57,527 matches
-
Când mă zări, veni în fugă spre mine și mă îmbrățișă. În două cuvinte, i-am spus că acasă la mine s-a întâmplat o nenorocire, că am rămas fără acoperiș, iar Iag, agitat ca orice om care pleacă în călătorie, exclamă distrat că asta-i minunat și că Dumnezeu însuși a hotărât ca eu să mă mut neîntârziat în camera lui. Apucându-mă strâns de mână, mă târî în casă; pe drum, îi spuse mormăit subretei care tocmai scotea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a cedat-o , "ca între prieteni", eu achitând o parte "cash", restul urmând să plătesc o sumă fixă, lunară, studentului la medicină, timp de trei ani. Deci eu eram mulțumit, angajații mei erau mulțumiți... Nemulțumită rămânea doar Camelia, pentru că în călătoriile mele nu mă putea însoți întotdeauna. Nu putea să-și părăsească Policlinica și pacienții când voia. Cred că libertatea de mișcare pe care o aveam o nemulțumea. Ea, care era cu atâția ani mai tânără decât mine, ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
deosebit de plăcută: îl aștepta un mic dejun copios, fiindu-i foame. Din nou, în salonașul de muzică, își spuse: Trebuie să-mi fac un program riguros. În aceste trei luni trebuie să vizitez tot ce n-am reușit în celelalte călătorii la Paris. Vacanță n-am avut niciodată, timpul mi-l petreceam la atelier. Acum sunt liber și pot să fac tot ce-mi doresc, să plec unde vreau. În primul rând am să mă duc să-l salut pe Napoleon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
în sos de ananas, bău o bere chinezească și se delectă, la desert, cu un compot de muguri de bambus! După așa o masă, Luvrul putea fi vizitat sub cele mai bune auspicii. Mai fusese pe aici, mai vizitase prin călătoriile lui de afaceri prin lume și alte muzee Prado, Ermitaj, Galeriile Vaticanului... Devenise oarecum expert și nu mai mergea "ca oaia", ci cu prospectul în mână se ducea exact la sala și la tabloul ce-l interesa. Se salută, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
e situația cu restul familiei și musafirii. Totul era în ordine, Ana a ținut problemele "în mână", bradul a fost împodobit, camerele încălzite... Petre le-a dat tuturor "liber" până pe la orele 19,00, cerând liniște, fiind puțin obosiți după călătoria cu trenul și "aerul tare" de la Castel și dorind să se odihnească până vine Moș Crăciun. Comandase cateringul și pe cele două ajutoare de la Irbis pentru acea oră și aveau timp chiar pentru o baie și un pui de somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
adolescentine, care la o femeie de vârsta mea par absurde și nelalocul lor, dar ce pot să fac? M-am pregătit sufletește să plec la București. Aici las totul în ordine, casă, afaceri, conturi în bancă... Mi-e teamă de călătoria asta, poate nu trebuie s-o fac, dar... Dumnezeu să mă ajute și să ne ajute! Citită ultima scrisoare, Petre se repezi la geam, îl deschise larg și rămase așa uitat, privind colinele înzăpezite, pădurea, livada adormită, ulițele pustii... Clody
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
le aveau și douăzeci și patru de oi și capre, precum și o grămadă de săculeți cu cele mai bune semințe. În felul acesta, cei cinci membri ai familiei și o mână de servitori credincioși porniră, la începutul iernii, pe ascuns, într-o călătorie spre miazăzi, în căutarea pământului făgăduinței care se putea afla în orice loc din nesfârșitul pustiu. Vreme de cinci luni au străbătut sute de kilometri, departe de orice drum cunoscut, ocolind cât puteau satele și oazele și oprindu-se doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
amândoi pe drum, mânând cei mai iuți mehari din turmă; când dispărură spre miazănoapte, Gacel clătină din cap, sceptic. Nu știu dacă se vor întoarce la timp, spuse. Și chiar dacă se vor întoarce, mă tem că n-o să fie singura călătorie pe care vor fi nevoiți s-o facă. — Ce vrei să spui? întrebă îngrijorată Aisha, care devenise o femeie zveltă și frumoasă. Crezi că mai avem mult până o să dăm de apă? — Mă tem că da, interveni Suleiman, care până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a înfuriat și a jurat că-l va ucide pe acela pe care-l considera principalul vinovat, adică pe președintele impus de militari. — Și și-a îndeplinit promisiunea? — Și da, și nu. Ce înseamnă asta? — Că a pornit într-o călătorie foarte lungă, până în capitală, s-a ascuns prin împrejurimi, a așteptat cortegiul prezidențial să iasă din palat și l-a omorât pe președinte. Nu mai spune! — Nenorocirea a fost că, în zăpăceala aia, nu și-a dat seama că omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
griji, o să dau un ocol ca să nu las urme. — Continui să cred că toată povestea asta e o nebunie. — Adu-ți aminte că eu am fost cel dintâi care a spus asta. Dar voi sunteți nebunii, nu eu... Mulțumesc pentru călătorie și succes. — Succes! După câteva minute, când zgomotosul aparat dispăru în depărtare și nu se mai auzi nici cel mai ușor zumzet de motoare, Gacel Sayah se ridică, își puse pe umăr un bidon greu cu apă și vechea pușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai fi în siguranță lângă puț. Ce-o să facem atunci? — „Războinicul care nu se concentrează, gândindu-se la ce va face după bătălie, o va pierde, iar drumețul care nu se concentrează, gândindu-se la ce va face la sfârșitul călătoriei, niciodată nu va ajunge la capăt...“ - spuse Gacel, citând o cunoscută maximă sahariană. Să ne concentrăm asupra a ceea ce avem de făcut și să lăsăm viitorul în mâinile lui Allah. La puțin timp după aceea, porniră pe drumul de întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Singurul lor atu pe care contau în momentul în care s-ar fi înfruntat cu niște dușmani puternici era să mențină perfect ascunsă „Peștera gazelei“. Din cauza asta, drumul de întoarcere a fost unul dintre cele mai lente, neplăcute și greoaie călătorii de care își aminteau cei doi frați. Se știa că un cal putea sfărâma pietrele cu copitele, lăsând urme de neșters, pe când copitele dromaderilor, ca niște pernuțe, ridicau doar pietrele, ce reveneau îndată la locul lor, și rareori reușeau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
făcută după ce ajunseră la destinație, Gacel dormi neliniștit, la gândul că animalele pășteau destul de aproape de intrarea în refugiu. Mai erau două ore până când prima geană de lumină să mijească la orizont, și el era deja în picioare, gata să înceapă călătoria de întoarcere, de astă dată cu tânărul italian. După ce-și luă rămas-bun de la maică-sa și de la frații săi cu gândul că poate n-o să-i mai vadă niciodată, adună cămilele și porni la drum fără să se oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
colț și ațipi. Pantofii săi scumpi, gândiți pentru a conduce o mașină și nu pentru a merge atâtea ore prin pietrele ascuțite ce tăiau ca niște cuțite, se făcuseră ferfeniță și, în cele trei ocazii când a încercat să continue călătoria pe spinarea unui dromader ciufut, a fost cât pe ce să-și rupă gâtul. Și, într-adevăr, nu era ușor să-ți menții echilibrul într-o fragilă șa beduină, în timp ce nărăvașul animal înainta pe un teren atât de sălbatic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
rănile deschise riscau să se infecteze, ceea ce în acel loc și în acele împrejurări însemnau o moarte sigură. Îi păru rău că l-a adus înapoi în tabără. Era clar că un european nu era în stare să suporte o călătorie ca aceea prin munți într-un timp atât de scurt - și, ceea ce era și mai rău, făcuse greșeala să se împrietenească cu el, lăsându-l să-i vorbească de el și familia lui, iar el, ca războinic, învățase că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
are dreptate. — El susține că a fost un accident. — Ce fel de accident? Nené Dupré se grăbi să intervină cu un gest, cerându-i să se calmeze: — Ăsta nu este nici locul, nici momentul să discutăm... - spuse. Ne așteaptă o călătorie lungă și ar fi mai bine să n-o complicăm și mai mult...! Bucurați-vă că totul s-a terminat și uitați ce-a fost! — Dar...! — Nici un dar!... - replică sec celălalt. În elicopter nu permit nici o vorbă despre asta, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pierită și tristă, crezi? Văzând că lțam luat în serios și făcânduțiȚse brusc milă de cum stăteam cocoșată sub rucsac, a început să râdă și a zis că nici măcar nuți penal să fii Coelho dacă poți să scoți dintrțo căcărează de călătorie ratată în Munții Orăștiei Marele Drum. Careți problema? După ce a stat puțin pe gânduri în fața tăcerii mele surpate și a privirii ce mi se aburea încet după lentile, a adăugat senin că altceva așteaptă de la mine, fiindcățmi cunoaște potențialul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
fotbal, citește doar ceea ce îl interesează sau ceea ce este obligatoriu (teme); nu crede în povești, nu i-au plăcut poveștile decât în perioada 2 6 ani; la televizor urmărește documentare de pe Discovery, Animal Planet; este pasionat de: fotbal (echipe, jucători), călătorii, construc ții din fiare vechi, construcții de poduri, construcții „zgârie nori”, istorie, animale și plante, descoperiri geografice, sistemul solar; îi place să fie îmbrăcat „elegant”; nu îi place să meargă la cumpărături, să probeze haine, se plicti sește; nu este
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
mă urc în copac fără scară. Dacă-i așa, scărpinatul ar fi un remediu sigur, mai grave sunt căldurile cu hipertermie, ceea ce m-a făcut să pun oala cu amintiri la foc mic, să nu se ardă la fund. Prin călătoria mea înapoi în timp, când mă răscolesc gândurile din ceața unor estompate aduceriaminte, îmi simt furia și durerea interioară care mă macină și mă revoltă în fața sorții, zeița Fortuna zâmbindu-mi totdeauna ironic, diminuându-mi bucuria puținelor plăceri. De multe
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
tabela de marcaj a jocului, „pe viață și pe moarte”. De când m-am trezit sub ghilotina amintirilor, am prins curajul de a fi sincer cu mine și cu cei ce nu mai sunt, în fața celor vii, angajat într-o lungă călătorie retrospectivă, fără a avea o destinație anume, care nu anticipează că ceva se va întâmpla. Sunt fapte petrecute în trecutul zbuciumat, reconstituite în minte și aduse la lumină, razele soarelui fiind cel mai bun dezinfectant, care te pot șoca prin
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
apare ca o evidență faptul că snobismul scriitorului și respingerea tradiției sunt mai mult teoretice. În Romanul lui Mirel se respiră un aer moldovenesc care se găsește la Duiliu Zamfirescu, Anghel, Gârleanu, Cezar Petrescu, Ionel Teodoreanu. Eroul se reîntoarce din călătorie și parcurge drumul de la gară spre casa veche cu trăsura, trecând pe bulevardul provincial. Curtea boierească are argați și un păsăret gălăgios, iar la masă fiecare membru al familiei își are locul dinainte știut. 3. Noul roman Epocile literare influențează
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
și al compoziției, prin autenticitate și prin tehnica analizei psihologice, el este un mdern. Uneori, însă, elementul autobiografic este atât de marcat, încât e greu să numim nuvele ceea ce pare ma curând că ține de jurnal, memorii sau note de călătorie. În această categorie pot intra nuvelele Zi glorioasă la Cernica, A l` ombre des jeunes filles en fleurs, O aventură mică pe o platformă uriașe și Bunica se pregătește să moară. „Dacă în romane personajul poartă un nume (fiind deci
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
propagă același sens. Dar, „numai cu condiția să fie complet schimbată natura sensului biografic”, cum prudent subliniază Serge Doubrovski. Tematica întregii literaturi holbaniene este de o suspectă consecvență. Din numai patru teme e alcătuită, fără excepție, toată literatura lui Holban: călătoria, iubirea, muzica și moartea. Acestea sunt realitățile scriitorului, aceleași și ale personajului, care, așa cum observa Nicolae Manolescu în Arca lui Noe, este unul și același Sandu aflat într-un proces de maturizare. „Primul Sandu, din O moarte care nu dovedește
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
în septembrie 1932 prietenului său Ion Argintescu despre Nicoleta Ionescu, însă o numește ca în romanul O moarte care nu dovedește nimic, Irina: „(...) după un an și jumătate de ezitări am reușit să merg la mormântul Irinei. A fost o călătorie halucinantă, pe care o voi pune-o iarăși pe hârtie. Mărturisesc că la un moment dat pierdusem noțiunea eternității căci ne separa și [începusem] să fiu iarăși gelos din pricina ei. Dealtfel, ceva ciudat: după ce m-a părăsit, din orgoliu
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
substanța nuvelei Conversații cu o moartă, la care Holban mai face referire și în alte epistole. Scriitorul are capacitate de a extrage din cotidian valențele esențiale într-o manieră confesivă care se recunoaște și în articolul gazetăresc, în însemnarea de călătorie și chiar în comentariul critic. În înfățișarea evenimentelor epice și descrierea cadrului, autorul adoptă de multe ori o perspectivă reportericească. Fragmentele din Viața Fălticenilor, ca și acelea din Mica japoneză sau Două fețe ale aceluiași peisagiu se află prin exactitatea
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]