din os și corn de cerb își
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
o Evanghelie tipărită în 1697 la Mănăstirea Snagov de către Antim Ivireanul, o carte foarte rară. În curtea biserici, în apropiere de peretele sudic al lăcașului de cult, se află două morminte vechi, având deasupra lor monumente funerare de o valoare artistică remarcabilă. Unul dintre morminte este al prințului Alexandru Ilie Cantacuzino, decedat la Karlsbad (azi orașul Karlovy Vary din Cehia) în 1859 și reînhumat la Șerbești zece ani mai târziu, de către soția sa, prințesa Elena Cantacuzino. Pe monumentul funerar al prințului
Biserica Sfântul Gheorghe din Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/321870_a_323199]
-
și porcilor. În cultura Wietenberg vitele mari au fost folosite, alături de cabaline pentru tracțiune și hrană. În timpul Epocii Bronzului s-a constatat o evoluție importantă, în special pe plan economic față de eneolitic. S-au înmulțit, în același timp, și manifestările artistice, reprezentate de cultura Gârla Mare, prin statuetele complex lucrate din lut. Ideea generală despre Epoca bronzului este aceea că se instalează cultele uraniene, solare. Ca argumente sunt folosite unele motive ornamentale, considerate a fi simboluri solare, care apar frecvent redate
Epoca bronzului pe teritoriul României () [Corola-website/Science/321904_a_323233]
-
în timpul unei călătorii în Italia, artistul vizitează orașele Verona, Padova, Veneția, Ravenna și Roma. În 1911, îl va întâlni pe Kirchner la Moritzburger Teichen, lângă Dresda, unde va veni uneori și Max Pechstein. Împreună dezvoltă un stil comun în creația artistică. În toamna anului 1911, Heckel se mută la Berlin, împreună cu Sidi Riha (numele artistic al dansatoarei Milda Frieda Georgi), cu care se va căsători în 1915. Kirchner vine și el în capitala Germaniei. Cercul artiștilor se lărgește, la dezbaterile comune
Erich Heckel () [Corola-website/Science/321915_a_323244]
-
În 1911, îl va întâlni pe Kirchner la Moritzburger Teichen, lângă Dresda, unde va veni uneori și Max Pechstein. Împreună dezvoltă un stil comun în creația artistică. În toamna anului 1911, Heckel se mută la Berlin, împreună cu Sidi Riha (numele artistic al dansatoarei Milda Frieda Georgi), cu care se va căsători în 1915. Kirchner vine și el în capitala Germaniei. Cercul artiștilor se lărgește, la dezbaterile comune se alătură și Otto Mueller, Franz Marc, August Macke și Lyonel Feininger. În acel
Erich Heckel () [Corola-website/Science/321915_a_323244]
-
târziu, soția lui George a flirtat cu Prințul Aage, fiul cel mare a lui Valdemar. Marie a fost descrisă ca fiind impulsivă și energică. Nu a învățat niciodată să vorbească daneza pe deplin. Și-a educat copiii iar gustul ei artistic și obiceiurile din Boemia au dominat gospodăria ei. În 1886, Valdemar a refuzat tronul Bulgariei cu consimțământul ei. Ea a cerut permisiunea Curții să nu aibă doamne de onoare și și-a petrecut timpul în special cu artiști. A pictat
Prințesa Maria de Orléans (1865–1909) () [Corola-website/Science/321922_a_323251]