51,246 matches
-
apărut imediat după producerea acestui eveniment. Articolul era însoțit de portretul regelui și de câteva informații privitoare la decesul său, dar și de regretele și omagiile aduse de Biserica Catolică, exprimate de editorul revistei Lumina creștinului, Anton Gabor: "Ne este cunoscută tuturor trista veste care s-a răspândit din Sinaia în dimineața zilei de 27 septembrie 1924 și care a umplut de o adâncă durere întreaga țară. Regele Carol I a murit de bătaie de inimă"607. Pe tot parcursul războiului
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și acțiune a forțelor catolice din România, cât și incapacitatea de cooperare a acestora și depășirea orgoliilor personale ale unor ierarhi 873. Proiectul cotidianului a fost conceput de Anton Gabor și transmis nunțiului apostolic de la București (Marmaggi), după ce îl făcuse cunoscut (chiar în același an în care a apărut ziarul Albina) și episcopilor români, care nu au luat însă nicio măsură pentru înființarea unui ziar catolic reprezentativ în capitala țării. Conceptul lui Gabor a reprezentat așadar structura de bază a publicației
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
folositoare țării; dar presa de partid, oricât de minunat de redactată ar fi ea, nu poate spune tot adevărul, foarte adeseori pasiunea întunecă rațiunea celor ce scriu în ziarele de partid. Ziarele de partid folosesc însă prin aceea că fac cunoscute sentimentele și cugetele partidelor din țară. Presa de partid este trebuincioasă și nimeni nu se gândește să o defaime. Cu toate inconvenientele și presa partidelor noastre istorice merită să fie citită de cei ce fac politică militantă"943. Colegiul de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
redacție a avut ca obiectiv și tratarea problemelor care vizau procesul de unificare a populației României după 1918 în cadrul noului stat format, adică analizarea și explicarea legilor unificării: "Cea mai grea problemă, unificarea sufletească, vom căuta să o servim, făcând cunoscute diferitele ținuturi, care constituie azi România Mare și nedespărțită; făcându-ne ecoul tuturor glasurilor de bine, ca să ne cunoaștem, să ne știm prețui și să ne unim în sfânta alipire către patria mamă"948. S-au identificat și enumerat axele
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
stilului și atenta redactare a știrilor, ba chiar îi puteți întrece prin transmiterea unor informații utile și, mai ales adevărate, comunicând acel adevăr la care sufletul tânjește în mod natural, deoarece este atât de puternic, curat și frumos încât odată cunoscut, este greu de negat" (Papa Leon XIII, Ingenti, sane laetitia, nr. 4). 119 Papa Leon XIII, Etsi nos, nr. 5. 120 Idem, Dall"alto, nr. 8. 121 Idem, Enciclica Longinqua oceani, 6.I.1895, nr. 9. 122 Idem, Officiorum ac
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
diverse prilejuri se vor afla Take Ionescu (1919), N. Iorga (1922), Simion Mehedinți, Nichifor Crainic, Al. I. Lapedatu, G. Bogdan-Duică, Mihail Dragomirescu, Traian Lalescu ș.a. Tradiția rubricilor fixe, săptămânale sau zilnice, redactate de scriitori ori de gazetari dintre cei mai cunoscuți, este respectată. În 1924 G. Ranetti mai publică încă, sub titlul Rime glumețe, versuri umoristice, în care ironizează într-o manieră ușor desuetă moravurile bucureștene. „Însemnările mele” (1926-1929) și „În fiecare zi” (1929-1931) sunt rubricile în care B. Cecropide realizează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
El constată decalajele în nivelurile de dezvoltare ale națiunilor și în modul de distribuire a bogățiilor disponibile între membrii comunității. Școala neoclasică reprezentată de economiști ca Stanley Jevons (1835 - 1882), Leon Walras (1834 - 1910), Carl Menger (1840 - 1921), reînnoiește valorile cunoscute ale clasicismului până la ruptura de acestea. Pentru neoclasici, valoarea lucrurilor este dată de nevoile oamenilor. Astfel, costul de producție este privit sub forma costului de oportunitate. Preocupați de dezvoltarea economică echilibrată, neoclasicii și-au adus contribuții deosebite prin teorii ca
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
consumatori, și prin urmare trebuia să le fie la îndemâna tuturor, să le respecte convenția esențială de comunicare, care era limbajul moneda unică pe care toți o foloseau (mai mult sau mai puțin) la fel. Așadar, timp de nouăsprezece veacuri (istoria cunoscută nouă mai bine fiindcă Biblia devansează era creștină), narațiunea l-a respectat, ba chiar l-a răsfățat pe cititor (excepțiile prea puține, dar reale confirmă regula). Punctul forte al istoriei imaginare era ce și cum se întâmplă, către ce merge
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și?". A învățat să accepte că nimic nu se termină în fond și că povestea nu contează. Ceea ce contează e "cum" o povestești. Ceea ce nu era tocmai adevărat, dacă e să ne gândim că Virginia Woolf propunea modelul (mai târziu cunoscut ca cel al) Fluxului conștiinței ca pe modul de a recupera "viața", realul, verosimilul în textul literar. Schimbarea ei era de fapt una de la epic la liric, fiindcă ea însăși era prea lirică pentru a construi o intrigă paluzibilă. Deși
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
refuză bucuriei de a descoperi logica întregului. Autorul Desperado nu acceptă tirania logicului, el trăiește în alogic. Paul Valéry exclama, "Un obstacol este un soare!" Autorul Desperado face un astfel de soare, de bucurie a creației din demolarea tuturor convențiilor cunoscute. Romanul distruge happy end-ul, romanțiozitatea, perceperea afectivă a istorisirii, chiar accesibilitatea. Textul e inconștient preocupat să radă orice procedeu deja folosit, deci tocit, de pe fața pământului. Povestirea sinucigașă îl aduce pe lector în pragul disperării, dar și al încrâncenării
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
The Unconsoled, Never Let me Go), Alan Brownjohn (The Long Shadows) și lista poate continua. Nu întodeauna avem de-a face cu tărâmuri științifico-fantastice. De cele mai multe ori e vorba de o lume aparent normală. Distopia începe cu defamiliarizarea familiarului. Prezentul cunoscut, exagerat și bine înnegrit, e proiectat într-un viitor nedeterminat. Mână în mână cu defamiliarizarea merge spaima maximalizată. Se conturează o lume de coșmar, și totuși foarte reală, în care eroii există firesc. Gray chiar mărturisește că intenția lui a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a anula, fie când nu reușește să anuleze pentru a discredita prezentul. Ceea ce face de fapt autorul în aceste condiții, nehotărât cum să se mute mai bine în trecut fără a ieși din actualitate, este să evadeze din convențiile literare cunoscute, creând altele. Fiecare autor, în felul lui, se eliberează de timpul real, și povestește în ritmul lui, în maniera lui de rememorare. Trecutul capătă felurite valori. Unii eroi recurg la reverie, și prin ea se scufundă în meandrele amintirii. Alții
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
din cronologie, trecutul. Acest trecut înghite celelalte două momente ale timpului. Absorbit de trecut, viitorul e nu numai știut dinainte (lucru descoperit de moderniști), dar și despărțit de orice sentiment de așteptare. El e mai mult decât un lucru deja cunoscut: este o amintire. Eroul și povestea lui revin, deci, în roman. Romanul Desperado e adesea un jurnal de întâmplări. Autorul picaresc vedea romanul din afara eroului. Autorul Desperado venind cu moștenirea lui modernistă se uită la aventuri dinăuntrul protagonistului. Chiar dacă romancierul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care iubește cu patimă America, pentru că i-a oferit un cămin și o carieră universitară. Burgess inventează un hoț rus care se trezește liber în lumea occidentală cea fără de pată, fiindcă a fost luat din greșeală drept fiul unui muzician cunoscut, prieten cu turistul englez. Trimișii comunismului în Anglia, descriși de Lessing în The Good Terrorist, sunt fioroși, nemiloși. Sunt mulți la număr scriitorii care au fugit din state comuniste și s-au stabilit în occident: George Szirtes (trecut peste graniță
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
din omnisciența devenită o convenție atotputernică, din ordinea intrigii și personajelor predictibile, a dus la o sfidare frenetică. Pentru Joyce, Woolf, Conrad, personajul nu mai reprezenta o istorie, o viață: el era un flux (de gânduri, de emoții, de amintiri). Cunoscutul eseu al Vriginiei Woolf despre Romanul modern (Modern Fiction) a fost un act de respingere. Woolf le-a întors spatele lui Galsworthy, Bennett și Wells, numai că nu era tocmai pregătită să opereze o schimbare de esență. Aș spune că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
posibilă dovedește că Ackroyd rescrie vechile mituri cu ironie tandră. Miracolul "comunicării instantanee și universale" n-are nicio noimă pentru locuitorii mileniului patru. Platon vorbește de parcă s-ar afla în Grecia antică (dacă e să punem situația într-o ecuație cunoscută nouă), iar oamenii îl ascultă fără să le pese că vorbele mor, că propozițiile ar trebui consemnate, că ar putea înfrânge spațiul și timpul născocind moduri de comunicare rapidă. Ackroyd închipuie o lume a tihnei, în care somnul e activitatea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în viitor (amenințarea bombei atomice) apare la mulți alți scriitori. El a devenit o mină de aur pentru romane de succes și pentru filme premiate. Maimuțele care înlocuiesc omul (și descind direct din caii lui Jonathan Swift) sunt eroi bine cunoscuți acum. Noutatea s-a veștejit, nu au nimic estetic să le mențină interesante. Acolo unde o stare de spirit susține imaginația dezastrului, avem de-a face cu un roman bun. Acesta e cazul romanului Ape and Essence. Pustiirea viitoare i-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
constantă revelație mult așteptată, o succesiune de afirmații laconice care ne fac să cercetăm atent fiecare cuvânt. Istoria are o oarecare cronologie. Câteva persoane importante se sinucid pentru a-și ispăși naționalismul din vremea războiului: directorul unei companii, un compozitor cunoscut. Se vorbește mult pe străzi de criminali de război, care sunt mai puternici ca oricând. Ono însuși simte nevoia să-și liniștească rudele că n-o să-și ia viața, dar i se răspunde că oricum n-are de ce, n-a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nepoții, și tot restul. Nu spun că n-a fost crunt, de fapt. Justificări lungi, sinuoase, fără simțul umorului. Stabilită în Anglia, Doris Lessing începe să scrie și ajunge în 2007 la peste șaizeci de titluri. Câteva dintre romane, extrem de cunoscute și foarte traduse sunt: The Children of Violence (Copiii violenței), The Golden Notebook (Caietul auriu), The Memoirs of a Survivor (Memoriile unui spuraviețuitor), The Good Terrorist (Teroristul cel bun), The Fifth Child (Al cincilea copil), autobiografia în două volume (Under
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
informat și pe înțelesul tuturor, care nu se abate savant de la claritate. Ca specialist în opera lui Eliot, îți datorez ceea ce știu despre el. Ce importanță are critica literară pentru romancierul Peter Ackroyd? PA. Nu mă consider critic în sensul cunoscut și acceptat. În biografia lui Eliot am încercat să surprind individul în stilul prozei mele oferind astfel lectorului receptiv un mijloc de a descifra natura exactă a scrierilor lui. LV. Cu ce începi, când te apuci de un roman? O
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mele. Toate rasele sunt ridiculizate și satirizate imparțial. M-am considerat în general un partizan al Americii. Pentru cei care erau copii în al Doilea Război Mondial, America era aliatul puternic care ne-a ajutat să învingem, iar cultura ei, cunoscută nouă prin intermediul filmelor, revistelor etc., întruchipa un gen de trai bun, materialist la care tânjea Europa în urma războiului, și de care se bucură acum. Așa că am folosit America pentru a explora tema visului de fericire (temă foarte americană), aducând pe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Nu foarte mulți în Anglia: Tim Liardet (ca o peliculă ce ține de vis), Douglas Houston (excelentă rigurozitate), George Szirtes , Pauline Steiner (o voce unică, meditativă), Ewald Osers (poet și traducător de marcă), Michael Hulse (copil minune al anilor '80, cunoscut acum și ca redactor, în prezent la Leviathan), grupul celor ce ne-am unit în jurul revistei Thumbscrew, care nu se mai scoate. Sunt de asemenea încântată să fac parte din grupul mai european de pe internet. Sue Stewart, Herbert Lomas. Romancierele
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
aceasta, întrucât istoriile, prin esența și forța lor, sunt o pavăză contra vremii, o flacără în întuneric. Istoriile sunt de partea vieții, sprijină viața chiar dacă povestesc despre moarte. Ever After e în parte o poveste de iubire, care răstoarnă tiparul cunoscut. Începe cu un sfârșit trist și se încheie cu un început fericit. Ultimul meu roman, Last Orders, e destul de clar despre moarte, dar descrie moartea pentru a vorbi de fapt despre viață. În mod ironic, e un roman despre viața
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Wordsworth, Coleridge m-a mișcat profund. Poate din cauza elementului germanic din Coleridge, ale cărui poeme, (mă gândesc la cele mai bune dintre ele) îmi amintesc, oarecum inexplicabil, de basme și de frații Grimm. Mi-au plăcut romanticii târzii, mai puțin cunoscuți, cum ar fi Beddoes ori Ransom (John Crowe, americanul) pentru ciudățenia lor respectuoasă. Mi-au plăcut mai mult decât poeții rațiunii. Îmi place grotescul unor autori ca Pope, Swift, Rochester. Trebuie să-i fac oarecum să conviețuiască în mine cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vorbești undeva, ce valoare afectivă are această țară pentru tine? GS. Am vizitat prima oară România în 1993. A fost o experiență întunecată și confuză. M-au șocat condițiile de viață, spaimele și demoralizarea oamenilor, haosul fizic. Erau acolo spaime cunoscute. Voiam să fug. Rezultatul a fost poemul Transylvana. E un poem presărat cu orori, în parte comice, în parte lirice. Am revenit în 1997, prin British Council, la o conferință la Oradea. Condițiile de viață se îmbunățiseră oarecum. M-au
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]