50,557 matches
-
micuțului, a devenit un avantaj colectiv, dar Demophon, ținut În brațele zeiței, a fost oricum, prin tratamentul pe care l-a primit, „cel dintâi inițiat” și, prin urmare, „cel dintâi om” sub semnul culturii. Separarea unei zeițe din Olimpxe "Olimp" apropiase lumea zeilor de cea a oamenilor; În schimb, inițierea lui Demophon Îi Înălțase pe oameni spre zei fără să Înlăture firea lor muritoare. Pentru cultura greacă, extinderea nemuririi la oameni ar fi fost ceva de neconceput, dar zădărnicirea intervenției Demetrei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unită cu o antropogonie. Nu au fost cruțate nici codurile cultuale ale cetății, Împotriva cărora, de altfel, se exprimase și Heraclit, care condamnase sacrificiile sângeroase ca și cultul adus statuilor, atingând În polemică și modalitatea În care contemporanii lui se apropiau de mystèria. Nu mai puțin explicit În condamnarea uciderilor sacrificiale fusese Empedocle, care le propunea discipolilor săi o etică În raport cu care să Își conformeze propria existență. Dacă apoi Empedocle și-a proclamat efectiv propria divinitate, el a fost totuși un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și Pulqisfxe "Pulèisö", cât și lase de sex feminin definite ca atare, ca Lasa Sitmicaxe "Lasa Sitmica", Lasa Racunetaxe "Lasa Racuneta", Lasa Acunanuxe "Lasa A÷unanu" și Lasa Vecuxe "Lasa Vecu" (despre aceasta din urmă vom vorbi mai jos), sau apropiate de ele sub aspect iconografic, ca A (a)vis(e)rxe "A÷(a)vis(e)r", Zipna, Leinqxe "Leinè", Snenaqxe "Snenaè", Rescual (Recialxe "Recial"), Evanxe "Evan", Mean, Hinqialxe "Hinèial", Munqucxe "Munèu÷". Pentru unele dintre aceste figuri este evident rolul de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și după etapa preistorică mai obscură, În care aceste figuri trebuie să fi avut un rol mai amplu și mai semnificativ, etruscii au cunoscut, poate sub Înfățișări formale diferite, larixe "lari", mani și geniixe "genii", În mod verosimil cu funcții apropiate de cele imaginate pentru aceștia de romani. Și astfel, dacă Îi atribuim (așa cum este posibil pe plan lingvistic) numelui larilor latini un etimon etrusc (cf. etruscul lasaxe "lasa", „demon feminin”, Laris și Larq, pronume personale), am putea să Îl identificăm
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
semnificația pe care aceste acțiuni simbolice simple și regulate o capătă În religia romană constă, evident, În faptul că tot ce aparține sferei cotidianului, biologicului și obligatoriului În muncă și În viața concretă este duplicat și deci obiectivat; ceea ce este apropiat din punct de vedere ontologic este fixat, reprezentat și reprodus printr-o „reflexie mimetică”. În acest sens, religia romană reproduce În mod direct propria civilizație și propria cultură și, din această cauză, este o formă proprie și autonomă - ca atare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Începutul lucrării, unde este schițată o scurtă „viață” a filozofului din Samos și unde se afirmă chiar o superioritate a lui Apollonius, care „a observat principii asemănătoare... și, Într-un chip divin, a știut mai mult decât Pitagora să se apropie de Înțelepciune și să se Înalțe deasupra tiranilor” (I, 2; Del Corno, 19882, p. 62). Gustul pentru miraculos domină Întreaga lucrare, de la nașterea miraculoasă a personajului la Întâmplările uimitoare ale formării sale culturale și religioase -, amândouă desăvârșite Într-o lungă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
demne de cult (yazataxe "yazata"; cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 2.2) sunt adresate de fapt unor figuri divine care trebuie să fi apărut Într-o preistorie a zoroastrismului, adică În cadrul unui politeism arhaic, cu trăsături proprii, dar foarte apropiat de politeismul vedic. Este posibil ca teoria lui A. Christensen (1982; 1932, pp. 10 sqq.) despre „zoroastrianizarea” diferitelor elemente ale unei religii arhaice să nu se regăsească În realitățile textuale reprezentate de așa-numiții „mari Yașt” (cf. mai jos, „Religia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
p. 35), În ciuda unor rețineri actuale (Herrenschmidt, 1987) - care a proclamat, În prima jumătate a mileniului I Î.Hr., o nouă doctrină religioasă, inspirată dintr-un dualism etic viguros și original, care se Împotrivea fățiș unei religiozități tradiționale foarte ritualiste, apropiată Într-o oarecare măsură de cea indiană vedică. Urme destul de evidente ale unei astfel de religiozități arhaice pot fi deslușite În amestecul religios care a urmat, reflectat, pe ansamblu, În Avesta, cu precădere, dar nu exclusiv, În imnurile dedicate diferitelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În zona intermediară (hammistag³n) și În infern, oferind o descriere punctuală a diferitelor feluri de suflete după moarte, În funcție de comportamentul de pe pământ. Există o enumerare minuțioasă a chinurilor din infern pe măsura păcatelor comise. Caracterul vizionar al Ard³ Wșr³z n³mag apropie această operă de literatura apocaliptică zoroastriană (Boyce, 1968a, p. 48; cf., infra). O escatologie apocaliptică, cu viziuni și revelații ale evenimentelor viitoare și finale, este un subiect care, În zoroastrism, a furnizat material pentru un gen literar cu rădăcini de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divine sau angelice, cum ar fi Verethraghnaxe "Verethraghna", yazataxe "yazata" victoriei (În limba pahlavi, Wahr³mxe "Wahra>m", În persană, Bahr³mxe "Bahra>m"); Da¶n³, yazata (feminină) a Religiei (Însă numele Înseamnă propriu-zis „viziune”, iar conceptul pe care Îl exprimă se apropie de „conștiință, eu interior”; În limba pahlavi, D¶n); Așixe "Ași", yazata răsplății și a norocului (cf. Lommel, 1930, p. 85; Baily, 1943, pp. 3 sqq.); Arșt³txe "Arșta>t", yazata dreptății (În limba pahlavi, Așt³d; Gray, 1929, pp. 136 sq
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1954) (Kulke, 1978, p. 233; cf. supra). Strălucirea de neînchipuit a antichității persane, figura lui Cirus și Darius, epopeea sau, mai bine zis, mitul marelui imperiu universal al Ahemenizilor devin ingrediente puternice ale unei ideologii care, În mod paradoxal, Îi apropia pe parsi mai mult de protectorii sau prietenii lor occidentali și europeni decât de vecinii lor indieni, hinduiști sau musulmani. Politica dusă de Coroana britanică, pe de o parte, și, pe de altă parte, propaganda politico-culturală a ultimului șah, Mohammed
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
spiritualitatea modernă, a avut rezultate diferite. Religia b³bș-bah³’ș ar fi putut Îmbina, În ochii multora, ideea tradițională a salvatorilor care trebuie să vină (de fapt, deja veniți În persoana lui B³b și Bah³’u’ll³h, al doilea fiind foarte apropiat de doctrina ismaelită a im³m-ilor, Bausani, 1971b, p. 267) cu nevoia de credință, dar și de progres științific al umanității contemporane, cu o vastă aspirație universalistă. În Iran s-au Înregistrat multe convertiri la Bah³-ism ale unor zoroastrieni care au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
există texte autohtone din epoca precreștină și informații despre religia primitivă a slavilor, putem totuși culege câteva date despre etapele cele mai vechi din analiza lexicului slav, care cel puțin ne vor spune care sunt culturile indo-europene de care se apropie cel mai mult la nivelul vocabularului religios; În același timp, se va pune problema dacă legăturile respective pot fi interpretate ca o conservare a unei tradiții religioase comune sau ca elemente Împrumutate de slavi din alte culturi. O serie de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
plictiseală, unde mâncarea și băutura nu se Împuținează, oricât s-ar consuma, unde orice dorință este mereu satisfăcută, unde o sută de ani durează mai puțin decât o zi pentru noi. De obicei, o tânără copilă de stirpe divină se apropie de erou, Își exprimă simpatia pentru el și preamărește frumusețile insulelor: atunci el pleacă Împreună cu un prieten credincios și nu se mai Întoarce niciodată; sau se Întoarce după o călătorie de câteva zile și, consternat, Își dă seama că În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o ceremonie barbară și abominabilă. Toată lumea se adună la un loc și este adusă o iapă albă. Apoi, cel care va fi ridicat la rangul nu atât de rege, cât de animal, nu atât de suveran, cât de criminal, se apropie de animal În fața tuturor și cu o imprudență pe măsura indecenței Își arată natura sa animalică. Imediat după, iapa este ucisă și fiartă În bucăți și, În aceeași apă, se pregătește baia acestuia. Atunci, el mănâncă din carne, Înconjurat de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
faptul că și germanii plasează la Începuturile lor tot un „Geamăn” (Tuistoxe "Tuisto") arată cu certitudine că ne aflăm În fața unui element moștenit direct din cultura indo-europeană. Fiul lui Tuistoxe "Tuisto" este Mannusxe "Mannus"; identitatea formală a acestuia, care Îl apropie de indianul Manu(s)xe "Manu(s)", protopărintele umanității după o tradiție vedică, a fost de mult timp evidențiată. Dar dincolo de această informație formală, există probabil o conexiune substanțială mai puternică ce o leagă de o altă figură a culturii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
două funcții și cea de-a doua; de asemenea, este semnificativ faptul că ambele războaie se Încheie În aparență (doar În aparență) fără Învingători și Învinși. În ceea ce privește mitul roman, trebuie citit Livius (Al???? Condito) I, XIII, 4 sqq.: „Comandanții se apropie unul de altul hotărâți să se Înțeleagă. Nu numai că fac pace, dar, cu acest prilej, se contopesc cele două cetăți Într-una singură. Căpeteniile celor două cetăți se hotărăsc să domnească pe rând fiecare, Însă capitala puterii lor rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sindroame psihice patologice), infecții, cauze de mediu, etc., este aproape imposibil să nu admitem o Încărcătură crescută a omului trăitor În această perioadă preistorică și istorică. Boala psihică era inevitabilă; această concluzie nu poate fi negată. Într-o etapă mai apropiată de ceea ce denumim epocă istorică, În istoria antică, În special, psihiatria devine o manifestare oarecum obișnuită. Istoria antică ne informează despre o sumedenie de aspecte psihiatrice ale vieții obișnuite de acum cinci sau șase milenii. Cele mai semnificative informații le
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
asumată, ca banal cotidian de familie; un popor care, lipsit de cadrele impunătoare, nu resimțea nevoia templului purtând biserica În suflet, un popor cu puțini sfinți consacrați dar cu multă sfințenie. Ar fi interesant și poate tulburător să ne putem apropia de visele, fantasmele, intimitățile sufletești ale omului care a devenit subiect de experiență sociopsihologică Începând din 1944. Nu știu cât de preocupați de această temă vor fi fost psihologii și psihiatrii români din ultimele decenii. Subiectul nu a interesat sau
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
Fundațiilor Regale”, „Vremea”, „Însemnări sociologice”, „Orion”, „Viața Bucovinei”, „Răboj” ș.a. În 1934 i s-a acordat Premiul Societății Scriitorilor Români. S. a publicat, într-un timp scurt și frământat, peste douăzeci de volume. Existența sa și viziunea asupra scrisului îl apropie, prin trăirea acută și violentă a unei crize de identitate, de scriitorii vienezi de la sfârșitul secolului al XIX-lea, dar și de grupul trăiriștilor. Sentimentul de insecuritate și timiditatea în plan social s-au transformat în opusul lor, generând dorința
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
înțelegerea Bibliei. A spune că Biblia utilizează unele mijloace literare pe care le regăsim astăzi în romanul modern nu înseamnă sub nici o formă că Biblia este un roman. Înseamnă doar că modul de a scrie al autorilor biblici este mai apropiat de cel al romancierilor moderni decât cel al cronicarilor, jurnaliștilor și corespondenților televiziunilor noastre. În cuvinte simple, această constatare se referă numai la forma povestirilor biblice, și nu implică o judecată asupra conținutului lor. 3. Istoriografia modernă Care este atunci
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
de toți. În realitate, tehnica „naratorului omniscient” este adoptată foarte des de romancierii antici și moderni. Găsim aici un prim punct de contact între narațiunile biblice și tehnicile literaturii universale. Asemănările nu se opresc aici: stilul Gn 1 este destul de apropiat de cel al unor teorii moderne despre originea lumii. Precizez imediat că mă refer doar la stilul, și, evident, nu la conținutul acestor teorii. Acest lucru ne poate surprinde. Însă, dacă îi întrebăm pe oamenii de știință despre originea universului
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Începând cu Abraham vom intra însă într-o lume diferită și vom umbla pe un teren mai solid. Abraham este un individ, nu doar un „tip”. Relatările sunt mai particularizate și cadrul povestirii e diferit, mai concret și mai puțin apropiat de „mitologie”. Când începe istoria lui Israel, începe și „istoria” ca atare. Totuși, acest fapt nu este cu totul sigur. Din nou, cercetarea rezultatelor arheologiei și istoriei Orientului Apropiat antic despre patriarhi se arată destul de dezamăgitoare. II. Istoricitatea patriarhilor sau
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
particularizate și cadrul povestirii e diferit, mai concret și mai puțin apropiat de „mitologie”. Când începe istoria lui Israel, începe și „istoria” ca atare. Totuși, acest fapt nu este cu totul sigur. Din nou, cercetarea rezultatelor arheologiei și istoriei Orientului Apropiat antic despre patriarhi se arată destul de dezamăgitoare. II. Istoricitatea patriarhilor sau a epocii patriarhale 1. Urmele puține lăsate de patriarhi în istorie Înainte de toate nu există urme ale patriarhilor biblici în documentele timpului în care cronologia tradițională consideră că au
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
preferate de a se converti la România, după ce o părăsise. În mod sporadic, publicistul a scris la jurnalele politice ale exilului parizian, divizat între echipa Grigore Gafencu-Nicolae Rădescu-Mihail Fărcășanu, pe de o parte, și echipa Constantin Vișoianu, de cealaltă. Mai apropiat de prima și de ziarul acesteia, „Uniunea română”, a publicat și la „România”, gazeta celei de-a doua. A mai trimis articole de atitudine politică la „România muncitoare” (unde inaugurează rubrica „Antologia rușinii”), „La Nation roumaine”, „Românul”, „Agora”, „Meridian”, „Lupta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]