50,549 matches
-
la 12 noiembrie 2011. Cărturar erudit, format la Roma în istoria artelor, litere și filozofie, a fost un etnograf, istoric de artă și director al Arhivelor Statului și al Muzeului Banatului (1928-1940). A înființat Biblioteca Timișoarei, revista „Analele Banatului”, a sprijinit activitatea asociației culturale ASTRA, a întreprins numeroase săpături arheologice, a pictat și a restaurat pictura în numeroase biserici din Banat. Bustul său, donație a familiei Miloia, a fost realizat de Gheorghe Groza (1899-1930) și dezvelit la 3 august 2011. A
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
corespondent la cronica de scandal "Correspondence secrète, politique et littéraire" (1790) ce relata întâmplări petrecute la Paris în timpul domniei regelui Ludovic al XVI-lea și a avut o relație cu actrița Adèle Feuchère, care a născut un copil în 1790. Sprijinit cu ceva bani de familia lui, el a avut ideea de a cumpăra produse alimentare direct de la producător și de a le vinde într-un magazin, la un preț stabilit; el a deschis un magazin la Lyon, unde erau vândute
Alexandre Balthazar Laurent Grimod de La Reynière () [Corola-website/Science/336597_a_337926]
-
aripii drepte a Armatei Germane. Kluck a protestat față de acest ordin în discuțiile cu Bulow și Moltke, deoarece el prefera să avanseze către flancul stâng al lui Lanrezac, dar protestul său a fost respins și i s-a ordonat să sprijine atacul lui Bulow asupra lui Lanrezac. În acest timp, Armata I-a a agresivului Kluck avansase la sud de poziția armatei lui von Bulow până la 13 kilometri nord de Paris. Pe 30 august, Kluck a decis să-și conducă trupele
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
de Paris. Pe 30 august, Kluck a decis să-și conducă trupele la est de Paris, respingând Planul Schlieffen. Deși frustrat de precauția lui Bülow, Kluck a ordonat armatei sale la 31 august să se îndrepte către sud-est pentru a sprijini Armata a II-a. Astfel, Kluck a creat o breșă de 30 de km în linia germană. Această mișcare a expus flancul drept al lui Kluck în direcția Parisului, unde (fără ca Kluck să știe) fusese deplasată Armata a VI-a
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
fi o simplă sumă a vitezei acesteia "prin" mediu plus viteza mediului. Fizeau a detectat într-adevăr un efect de glisare, dar magnitudinea efectului pe care el l-a observat a fost mult mai mică decât se aștepta. Rezultatele sale sprijineau aparent a lui Fresnel, ceva dezamăgitor pentru cei mai mulți fizicieni. Avea să treacă peste o jumătate de secol până când a apărut o explicație satisfăcătoare a măsurătorii lui Fizeau odată cu apariția de teoriei relativității restrânse a lui Albert Einstein. Einstein avea mai
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
acestui experiment a fost negativ. Astfel, din punct de vedere al modelelor eterului existente la acel moment, situația experimentală era contradictorie: Pe de o parte, aberația luminii, experimentul Fizeau și repetarea lui de către Michelson și Morley în 1886 păreau a sprijini antrenarea parțială a eterului. Pe de altă parte, experimentul Michelson-Morley din 1887 părea să demonstreze că eterul este în repaus în raport cu Pământul, susținând aparent ideea antrenării complete a eterului. Astfel, însuși succesul ipotezei lui Fresnel în explicarea rezultatelor lui Fizeau
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
care populația evreiască era considerată incompatibilă. Au mai existat o serie de alți factori, cum ar fi gravele probleme economice care au dus la uciderea unor evrei pentru a li se lua proprietățile. În sfârșit, evreii erau considerați a fi sprijinit regimul eovietic în Lituania în perioada 1940-1941. În perioada premergătoare invaziei germane, evreii au fost uneori blamați pentru practic orice se întâmplase rău cu Lituania. Implicarea populației și instituțiilor locale, într-un număr relativ ridicat, în distrugerea evreilor lituanieni a
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
au fost uneori blamați pentru practic orice se întâmplase rău cu Lituania. Implicarea populației și instituțiilor locale, într-un număr relativ ridicat, în distrugerea evreilor lituanieni a devenit un factor definitoriu al Holocaustului din Lituania. Nu toată populația lituaniană a sprijinit însă aceste crime. Dintr-o populație de aproape 3.000.000 (80% etnici lituanieni), câteva mii de oameni au luat parte în mod activ la crime, dar mai multe sute și-au riscat viețile lor adăpostindu-i pe evrei. Israelul
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
deschis o o librărie și a editat ca tipograf, cu ajutorul Imprimeriei Universității din capitala Regatului Ungariei, numeroase cărți și lucrări în limba română. Ele au avut ca destinație atât întregul spațiu al Transilvaniei, cât și Țara Românească și Moldova. A sprijinit tipărirea unei culegeri de maxime ecleziastice și filozofice, precum și o culgere care conținea notele de călătorie ale lui Dinicu Golescu. La Buda a condus și a editat cea mai veche revistă literară în limba română „Biblioteca românească”, apărută la Buda
Zaharia Carcalechi () [Corola-website/Science/336719_a_338048]
-
în Olanda trupe aeropurtate, care trebuiau să asigure cucerirea și păstrarea controlului asupra podurilor de importanță strategică și a orașelor aflate pe direcția principală de atac a aliaților. În zona cea mai de nord a operațiunii, Divizia I aeropurtată britanică, sprijinită de Regimentul de planoare și Brigada I independentă poloneză de parașutiști a aterizat la Arnhem. Obiectivul parașutiștilor l-a reprezentat cucerirea și apărarea podurilor de peste Nederrijn. Planul lui Montgomery se baza pe supoziția că înaintarea forțelor terestre britanice din Corpul
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
a trupelor aeropurtate așa cum fusese planificat. După patru zile de lupte, parașutiștii britanici au fost copleșiți de atacurile germanilor, iar restul diviziei a fost încercuit într-o pungă mică la nord de râu. Aceștia din urmă nu au putut fi sprijiniți nici de polonezii din Corpul XXX, când aceștia au ajuns pe malul sudic al râului, și nu au putut fi reaprovizionați de avioanele RAF. După nouă zile de lupte grele, supraviețuitorii din trupele aeropurtate au fost evacuați în cadrul Operațiunii Berlin
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
ca și a unui pod de pontoane aflat între cele două de mai înainte. Batalionul al 3-lea de parașutiști comandat de locotenent colonelul Fitch trebuia să se deplaseze spre Arnhem prin Oosterbeek pe așa numita rută „Tiger” și să sprijine cucerirea podului rutier și să ocupe poziții defensive în estul orașului. Batalionul 1 comandat de locotenent-colonelul Dobie trebuia să deplaseze pe ruta „Leopard” la nord de linia de cale ferată și să ocupe înălțimile de la nord și nord-est de Arnhem
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
a perimetrului, iar Brigada I de parașutiști avea ca sarcină zona de sud a podurilor. Odată ce Corpul XXX ar ajuns în apropierea capului de pod, Divizia de infanterie a 52-a trebuia să fie debarcate pe aeroportul Deelen, de unde să sprijine forțele terestre de la nord de Rin. Restul unităților ale diviziei trebuiau să se deplaseze terestru urmând Corpul XXX. Toate unitățile aliate trebuiau să fie reaprovizionate pe calea aerului de Grupurile RA 38 și 46 , prima parașutare de provizii urmând să
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
aliate s-au regrupat cu pierderi minime, dar situația în continuă schimbare din Arnhem a presupus schimbarea din mers a planurilor. Parașutiștii Batalionului al 11-lea și restul Regimentului South Staffords au fost trimiși imediat spre podul din Arnhem pentru ca să sprijine atacurile pentru cucerirea și traversarea podului. Ei s-au alăturat după căderea serii Batalioanelor 1 și 3. Decizia lui Hick de trimitere a parașutiștilor Batalionului 11 la Arnhem, ceea ce a dus implicit la slăbirea Brigăzii a 4-a de parașutiști
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
asaltului. Când informația a fost corectată și s-a luat hotărârea reluării asaltului, încă nu se luminase bine de ziua, dar liniile germane fuseseră deja alertate. Atacul britanicilor a început pe un front îngust, parașutiștii Batalionului I fiind în frunte, sprijiniți de resturile Batalionului al 3-lea și cu Batalionului al 2-lea South Staffordshire pe frlancul stâng și Batalionului al 11-lea de parașutiști în ariergardă. De îndată ce au fost identificați în lumina dimineții, Batalionul I de parașutiști a devenit ținta
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
mai mare parte a laturii de vest a orașului, cu subunități mici deplasate în apărarea breșelor din nord. Cum spre oraș se retrăgeau tot mai multe unități, britanicii și-au reorganizat efectivele într-o zonă defensivă semiovală, cu baza sudică sprijinită pe malurile Rinului. Unitățile amestecate de la Wolfheze au început retragerea în timpul dimineții, dar unele grupuri de britanici au fost încercuiți și capturați, cel mai mare dintre acestea numărând 130 de militari. 150 men of 156th Parachute battalion—led by Hackett
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
asediați încât, după revenirea în țară, Urquhart a propus ca artileriștilor acestei unități să li se permită să poarte insigna trupelor aeropurtate - calul înaripat Pegas. Soldații Regimentului 100 de artilerie, moștenitorii tradițiilor Regimentului 52 de artilerie grea regală, care a sprijinit cu foc luptele parașutiștilor de la Arnhem, poartă în zilele noastre insigna trupelor aeropurtate pe mâneca uniformei. Britanicii au avut contact vizual cu parașutiștii polonezi, dar nu au reușit să ia legătura radio cu ei. Din acest motiv a fost trimis
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
o nouă încercare de traversare a fluviului. Ei au așteptat sosirea bărcilor de asalt trimise de Corpul XXX, care au sosit însă doar după miezul nopții, unele dintre acestea fără vâsle. Traversarea a început la ora 3 dimineața, polonezii fiind sprijiniți cu foc de Divizia 43 Wessex. În cele câteva ore până la ivirea zorilor, doar 153 de soldați au reușit să traverseze Rinul, mai puțin de 25% dintre cei care erau așteptați pe malul nordic. În dimineața acestei zile, Horrocks a
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Astăzi, cele mai multe țări sunt membre a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) care a creat acorduri comerciale multilaterale. Cu toate acestea, cele mai multe guverne încă impun politici protecționiste ce presupun tarife de import sau subvenții de export, care sunt destinate pentru a sprijini ocuparea forței de muncă locale. De asemenea, guvernele de multe ori limitează schimbul liber pentru exporturile de resurse naturale. Alte bariere ce pot împiedica comerțul liber includ taxele și cotele de import sau reglementările legislației. Comerțul liber are, în general
Comerț liber () [Corola-website/Science/336741_a_338070]
-
Sanbalat și aceasta era pricina împotrivirii ei la inițiativa lui Neemia. În traducerea în greacă Septuaginta se vorbește de proorocul Noadia, la masculin. În perioada lui Neemia principalul dintre profeți era Semaia (Shmaya), în schimb acesta se prefăcea că îl sprijinea pe Neemia. Numele Noadia exprimă o expresie a revelației divine și a întâlnirii cu Dumnezeu (rădăcina ebraică y -'a - d) Acest înțeles reiese, după Moshe Garsiel, și din versetul Neemia 6,10:וַיֹּאמֶר נ
Noadia () [Corola-website/Science/336749_a_338078]
-
sub ocupație italiană). A 5-a Armată Bulgară, bazată în Skopje, a fost responsabilă de deportarea a peste 7.000 de evrei din Skopje și Bitola. Faptul că erau oprimați de forțele ocupatoare, i-a determinat pe mulți macedoneni să sprijine partizanii comuniști și mișcarea de rezistență a lui Josip Broz Tito, ceea ce a cauzat Războiul de Eliberare Națională a Macedoniei. În 1944, Adunarea Anti-Fascistă pentru Eliberarea Națională a Macedoniei (ASNOM) a proclamat statul macedonean - Republica Populară Macedonia, ca făcând parte
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
a trebuit să înfrângă rezistența puternică a germanilor, care se opuneau încercării aliaților de traversare a Canalului Leopold. Dificultatea traversării canalului fusese deja demonstrată de eșecul tentativei Diviziei a 4-a blindate canadiene de la Moerbrugge. Defensiva germană era foarte puternică, sprijinindu-se pe fortificații pregătite din timp și pe inundarea teritoriului dintre canalele Leopold și Schipdonk. Aliații au decis că cel mai potrivit loc pentru declanșarea unui atac era la est de locul în care cele două canale se despărțeau. Aceasta
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
7-a a Diviziei a 7-a canadiene a declanșat atacul inițial peste Canalul Leopold, în timp ce Brigada a 9-a a organizat un atac amfibiu pe flancul nordic al pungii. Atacul celor două coloane a început pe 6 octombrie, fiind sprijinit de bombardamente puternice de artilerie și mașini blindate „Wasp” echipate cu aruncătoare de flăcări. Mașinile blindate au lansat baraje de flăcării peste Canalul Leopold pentru acoperirea traversării canalului cu bărcile gonflabile de către militarii Brigăzii a 7-a. Canadienii au reușit
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
ale Royal Navy (o navă de linie, două monitoare plus vasele de debarcare dotate cu tunuri), comandourile 41, 47 și 48 ale pușcașilor marini din Brigada Servicii Speciale și comandoul 10 interaliat (format în principal din militari [[belgieni[[ și [[norvegieni]]), sprijinite de vehicule blindate specializate ([[Hobart's Funnies| „Drăciile lui Hobart”]]) au debarcat pe ambele laturi ale breșei spărturii din dig. Au izbucnit lupte grele atât pe țărm cât și în orașul ruinat. O parte a trupelor s-a deplasat spre
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
iar el l-a aprobat la 18 noiembrie 1925. Noul sistem a fost atât lăudat cât și criticat de către ziarele locale, de multe ori în funcție dacă orașul fiecăruia era conectat la o rută majoră. În timp ce a inteles și a sprijinit planul, în parte pentru că erau siguri de obținerea numărului pe o distanță cât mai mare posibilă, majoritatea celorlalte asociații pentru trasee și-au deplâns piederea importanței. La ședința din 14-15 ianuarie 1926, AASHO a fost inundat cu plângeri. În nord-est
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]