51,246 matches
-
favorabil îl constituie sternotomia mediană care presupune îndepărtarea pericardului de la originea aortei și arterei pulmonare până la diafragm și între venele pulmonare dreaptă și stângă. Traumatismele pericardice sunt însoțite la unii pacienți de febră, pericardită sau pleurezie, și/sau durere. Manifestări cunoscute generic sub numele de sindrom postpericardiotomic, afecțiune de obicei autolimitantă. Complicații pericardice Pericardiocenteza poate afecta cordul, vasele coronare, vasele toracice interne și plămânii. Alte leziuni posibile includ perforație gastrică, colonică, pneumotorax și Hemoragia poate fi secundară dilacerării arterei coronare, ventriculului
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
fibroase se susțin mutual și sunt solidarizate prin trigonurile fibroase drept și stâng și prin tendonul conului. Porțiunea membranară a septului interventricular se întinde inferior de la nivelul flancului drept a inelului aortic spre porțiunea musculară a septului. Trigonul fibros drept, cunoscut și sub numele de corp fibros central, se unește cu inelele valvulare aortic, valvular sau tricuspid. Trigonul fibros stâng, mai puțin distinct decât cel drept, se unește cu inelul mitral și aortic. Inelele valvulare aortic și pulmonar sunt solidarizate printr-
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
percutorii, de grosimea peretelui toracic, de structurile interpuse între peretele toracic și cord), tonalitatea și timbrul. Prin percuție se poate aprecia conturul cordului, mai concret matitatea cardiacă. Aceasta se realizează prin percuția digito-digitală a toracelui anterior, urmând traiectul liniilor bine cunoscute: axilară anterioară stângă, medioclaviculară stângă și parasternal stâng. Prin percuție se decelează matitatea cardiacă absolută, cordul fiind în contact direct cu peretele toracic și matitatea cardiacă relativă, când între cord și peretele toracic este inserat lobul pulmonar stâng. Sunetul mat
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
învățată reproductiv, ci se transferă prin spiritul și ilustrările ei, în măsură să rodească recreator în tinerele generații de medici, prin cultivarea interesului de a ieși din limitele cursului spre universalitate (căci pentru înțelegerea prezentului și întrezărirea viitorului medicinei trebuie cunoscut trecutul acestei științe). Acest filon paideic este benefic și el traversează paginile sugerând respectul și gratitudinea pentru misiunea medicului de-a lungul secolelor în sensul Jurământului lui Hippocrat și al Rugăciunii testament a lui Maïmonide. Sinuoasa evoluție a medicinei, caracterizată
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de ani î.Chr. răsărea un alt soare, destinat să scoată lumea din preistorie și medicina din tatonări și obscurantism. MEDICINA ASIRO-BABILONIANĂ SAU MESOPOTAMIANĂ În Orientul Apropiat și Mijlociu, în această răspântie de drumuri, continente și lumi, se făcuse deja cunoscută, în mileniul al V-lea, civilizația și cultura sumeriană, capabilă să-i îmbogățească spiritual pe babilonienii, ajunși stăpâni între Tigru și Eufrat, în Mesopotamia, ei înșiși gânditori și luptători cunoscuți. Babilonul, Ninive, cetăți fruntașe în istorie, ies spiritual din perimetrul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
această răspântie de drumuri, continente și lumi, se făcuse deja cunoscută, în mileniul al V-lea, civilizația și cultura sumeriană, capabilă să-i îmbogățească spiritual pe babilonienii, ajunși stăpâni între Tigru și Eufrat, în Mesopotamia, ei înșiși gânditori și luptători cunoscuți. Babilonul, Ninive, cetăți fruntașe în istorie, ies spiritual din perimetrul lor. Roata și metalurgia, carul cu boi și corabia cu pânze, comerțul (contactele interumane), templele și zeii, omul și neastâmpărul său creator, schimbă viața locului, a stepelor Siriei și a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
clasificare a medicamentelor și susține infinitatea unor agenți patogeni (semințe morbigene) care atacă sângele generând diverse maladii. Funcționaliști și integraliști, filosofii medici și medicii filosofi, au afirmat medicina elenă, încât concepțiile școlilor din Cos, Cnidos și Rhodos s-au făcut cunoscute și au rămas prin Hippocrat, ca generatoare de valoroase idei în dezvoltarea medicinei. Cele mai vestite școli din perioada prehipocratică sunt cele de la Cos și Cnidos, care contemporane fiind, au reprezentat totodată două concepții diferite: școala din Cnidos fiind prin
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Tatăl său era medic din școala lui Asklepios cu care unii afirmă că se înrudea. Are ca dascăli pe propriul părinte și o serie de filosofi printre care Democrit din Abdera. Hippocrat ajunge medic vestit, autor de tratate precum și al cunoscutului Jurământ pe care-l prestează toți absolvenții universităților de medicină din lume, fondator al unei strălucite concepții medicale și al observației clinice. Prezența sa a rămas vie prin realizări. A călătorit în Egipt și în nordul Traciei (Sciția), a avut
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sângelui, cu precizarea că o cantitate prea mare de sânge în țesuturi duce la îmbolnăviri. A studiat nervii periferici. Riguros ca și Hippocrat în stabilirea diagnosticului, acest mare practician a salvat de la moarte pe Antiohus, fiul regelui Persiei. Mai puțin cunoscuți — doar în medicina alexandrină mai cităm pe Philinos din Cos și Serapion din Alexandria care încearcă să concilieze empirismul cu dogmatismul. Școala din Alexandria, se înscrie astfel în Istoria Medicinei prin contribuția pe care o aduce la dezvoltarea anatomiei și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
dar tot atât de bine putea să fie autohton. și într-un caz și în altul sigur avea ajutoare, adică asistenți locali, stabili, care prin pricepere și experiență, în anumite situații s-au în absența medicului, putea interveni prompt. Un centru medical cunoscut a fost la Alba Iulia (Apulum) care se afirmă spre sfârșitul epocii antice și mai ales când dacii începuseră să fie daco-romani, deci după 106 d.Chr. Magnetismul Daciei - Felix, atrăgea oameni din tot cuprinsul Imperiului Roman și mai ales
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
deci după 106 d.Chr. Magnetismul Daciei - Felix, atrăgea oameni din tot cuprinsul Imperiului Roman și mai ales din Roma, artiști în sculptură, mozaic, constructori de băi și palate, precum și medici, perceptori, magiștri. Doctorul Nicolae Igna din Alba Iulia face cunoscute 36 de instrumente chirurgicale descoperite și recuperate între anii 1889-1932, în fosta Apulum. La acestea se mai adaugă două instrumente medicale: o spatulă-sondă din bronz, ca și o sondă tot din bronz cu multiple întrebuințări, existente în Muzeul Brukental. Cele
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
distincția între nervi, vase sanguine, mușchi, tendoane etc. Nu cunoșteau circulația sanguină și credeau ca Aristotel, că măduva spinării și creierul au aceeași substanță. Cunoștințele de medicină veterinară erau raportate la om, la fiziopatologia umană. Fiziologia organelor sexuale era mai cunoscută. În perioada mai târzie, elenă (alexandrină), medicii evrei făceau amputații după ce-l adormeau pe bolnav dându-i o băutură specială. Se practică venesecția, se recomandă spălarea frecventă a ochilor expuși la vânturile cu nisip. Se crede că făceau operații și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mai scrie un tratat asupra pulsului, unul asupra urinelor și o carte de terapeutică pentru bolnavii săraci. Traduce manuscrise și cărți de medicină în ebraica săracă lingvistic, creând termeni. Păstrează dilema credință-rațiune. Un alt medic evreu, Isaac Israeli a făcut cunoscută opera lui Assaph Iudeul în lumea musulmană din Cairo și din Kairuan (sec. X). Un altul, Sabataï ben Abraham Donnolo din Otrant Salerno (sec. X) a studiat medicina 40 de ani a scris Cartea drogurilor și o farmacologie antidotică, botanică
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
curțile domnitorilor. Cei arabizați ajung și pe lângă califi. Unii intră în jocuri riscante, otrăvind adversari ai califului, cum a procedat medicul Shamakh cu imamul Idris. Unii medici evrei s-au distins pozitiv și creator ca Ishac Ibn Suleiman El Israeli, cunoscut și sub numele Isac Evreul (sec. X). „Marele prinț al medicinei“ care scrie Ghidul medicinei, Comentarii asupra lui Hippocrat și Galen, Aforisme, Glosar (medical), Scrisori asupra dieticii, Regimul de sănătate, Tratatul otrăvurilor, Urinele și alte tratate privind hemoroizii, astmul etc.
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medicină tradițională al lui Chen-Norg, urmașul lui Yi Ting (prezintă 365 de medicamente din plante minerale etc.). Chiar împăratul Galben (Huang Ti) publică în 2697 î.Chr. „Canonul medicinei“, scrisoare medicinei. Nei Ching dovedește cunoaștere și preocupări medicale, făcându-se cunoscută și rămânând celebră. În fond este un dialog substanțial între împărat și medicul său Ki Po, conturând un tratat enciclopedic în care se precizează obiectivele științei și artei medicale chineze, atât curative cât și preventive: „vindecarea bolnavilor și întărirea sănătății
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cădea pe consultul minuțios, controlul atent al pulsului, care ar exterioriza orice maladie, de unde numărul mare de vreo 200 tipuri de pulsuri descrise, unele anunțând decesul. Experiența medicală se transmitea, ca la medicii greci, din tată în fiu și ajunsese cunoscută și la popoarele vecine, cu toată fragilitatea cunoștințelor anatomiei, motivată de rezerva lor față de disecții. Chinezii construiau imaginativ planșe anatomice, de unde și imperfecția lor. Pe la începutul mileniului I î.Chr., ei foloseau anestezia în castrarea celor din serviciul imperial. De
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
schimbă. Apare Noul Manual de Anatomie scris de Sugita și colaboratorii săi. Ilustrarea făcută de filooccidentalul Odano Naotache (1774) ușurează înțelegerea textului. Pe lângă doctorii europeni se formează medici japonezi probând receptivitate și pasiune precum chirurgii Hancka și Homma. Se face cunoscută școala medicală din Yeddo mai ales cu venirea pe tron a împăratului Mutsu-Hito (1867). Cu voință, dotație și muncă, japonezii au comprimat timpul, ajungându-i pe europeni în jurul anului 1900. Se remarcă medicii: Nagucki, Kitasato, Shiga, Takamin, Hata, cu studii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
călugărilor să practice medicina, făcând loc medicilor laici și cărților. Episcopul Isidor din Cartagina, funcționând în Sevilla spaniolă, în cele 8 volume ale Etimologiilor sau Originilor ca și în Despre natura lucrurilor scrise în latină, înscrie texte medicale din înaintașii cunoscuți, cum face și Benedict Crispus episcop de Milano în Comentariul medical, inspirându-se din Pliniu cel Bătrân și Dioscorides. La Monte Cassino, călugărul Berthier scrie două cărți de terapeutică și altele de comentarii filosofice. Sub numele de Physica, apar în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
evreu. Precizăm că în Salerno funcționa din sec.VII un spital mânăstiresc cu școală de medicină din sec. VIII. Prin deschiderea ei spre universalitate, cu magiștri și elevi de diverse naționalități și religii, școala din Salerno s-a făcut repede cunoscută. în sec. X ajunge renumită. Aici erau săli de studii, o bibliotecă enciclopedică, se făcea practică în spital. Textele medicale din operele lui Hippocrat și Galen erau traduse în arabă, latină, ebraică și constituiau baza cursurilor. Din această școală au
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ulei de terebentină, vin roșu și miere de albine. Se face vestit și prin crearea de proteze mecanice de brațe și picioare. Ca obstetrician introduce versiunea podalică în caz de distocia fătului. își publică lucrările în limba franceză, ajunge rapid cunoscut. Regii Franței îl solicită ca specialist în traumatisme, plăgi, medicina juridică, patologia nașterii. Chirurg de reputație el va recunoaște că la Hôtel Dieu disecția pe cadavre i-a asigurat cunoașterea exactă a organismului uman. Ambroise Paré combate ciuma din 1531-1533
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
experimentală de purificare a substanțelor chimice prin distilare, calcinare, dizolvare, evaporare, cristalizare, sublimare, amalgamare, proceduri cu care și azi operează laboratoarele farmacologice. Urmașul său, vestitul medic și alchimist Al Razi (cunoscut în Occident cu numele Rhazes), autor al Cărții secretelor, cunoscută lui Paracelsus și lui Nicolas Fernel, încearcă să o desprindă de magie și de astrologie. Geber, realizează acidul azotic. Al Razi, unește în cartea sa Al- hawi (Cartea completă), tradusă în latină cu titlul De Continens, ca și în cărțile
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
secretelor naturii) face o clasificare a ceea ce Anton van Leeuwenhoek (1632 - 1723) numește „animaluncule“, agenți patogeni. în 1758, Linné descoperă distomatoza = afecțiune hepatică. Despre Frigurile intermitente se ocupase în teza de doctorat (1735). Prin „Philosofia botanică“ (1751), Karl Linné face cunoscută, între altele, înțelepciunea naturii. Teoria sa creaționistă este viu criticată în acest secol cu preferințe atee. Un savant luminist cu studii de medicină și botanică la Anvers, de drept la Dijon și cu preocupări și pentru matematici și fizică, este
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pentru celulele vii a oxigenului. Revoluției este înjunghiat în baie de către revoluționara girondină Charlotte Corday, în 1793, iulie. Pictorul David imortalizează finalul scenei. În 1704 Newton publică Traité d’optique și în 1728 apare fotometria. în 1730 Reaumur își face cunoscută scara termometrică, la 4 ani după apariția celei a lui Fahrenheit. în 1744, Krantzenstein prezintă efectele electroterapiei, pe care medicul Hallé o va aplica din 1795 în paralizii. în 1786 Galvani descoperă electricitatea de origine musculară și o explică în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
concretizate în sensibilitate, iritabilitate, excitabilitate, contactilitate și extinzându-se la traseele nervoase, ganglionii limfatici, țesutul conjunctiv asigurând echilibrul, sănătatea. Arta afirmă el, vindecă bolile pregătind și excitând crizele. Theophile de Bordeau este colaborator la Enciclopedie și unul dintre cei mai cunoscuți medici ai timpului. O altă nuanțare a concepției lui Stahl o afirmă Paul-Joseph Barthez (1734 - 1806) elev al lui Bordeau și ajuns medic militar. El este a toate știutor: istorie, științe juridice, filologie etc. Barthez este un timp și cancelar
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de autopsii efectuate doar în câteva luni în Grand Hospice d’Humanité = Hôtel Dieu. Ajuns celebru cu fiecare titlu publicat, Bichat e smuls vieții în vara noului început de secol, la numai 29 de ani, dar nu înainte de a face cunoscută și opera magistrului său Pierre Desault pe care o prezintă sub titlul: Oeuvres chirurgicales (1798). Pe lângă tratate, Bichat a trudit și la fondarea societății medicale de emulație (Société médicale d’émulation - 1796). Fructificând metodologic pe Haller, Spallanzani, Bordeau și manifestând
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]