50,557 matches
-
era contemporan cu Eschil. Cu timpul, drama satirică va completa ciclul tragediilor, pentru a atenua tensiunea, încheindu-se obligatoriu cu triumful Binelui și al Dreptății asupra Răului, iar manifestarea parodică și dezvoltarea personalului și a elementelor de compoziție o va apropia de comedia veche. Particularitatea spațiului roman - consideră autoarea - constă în faptul că, deși subiectele dramei satirice au fost preluate în poemul epico-dramatic, amplificându-se în paralel mimul popular sicilian, poeții latini nu vor scrie deloc dramă satirică, în locul ei ivindu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
este însă secundară, întrucât nu apare inițial, ci în timpul dezvoltării. Din ou eclozează la început un pestisor cu simetrie bilaterală perfectă, care este pelagic. Fenomenul de asimetrie se petrece după două luni, când se culcă pe dreapta și devine bentonic, apropiindu-se de maluri în căutarea hranei. La exemplarele adulte corpul este acoperit cu solzi mici și butoni ososi mari. Aceștia se găsesc pe ambele laturi ale corpului. În mijlocul fiecărui buton se afla un spin subțire. La exemplarele tinere lipsesc spinii
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
fapt este cu atât mai valabil În cadrul unei introduceri la o istorie a religiilor, operă fondată, prin natura sa, pe contribuția științifică a unor colaboratori care, deși obișnuiți cu exigența studierii tradițiilor religioase sub egida riguroasă a metodei istorico-critice, se apropie totuși de această metodă și o folosesc În cadrul unui amplu spectru de opțiuni personale, religioase și ideologice. Este cunoscut riscul pe care Îl implică acest pluralism În asemenea Întreprinderi, de altfel indispensabil ca antidot eficace Împotriva oricărei forme de confesionalism
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
faptul că parcelarea excesivă a studiului istorico-religios și atenția obsesivă asupra unui prezent din ce În ce mai lipsit de rădăcini comportă riscul de a pierde din vedere nu doar profilul de ansamblu al tradițiilor religioase specifice, ci și afinitățile care există și care apropie moduri de viață la prima vedere incomunicabile. A cultiva propriile idei În interiorul unei diviziuni a muncii, potrivit căreia Înțelegerea noastră complexă a lucrurilor ar crește În virtutea unei acumulări progresive de date, este un lux, o iluzie de neconceput. Orice istorie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aspect foarte asemănător cu al nostru, adică cu al unui homo sapiens „modern”. S-a presupus existența unei caracteristici culturale a acestei regiuni, dar un exemplu sud-african din aceeași perioadă, chiar dacă izolat, arată că nu este așa. Există ceva ce apropie mormintele musteriene? Posibil. Unele gesturi funerare Încep să manifeste un caracter repetitiv și, așa cum s-a spus, repetiția, conformarea la regulă sunt caracteristici ale ritului. Se face referire la frecventa Încovoiere a corpului (cel puțin În Europa) și la depunerea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ofrande cu tămâia altuia”. Dacă prima frază amintește de extinderea (resimțită ca anormală) magiei, aspect al religiei văzute ca expresie a vieții private, cea de-a doua frază subliniază rolul „claselor” În activitatea rituală: noul Îmbogățit, cel care s-a apropiat de tămâia altuia, Își celebrează noua condiție și Își arată pietatea jertfind zeului pe care, atunci când era sărac, nu-l cunoștea. Se regretă timpurile În care „prescripțiile erau Împlinite cu credință, erau respectate sărbătorile lunare, iar cei de condiție umilă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sanctuare de la Qasr el Sagha 2 și de la Madinet Madi În Fayyûm, care și-au menținut Înălțimea, dar au o structura destul de puțin articulată, este templul din Medamûd3, care apare ca o Înlănțuire de spații tot mai mici pe măsură ce ne apropiem de altar. O structură complexă de magazii plasate În serie și Încăperile pentru preoți completează ansamblul cuprins În interiorul unui zid Împrejmuitor care separă spațiul templului de restul lumii. Temelia indică faptul că există un grup de persoane care trăiesc În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Amonxe "Amon", stăpânul Tronurilor celor Două Pământuri. Acesta luă chipul soțului, al regelui Văii și al Deltei... și o găsi odihnindu-se Între zidurile palatului. Ea se trezi când simți parfumul divin și surâse Maiestății Sale. Și iată, el se apropie repede de ea, Înflăcărat de iubirea pentru ea, Își puse inima În ea și o lăsă să-i contemple Înfățișarea divină... Maiestatea acestui zeu făcu ceea ce dori cu ea, iar ea Îl lăsă să se bucure de ea și Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
casa sa, chiar dacă este ascunsă de pereți. Nu te descuraja; zeul tău Îți va da hrană (VI, 7-10). Adu ofrande zeului tău și ferește-te de cel pe care el Îl urăște. Nu Întreba despre statuia sa și nu te apropia de el. Când iese În procesiune nu te apropia prea mult de el ca să-l duci. Nu-i da la o parte vălul. Ferește-te să dezvelești ceea ce Îl protejează. Să observe ochiul tău manifestarea mâniei sale și sărută pământul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
descuraja; zeul tău Îți va da hrană (VI, 7-10). Adu ofrande zeului tău și ferește-te de cel pe care el Îl urăște. Nu Întreba despre statuia sa și nu te apropia de el. Când iese În procesiune nu te apropia prea mult de el ca să-l duci. Nu-i da la o parte vălul. Ferește-te să dezvelești ceea ce Îl protejează. Să observe ochiul tău manifestarea mâniei sale și sărută pământul În numele lui. El Își arată puterea În milioane de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
VII, 12 sqq.). Acest zeu, care trebuie tratat după normele fixate de rit, nu dorește manifestări de o intimitate excesivă (deși textul spune că există astfel de Încercări Într-un impuls de pietate colectivă), dar, așa cum știa deja Merikara, este apropiat de toți, cunoaște nevoile tuturor și se Îngrijește de ele. 16. CREDINȚELE FUNERARETC "16. CREDINȚELE FUNERARE" Această epocă inovează profund și În aria obiceiurilor - și, desigur, și a credințelor - funerare. Aceste inovații ne sunt cunoscute mai ales datorită mormintelor din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
siguranță străveche deși este atestată abia din perioada antico-akkadiană (2 334-2 154 Î.Hr.) și neosumeriană (2 143-2 003 Î.Hr.) a fost cea hurrită, a cărei limbă era de tip aglutinant ca sumeriana, elamita (cu caracter monosilabic), urartica (foarte apropiată de hurrită) etc. Se pare că huriții, care proveneau din nordul și vestul Mesopotamiei, s-au stabilit În „țara de Sus” din izvoarele akkadiene, adică În fâșia cuprinsă Între ¾abur și Mareaxe "Marea" Mediterană, și au exercitat, fără Îndoială, o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
specifice, care coincid practic cu principiile active ale vieții (de exemplu, Nisabaxe "Nisaba", zeiță a cerealelor, Nikasi, zeița berii, Nintuxe "Nintu", zeița nașterilor). Atribuirea de forme antropomorfe divinităților este un fenomen posterior. Există, În orice caz, Încercarea de a-i apropia pe zei de oameni. 3) În „numinos” sunt identificate două principii: cel al binelui (protecția) și cel al răului (primejdia). 4) Divinitățile sunt numite și identificate În funcție de formele și activitățile specifice diferitelor zone, menite să aducă „pâinea zilnică”. De exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
două probleme care se dovedesc a fi foarte legate una de alta. Răspunsul este următorul: zeița nu a putut părăsi infernul fără să plătească, ci a lăsat un Înlocuitor: este vorba despre eroul divin Dumuzixe "Dumuzi" (În akkadiană Tammuzxe "Tammuz", apropiat de Adonisxe "Adonis"), cunoscut din diferite izvoare ca iubit și soț al zeiței Inanna/Iștarxe "Iștar", prezentat uneori și ca rege În Uruk. Inanna/Iștarxe "Iștar" este deci Înlocuită de Dumuzixe "Dumuzi"/Tammuzxe "Tammuz". Dar și dispariția acestuia din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeilor. țara șaparțineț zeului furtunii; cerul și pământul, oamenii șaparținț zeului furtunii, iar el Îl face pe Labarna, regele, conducător; și lui i-a dat toată țara Hattușaș. șAstfelț Labarna conduce prin mâna șluiț Întreaga țară! Celxe "Cel" care se apropie de persoana lui Labarana, șregeleț, și de hotarele sale, să fie nimicit de zeul furtuniixe "zeul furtunii"! (IBoT I 30 rândurile 1-8)*. În fragmentul de mai sus divinitatea supremă este reprezentată de zeul furtuniixe "zeul furtunii", care uneori este numit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a fost capitala unui mic regat deosebit de Înfloritor În secolele XV-XIII, epocă atestată documentar de textele din arhivele orașului. Din punct de vedere sociopolitic, economic și cultural, Ugarit este predecesoarea directă a cetății feniciene din secolul I, de care o apropie inclusiv limba și tradițiile religioase. Cetatea, deja În criză economico-socială, dispare la sfârșitul epocii bronzului fie prin colaps intern, fie ca urmare a tulburărilor provocate de trecerea „Popoarelor Marii”. Ugarit Își datorează celebritatea unei documentări textuale foarte bogate care a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
criză economico-socială, dispare la sfârșitul epocii bronzului fie prin colaps intern, fie ca urmare a tulburărilor provocate de trecerea „Popoarelor Marii”. Ugarit Își datorează celebritatea unei documentări textuale foarte bogate care a fost descoperită În arhivele cetății și ale centrului apropiat de la Ras Ibn Hani, o altă reședință regală. Textele găsite acolo sunt redactate În diferite limbi și sisteme grafice, dar cele mai interesante sunt cele În limba locală, un idiom semitico-occidental redat printr-un alfabet asemănător celui fenician, ale cărui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
descoperite mai ales În apropierea izvorului Efqa. El apare la scurt timp după secolul I d.Hr. și este definit ca „Zeul al cărui nume este binecuvântat În veci”. Reprezentările ni-l arată Înzestrat cu fulger și barbă, trăsături care Îl apropie de Baalshamin, căruia i-ar putea fi o manifestare mistică și spiritualizată. Chiar și epitetele care Îi sunt atribuite acestui zeu Îl apropie de Baalshamin („Stăpân al veșniciei”, „Bun”, „Milostiv”). Există și ipoteze care propun aici recunoașterea lui Yarhibolxe "Yarhibol
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nume este binecuvântat În veci”. Reprezentările ni-l arată Înzestrat cu fulger și barbă, trăsături care Îl apropie de Baalshamin, căruia i-ar putea fi o manifestare mistică și spiritualizată. Chiar și epitetele care Îi sunt atribuite acestui zeu Îl apropie de Baalshamin („Stăpân al veșniciei”, „Bun”, „Milostiv”). Există și ipoteze care propun aici recunoașterea lui Yarhibolxe "Yarhibol" ca divinitate antică legată de izvorul oazei. Adevărata identitate a „Zeului Anonim” rămâne o Întrebare deschisă, fără a exclude posibilitatea de a ne
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
romană Arabia. Din punct de vedere al culturii materiale, există puține elemente care să Îi distingă pe amoniți de evreii din Samaria și Ierusalim, de moabiți sau de edomiți. Trăsăturile distinctive ale identității sunt mai degrabă limba (un idiom semito-occidental apropiat de ebraică și feniciană) și religia. Și În acest caz suntem În fața unor panteonuri (cu excepția Israelului postexilic) care prezintă o structură analoagă, de extindere limitată, concentrată asupra cultului unui zeu național, cu caracter războinic, protector, uranic (cu o soție alături
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
până la substratul indo-european, Înfruntarea dintre Zeus și Typhon este, fără Îndoială, rodul unei reformulări grecești care, În versiunea hesiodiană, a asociat luptei și tema suveranității fiului lui Cronos (Teogonia, 883). Aceasta este o situație complexă de care e posibil să apropiem și mitul egiptean al lui Osirisxe "Osiris", centrat pe un conflict de succesiune dinastică, În care oponentul Sethxe "Seth", interpretat de greci ca Typhon (Herodot, II, 144, 2; Plutarh, Despre Isisxe "Isis" și Osiris, 41, 367 D), Îl ucide, Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
va deveni un soi de mare „mit de Întemeiere” pentru civilizația greacă, acesta va fi, Împreună cu tradițiile mitice care vorbesc despre isprăvile eroilor, singurul spațiu acordat regalității. Așadar, oricare ar fi fost dinamica schimburilor culturale și influențele exercitate de Orientul Apropiat asupra societății ce se stabiliza În urma prăbușirii monarhiilor miceniene, complexul religios propus de poezia homerică și hesiodiană rămâne un produs specific și original al culturii și civilizației grecești. 3. Forme divine și ordine cosmicătc "3. Forme divine și ordine cosmică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Într-un anumit fel, ortodoxia lui. Chiar și poemele homerice au fost transmise oral, În episoade, de către aezi, iar ulterior, odată cu apariția scrierii, recitate de rapsozi; În epoca lui Pisistrate, au primit o formă care trebuie să fi fost destul de apropiată de cea actuală În care pot fi verificate urme ale străvechii oralități. Limbajul mitului este poezia, iar aezii, rapsozii și, În general, poeții sunt depozitarii lui (subcapitolul 3.6). Chiar dacă este o simplă povestire, acest mythos trebuie narat cu Înțelepciune
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
umane aproape supraevaluate În comparație cu cea olimpiană, În același timp În care anulează pentru om posibilitatea de a deveni nemuritor În schimbul unor bunuri materiale și cea a unui destin Într-un anumit fel privilegiat după moarte pentru cel ce se va apropia de ritualul inaugurat de zeița Demetraxe "Demetra" (subcapitolul 3.4a). Neunificată niciodată Într-un text canonic unitar, liberă de condiționările unei ortodoxii, condiționări care să nu se identifica cu alegerile ideologice și politice ale fiecărei cetăți În parte, mitologia eroică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de acțiune” (subcapitolul 1.4), care făceau ca personajele să poată fi schimbate Între ele, el Îl transforma, la sfârșit, În logos; mitul devenea deci intrigă și acțiune, dar și inventarul din care se putea inspira poetul. Însă pe măsură ce ne apropiem de Aristotel, criza cetății antice și a Atenei În special se Îndreaptă către sfârșit. Critica sistematică adusă mitului erodase progresiv certitudinile pe care se Întemeia cetatea și pusese În discuție Însăși lumea zeilor; nici procesele de impietate, cărora le-a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]