5,594 matches
-
doar visează la sensuri profunde. Cine ți-a dat ție „sensurile” pe mână, mă rog? Iar mergea placid mormăind rapid vorbele mele. Zici că voia să le învețe pe dinafară. Mi-am dat seama brusc că mă „înghițea” încetul cu încetul. Era rândul lui acum. Deja dansam pe alocuri în cinstea accidentului. L VII Dimineața soarele bucureștean poartă pe față un capac de canal. Prin cele patru găuri ale lui țâșnesc exact patru raze: una spre Casa Populației, alta spre Intercontinental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Culese pușca din iarbă și o ridică în lumina soarelui tânăr. Lemnul e încă viu, rânji Leonard. La noapte o să atac de trei ori mai repede. Poate mă rog și de maistru să mă lase ceva mai devreme.... Incetul cu încetul, cadența tărăgănată îl aduse la baza colinei. Acolo sări tranșeul, însă briceagul îi alunecă în groapă. Sprâncenele negre stufoase i se încruntară peste tăișul ochilor: semn rău, al naibii de rău. L XVIII În apartamentul de trei camere din Drumul Taberei noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la intrare. Întunericul din jurul casei e sinistru. Lumina de la felinare se prelinge printre crengile salcâmilor, cireșilor, merilor. Dacă pe tabla casei cade un măr din pomul care își întinde crăcile peste acoperiș, sar în picioare și pun mâna pe bulan. Încetul cu încetul mă obișnuiesc, însă. Nu-mi mai pasă de nimic. Umblu prin beznă ca ziua-n amiaza mare pe plaja de la Mamaia. Cred că și în infern îmi va fi greu la început, după care o să bântui bolgiile fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Întunericul din jurul casei e sinistru. Lumina de la felinare se prelinge printre crengile salcâmilor, cireșilor, merilor. Dacă pe tabla casei cade un măr din pomul care își întinde crăcile peste acoperiș, sar în picioare și pun mâna pe bulan. Încetul cu încetul mă obișnuiesc, însă. Nu-mi mai pasă de nimic. Umblu prin beznă ca ziua-n amiaza mare pe plaja de la Mamaia. Cred că și în infern îmi va fi greu la început, după care o să bântui bolgiile fără nici un scârț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tribună a urcat George de la Prut, universitar, deputat PSDR și realizator al emisiunii TV „Doar o vorbă s-ăți mai spun”, în care susținea vechimea limbii române de pe firmele supermarketurilor. La început, știindu-l deputat al puterii, lumea îl huidui. Încetul cu încetul, însă, parlamentarul reuși să se facă ascultat. Știu că nu aveți salarii decente, sunt de acord că învățământul e într-o stare jalnică (așa e! de-abia ne putem plăti cheltuielile la bloc!). Știu care vă sunt problemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
urcat George de la Prut, universitar, deputat PSDR și realizator al emisiunii TV „Doar o vorbă s-ăți mai spun”, în care susținea vechimea limbii române de pe firmele supermarketurilor. La început, știindu-l deputat al puterii, lumea îl huidui. Încetul cu încetul, însă, parlamentarul reuși să se facă ascultat. Știu că nu aveți salarii decente, sunt de acord că învățământul e într-o stare jalnică (așa e! de-abia ne putem plăti cheltuielile la bloc!). Știu care vă sunt problemele, pentru că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sară călătorii, unul câte unul. În compartiment s-a făcut foarte cald. Eram oameni de toată mâna: de la țărani, la mahalagii, până la funcționari bine hrăniți. Mirosul de transpirație se contopea cu cel de Prada. Discuțiile se învârteau în jurul agitațiilor recente. Încetul cu încetul, zona de interes s-a lărgit spre trecut și viitor. Unii îl regretau pe Ceaușescu, în timpul căruia aveai de muncă și bani. Alții își aminteau că în ultimii ani înainte de Revoluție treaba se împuțise rău: rafturile magazinelor erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
unul câte unul. În compartiment s-a făcut foarte cald. Eram oameni de toată mâna: de la țărani, la mahalagii, până la funcționari bine hrăniți. Mirosul de transpirație se contopea cu cel de Prada. Discuțiile se învârteau în jurul agitațiilor recente. Încetul cu încetul, zona de interes s-a lărgit spre trecut și viitor. Unii îl regretau pe Ceaușescu, în timpul căruia aveai de muncă și bani. Alții își aminteau că în ultimii ani înainte de Revoluție treaba se împuțise rău: rafturile magazinelor erau goale, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pronunțase numele satului din care avea de gând să pornească mica lui anchetă. Acum era foarte curios să știe dacă băiatul fusese acolo și ce aflase. Simțea cum această curiozitate a originilor, de atâtea ori reprimată până atunci, Îl sufocă Încetul cu Încetul. Invidia calmul cu care și-o satisfăcea Popescu și se simțea acum, acolo În fața ferestrei deschise, ca un copil care-și așteaptă tatăl să vină de la război. Deodată sări În picioare și se propti cu coatele de pervazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
satului din care avea de gând să pornească mica lui anchetă. Acum era foarte curios să știe dacă băiatul fusese acolo și ce aflase. Simțea cum această curiozitate a originilor, de atâtea ori reprimată până atunci, Îl sufocă Încetul cu Încetul. Invidia calmul cu care și-o satisfăcea Popescu și se simțea acum, acolo În fața ferestrei deschise, ca un copil care-și așteaptă tatăl să vină de la război. Deodată sări În picioare și se propti cu coatele de pervazul ferestrei. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
diferite locuri din camera mică și plină de fum ca și cum ele ar fi aceleași cu cele de acum 40-50 de ani, iar cazanul de aici, din spatele Întreprinderii de industrie locală ar fi același cu cel al lui nea Costică Sfârânel. Încetul cu Încetul toți cei de față se transpun În acea epocă și În acel loc, celor mai mulți nici nu le vine prea greu, au trăit și pe atunci, sunt oameni În vârstă deja. Cei câțiva care sunt mai tineri, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
din camera mică și plină de fum ca și cum ele ar fi aceleași cu cele de acum 40-50 de ani, iar cazanul de aici, din spatele Întreprinderii de industrie locală ar fi același cu cel al lui nea Costică Sfârânel. Încetul cu Încetul toți cei de față se transpun În acea epocă și În acel loc, celor mai mulți nici nu le vine prea greu, au trăit și pe atunci, sunt oameni În vârstă deja. Cei câțiva care sunt mai tineri, de fapt pentru ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se strecoară În corp În timp ce vorbește, iar răscolirea focului cu vătraiul de fier, operație pe care o face totdeauna În pauzele discursului, nu pace decât să completeze senzația În sensul echilibrului. E probabil special gândită această oprire și această răscolire Înceată a focului, e mai mult ca sigur că face parte dintr-un fel de actio al retoricii lui. „Îmi intrase mie În cap că trebuie să trăiesc la munte, că numai acolo e destul lemn ca să faci focul și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sau să ne ia de acolo.“ Deja treceam În basm prin această idee care-i venise bătrânului (sau, iarăși, poate cuiva mult mai puternic decât el) de a-și izola personajele. O altă calitate a lui, aveam s-o constatăm Încetul cu Încetul În cursul povestirii, era aceea de a nu decupa spațiul mai ales după clădiri, oameni sau drumuri, ci mai ales după animalele care-l populau. Așa cum la Început povestise despre peștii pe care-i prindea cu mâna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ne ia de acolo.“ Deja treceam În basm prin această idee care-i venise bătrânului (sau, iarăși, poate cuiva mult mai puternic decât el) de a-și izola personajele. O altă calitate a lui, aveam s-o constatăm Încetul cu Încetul În cursul povestirii, era aceea de a nu decupa spațiul mai ales după clădiri, oameni sau drumuri, ci mai ales după animalele care-l populau. Așa cum la Început povestise despre peștii pe care-i prindea cu mâna și-i ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de asemenea, vagi ecouri dinspre expresionism, spre exemplu, cum e presimțirea, nerostită însă, a posibilei destrămări a lumii, neînstare să mai citească: Scriu poeme cu Îngeri / pe care nu le mai citește nimeni - / alfabetul e vechi, mâna e singură, / prea înceată, / parcă nimeni n-ar mai vrea să mai știe / lumina dintâi, necreată!..., neputința venind dintr-o vădită îndepărtare de credință. Firește, aplecarea spre sacru, presupunând o legătură străveche, de generații, poate fi, ceea ce se și întâmplă uneori, asociată cu folclorul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
inelul. Sdrobită de durere, d-na Codreanu, plânge în sfâșierea generală. Peste Căpitan se așează un giulgiu. Iată acum, tatăl Căpitanului. Vine la căpătâiul fiului său. Îngenunche și rostește o rugăciune... E un moment îndurerat... Nu se aud decât silabele încete ale rugii tatălui pentru odihna fiului. Nu-i durere mai mare nici rugă mai înălțătoare. Și lucrul continuă în înfiorarea generală. CU PĂRINTELE NIL DOROBANȚU „Pe cât e de mare sufletul față de trup, pe atât de prețios este cel care vindecă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
că aveam legături cu o pacientă. În rest, nu vedeam nici un motiv de despărțire. Probabil, mi-am ales, însă, greșit momentul în care i-am dezvăluit ce aflasem, fiindcă a tăcut și a început să-și aranjeze părul, cu mișcări încete, prelungite, care nu se mai terminau. Apoi, îndreptîndu-se spre poarta șopronului, mi-a zis doar atît: "Fie cum vrei tu". Nu credeam că va pleca. Dar a plecat. Și am așteptat-o în zadar serile următoare. După o pauză lungă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
În ziua de miercuri, 27 martie 1968, în primele ore ale dimineții, am visat că zburam într-un mic avion cu reacție care dintr-odată și fără vreun motiv aparent a început să plonjeze spre pământ. Aud și acum zumzetul încet al motorului transformându-se într-o tuse șuietoare și văd un perete de nori cenușii denși apărând din senin. Geamul se sparge cu zgomot și într-o clipă se lovesc de mine cioburi de sticlă, care îmi străpung brațele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ori la rând. Michael se trezi speriat și, focalizându-și ochii somnoroși, se pomeni că privește un chip care ar fi vârât groaza în inima multor bărbați mai puternici. Slab, diform și nesănătos, exprima în același timp meschinărie, o inteligență înceată și, poate cel mai cutremurător, faptul că nu puteai avea deloc încredere în el. Era un chip din care orice urmă de dragoste, compasiune sau orice alte sentimente omenești fără de care caracterul unui om nu poate fi complet, fuseseră alungate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se porționează strict de acum. Sau, mă rog, pe cât de strict se poate. Încerc să nu mă gândesc cât de uriașă e provocarea din fața mea, ca să nu dau chix de pe acum. Cel mai bine, îmi spun, e să o iau încetul cu încetul și să sper că am să o scot la capăt. Dimineața eu o hrănesc de obicei pe Antonia (zisă Toto - după cum a numit-o Eric chiar în ziua botezului), iar Mircea pe Eric. Din fericire, Toto este încă
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
strict de acum. Sau, mă rog, pe cât de strict se poate. Încerc să nu mă gândesc cât de uriașă e provocarea din fața mea, ca să nu dau chix de pe acum. Cel mai bine, îmi spun, e să o iau încetul cu încetul și să sper că am să o scot la capăt. Dimineața eu o hrănesc de obicei pe Antonia (zisă Toto - după cum a numit-o Eric chiar în ziua botezului), iar Mircea pe Eric. Din fericire, Toto este încă mică și
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
hai să aflăm adevărul, hai vă rog ajutați-mă, mde, aș ajunge la nouă, acolo chiar nu vreau să ajung, totuși cine zice aș ajunge la nouă și cine știe că acolo nu vrea să ajungă? Azi așa, așa mâine, încetul cu încetul Pascal Ciortea simte limpede înăuntrul său o desprindere, un aisberg care se desface din banchiza polară și o pornește haihui prin oceanul planetar. Mă țicnesc, își spune. Țicnit, rămâne însă cotidian, obișnuit, între hotarele unui comportament cu desăvârșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
aflăm adevărul, hai vă rog ajutați-mă, mde, aș ajunge la nouă, acolo chiar nu vreau să ajung, totuși cine zice aș ajunge la nouă și cine știe că acolo nu vrea să ajungă? Azi așa, așa mâine, încetul cu încetul Pascal Ciortea simte limpede înăuntrul său o desprindere, un aisberg care se desface din banchiza polară și o pornește haihui prin oceanul planetar. Mă țicnesc, își spune. Țicnit, rămâne însă cotidian, obișnuit, între hotarele unui comportament cu desăvârșire șters. Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ștergarul cu trandafiri, țesut de bunica când era fată mare. Rozul ăla, ăla era cu adevărat rozul pe care și-l dorea! Și fără să vrea se întristează. Își pune halatul de baie și începe să-și aplice cu mișcări încete masca de castraveți. După amiaza trece. Soarele se apleacă dincolo de plopul din fața blocului V 4. Se îndreaptă cu graba vărsătorului către orizontul nevăzut, dincolo de oraș, trăgând după el cerul rose argent. Totul se scaldă într-o lumină roză, movă, arămie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]