7,767 matches
-
lovesc. Și, când m-am trezit că am rămas cam singurul care considera că povestea cu custodia e o înșelăciune, după ce se stinseseră ecourile produse de Strigătele de cobe, m-am ținut strâns de „lettera“ mea, astfel încât romanul Un câmp întins a crescut și a tot crescut, până când a fost destul de amplu încât să cuprindă gunoiul sortat al istoriei germane din două secole și, în plus, pe acela al eroului meu, Theodor Wuttke - numit Fonty - în cuvinte cu haz, pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
că glisa pă scară o dată și se ușchea dă o sută, parcă l-ar fi Înghioldit Zgaibarace cu pintenoii. Așa streche la un motănoi jugănit și pacifist ar fi trezit alarmizmu lu ăl mai flematic vereșcan, da io o țin Întins, ca magnetu, deși la așa ananghie ar fi fost mai beton să leg catâru. Mai p-ormă, când mi-a căzut fisa și-a făcut și poc, a fost d-acu prea târziu, și chiar că pă cotoieli am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nave de mari dimensiuni, cu carene duble și spațioase, arătând ca niște docuri plutitoare; apoi niște ambarcațiuni greu de Încadrat, cu punți plane pentru elicoptere, iar la mijlocul acestui aranjament cenușiu - două nave de culoare albă, fiecare având câte o punte Întinsă și o „țintă“ circulară. Pilotul Începu să le enumere: Puteți vedea spre exterior distrugătoarele care vă asigură protecția; apoi sunt navele RVS pentru roboți, iar și cele de tip MSS, pentru aprovizionare la mijloc navele OSRV. — OSRV? Nave de cercetare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ca un copil. Ținea În mână unul din harpoanele cu cap exploziv. Îl privea cu ochii plini de lacrimi. — Ah, Norman, spuse ea. Erai gata să ne părăsești... — Iartă-mă. Am greșit. Începu să se apropie de ea, cu mâinile Întinse. Beth agită harponul. — Nu. Ai avut dreptate. Ai avut dreptate. Acum vreau să pleci. Pe un monitor de deasupra capului ei, numerele clipeau inexorabil: 08:27... 08:26... Își zise În gând: „Pot schimba asta. Vreau ca numărătoarea să Înceteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să ajung, toate-ntristările pier. În iertare-i speranța și-absolvită de vină, Azi dau aripi nădejdei, către cer spre lumină. Printre stele cărunte, urc mereu către Tine. Chiar de cad, mă ridică dorul meu înspre bine. Tu, cu brațele-ntinse îmi cuprinzi efemerul Și-ntr-o clipă măreață, mă acoperi cu cerul. Cu buchet de lumină și balsam de speranță, Simt privirea-Ți divină, cum mă-ndeamnă la viață. Cotropită-n iubire, printre suspine aștept, Să-ți aud șoapta caldă
Vis printre stele by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83265_a_84590]
-
care le fură din trupuri, mi-am speriat, cumva, propria slăbiciune.“ V. din spital, capăt deodată concretețe și-aș vrea să-l apuc pe Doctor de păr, să-l trag la o parte. Îmi lovește cu un ciocănel genunchii trupului întins și trupul golit răsună. Hei, prietene, degeaba dezbraci formele cu ochii căci în goliciune se ascunde misterul. În nici un caz n-ai să găsești viața din ființă tăind-o cu lama în secțiuni subțiri sau, înfingîndu-i cum îmi faci mie
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
încerci s-o cîntărești. Distrugi zîna din ea. Pentru că, de măsurat, se poate măsura numai murdăria. Frumosul scapă. Aștept să stea ploaia, să apară din nou pescărușii plutitori înveșnicind înaltul, ridicîndu-i plumbul de pe pieptul meu. O întrebare îmi biciuie trupul întins ce se încordează încet, încet și numai curbele înscrise pe monitoare vestesc asta. „-Elena era frumoasă? Cum o fi arătînd acum, după ani?” Dar trebuie să încetez pentru că, pe V. tînăr întrebarea asta îl doare cumplit. Se pregătește să strige
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mulțumi, Te-aș adora. Cu inima altar fierbinte Sufletu-mi dornic se-alină Și rugăciunea urcă simplu, Eu sunt doar lut, Tu dă-mi lumină! Acum, în vălmășagul vremii, Te mai aștept pe strada mea, Cu ochii prinși de zarea-ntinsă Zăresc Lumina, dalbă stea Aș vrea să Te-ntâlnesc, Isuse, Pe strada mea să Te oprești, Să ne așezăm pe banca veche Și despre cer să-mi povestești.
?nt?lnire by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83337_a_84662]
-
Imediat a alergat în poieniță, hotărât să meargă în cel mai rapid pas pe care-l putea face tot drumul până acasă. A apucat lanțul de belciug și a vorbit ca un mare șef: Mergem imediat acasă, Bătrâna. Cu pas întins, fără să te superi. De ce nu mergi călare? Ajungem mai repede la trap mărunt ori în galop. Pentru că..., pentru că... Tu ai vorbit? Iar? Iapa a nechezat scurt privindu-l pe băiat cu aceeași blândețe umană, care-l perpelea pe Tudorel
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
spinarea iepei. Dintr-un simplu salt, fără mare efort, era deja sus. Și-a îndreptat trupul și s-a prins și cu cealaltă mână de coamă. Aștepta ca vrăjit să vadă ce se mai întâmplă. Bătrâna și-a tras piciorul întins, l-a îndreptat și pe stângul, înălțându-se, și a pornit la pas. După ce a ieșit din poieniță și a pătruns pe drumeagul ce ducea la drumul spre casă, fără îndemnul ori comanda călărețului, a trecut la trap ușor. Băiatul
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
îngrozitor. Că murise în pătuț. Sau că se înecase cu propria vomă. Sau se sufocase. Sau ceva. Am luat-o la goană înapoi, către camera mea, și am fost așa de ușurată când am descoperit că încă mai respira. Stătea întinsă, ca un ghemotoc roz și parfumat, cu ochii strâns închiși. Așteptând ca respirația să-mi revină la normal și ca transpirația să mi se evapore de pe frunte, m-am întrebat cum se descurcă ceilalți părinți. Cum de își lăsau copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Sau cum s-o simți soția prințului nu-știu-care, gras, chel, cu dinți falși și de cel puțin douăsprezece ori mai bătrân decât fosta „dansatoare exotică“ cu care s-a însurat. Și care îi ajunge femeii numai până la brâu. După ce stăteam întinsă o vreme, îmi venea să mă duc la baie. Îmi lua cam o jumătate de oră ca să-mi adun energia să mă urnesc din loc. Parc-aș fi avut plumb în picioare. După ce mă duceam la baie, tot ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-mi adun energia să mă urnesc din loc. Parc-aș fi avut plumb în picioare. După ce mă duceam la baie, tot ce mai eram în stare să fac era să mă întorc, clătinându-mă, în pat. Îmi promiteam să stau întinsă numai cinci minute, după care să mă îmbrac omenește. Dar după aceea se făcea ora s-o hrănesc din nou pe Kate. Iar după asta trebuia să stau iar întinsă. Numai cinci minute... Nu știu cum, dar nu ajungeam deloc să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mă întorc, clătinându-mă, în pat. Îmi promiteam să stau întinsă numai cinci minute, după care să mă îmbrac omenește. Dar după aceea se făcea ora s-o hrănesc din nou pe Kate. Iar după asta trebuia să stau iar întinsă. Numai cinci minute... Nu știu cum, dar nu ajungeam deloc să mă îmbrac. Dac-aș fi fost lăsată să dorm la nesfârșit, totul ar fi fost în regulă. Asta credeam eu. Dar oamenii continuau să mă sâcâie. Într-o după-amiază, stăteam întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mi-a spus foarte convingător: — Nu trebuie să facem nimic, Claire. Dacă vrei, putem doar să stăm îmbrățișați. Ei, dacă aș fi primit câte-un bănuț pentru toate ocaziile în care mi se promisese scenariul cu „putem doar să stăm întinși“, atunci aș fi fost o femeie foarte bogată. Nici nu mai știam de câte ori mi se promisese chestia asta atunci când fusesem nevoită să petrec noaptea cu un bărbat pentru că pierdusem ultimul autobuz și nu mai aveam bani de taxi. Poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vechi și erau făcuți dintr-un material de blugi urât și jerpelit și fuseseră tăiați într-un fel foarte ciudat. Nu mă avantajau deloc și-mi făceau fundul uriaș. Iar lycra din sutien dispăruse demult, așa că materialul atârna și stătea întins. Iar mă confruntam cu sindromul variantei siropoase în conflict cu viața reală. De fiecare dată când sunt surprinse de bărbați, tipele din telenovele se întâmplă să fi ieșit tocmai atunci de sub duș, să fie acoperite cu loțiune de corp parfumată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
scriitor, ăștia trebuie să sufere, să mănînce pesmeți, să poarte o singură pijama, violet, să aibă cearcăne, nu aveam voie să fiu interesat de bani, am fost și-acum mă aflu Într-o insondabilă groapă de potențial iar mîna aia Întinsă mi s-a transformat În gheară, parcă-s pinguin. Cum spune și Confucius: confuzia nu este un lucru bun. Așa că de-aia Îmi vine uneori să las baltă totul, să beau În stil kamikaze, și să mă fac pustnic, electrician
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
luat-o cu mult Înaintea omenirii. Și nu văzuse Încă nimic, oare ce-ar mai observa acum, cînd după 60 de ani de viteză uluitoare tehnologia a ajuns cît un minuscul semn de adio la orizont, omenirea gîfÎind cu brațele Întinse și două sute de ani În urma ei. Așa că Într-o artă depinzînd atît de mult de tehnică cum e filmul, s-a căscat o prăpastie violentă Între formă și fond. Fondul nu mai ține pasul cu excesul de tehnică care face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și singurul lucru care m-a impresionat a fost scena unde un copil mexican ia de căpăstru calul lui Clint Eastwood ca să-l ducă la grajd, și iese lent din cadru conducînd animalul ca la o probă de dresaj, trap Întins. Parc-ar fi balet. În stil duios, Anastasia trecea. Ce să mai spui despre-un film unde pînă și calul e teatral. Pelicula (probabil și calul) aparține marelui Sergio Leone. Celălalt mare Sergio, Nicolaescu, se bucură și el de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Elena Marin Alexe În memoriam Poetului A.P. 20 iulie 2011 Cântecul meu Clopot în noapte Ploaie de șoapte Strigăt de moarte Trupul meu Lanul întins Focul nestins Dor necuprins Gândul meu Zbor în abis Abur încins Inima mea Far în furtună Brațe ce-adună Cântec sub lună Sufletul meu Coardă atinsă Torță aprinsă Zare întinsă
Poemul nescris by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83276_a_84601]
-
noapte Ploaie de șoapte Strigăt de moarte Trupul meu Lanul întins Focul nestins Dor necuprins Gândul meu Zbor în abis Abur încins Inima mea Far în furtună Brațe ce-adună Cântec sub lună Sufletul meu Coardă atinsă Torță aprinsă Zare întinsă
Poemul nescris by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83276_a_84601]
-
câțiva metri. Umbla de colo-colo, venea cu câte o jucărie, și tot așa până la ultima, mă acoperea de tot. Apoi mă mutam pe canapeaua golită și o lua de la capăt. Cât dura transbordarea, mă odihneam. Zăceam în propriul meu corp întins ca într-un pat. Asta înseamnă odihnă (cuvântul ăsta înalt, fără început). Odată m-am lungit pe o bancă în parc - aerul proaspăt mă zăpăcea, vântul, lumina albă, mișcarea frunzelor îmi aduceau pur și simplu o senzație de sfârșeală. Danda
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
fuseseră parcate pe trotuar. Strada era Întunecată și tăcută. Sid pusese totul la punct. Aveau panorama bulevardului, cu tot cu restaurantul chinezesc al lui Grauman - minunat pentru o poză memorabilă. Jack parcă și veni la fața locului. Sid Îl Întîmpină cu banii Întinși. Fata stă În Întuneric și belește ochii la pomul de Crăciun. Ușa pare cam șubredă. Jack Își scoase din toc pistolul din dotare. — Zi-le băieților să pună pileala la mine În portbagaj. Vrei să ai Grauman’s pe fundal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
la lumina zilei. Jack parcă, apoi studie duba, care avea ușa din spate larg deschisă. Scule, cărți de telefon, albume Spade Cooley. Nici un fel de pungă maronie suspectă. Hinton se holba la el. Jack se Îndreptă spre bărbat, cu insigna Întinsă În față. Hinton se dădu jos de pe stîlp: un metru nouăzeci cu bătaie, blond, mușchi cît cuprinde. — Mata ești cumva de la Eliberări Condiționate? — Departamentul de Poliție din Los Angeles. — Atunci nu despre aia e vorba... Nu, e vorba să colaborezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
sub aripi de nouri de hoți fugărită Cu drag mă-nconjoară în visuri de noapte și tihnă-mi aduce cu tainice șoapte Când biata ființă-mi se frânge-n suspine se-apleacă și-n taină vorbește cu mine Cu brațele-ntinse aștept îndurare și inima tristă culege iertare Aproape de ceruri mă simt ocrotită de orice-ncercare în lumea-nvrăjbită În marea-I iubire rămân ancorată mereu îmi va fi bun prieten și Tată.
P?zitorul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83290_a_84615]