5,591 matches
-
ea și i-am spus că vom fi „reuniți mâine“, înclinându-mă teatral. (Singura ființă frustrată de la 307 Elsinore Lane era Victor, care dădea târcoale prin grădină, oprindu-se din când în când să latre spre pădurea de dincolo de câmpul învăluit în ceață, fiindcă ceva lăsase în urmă niște urme.) Un vânt nou adia în jurul casei care părea mult mai pustie fără Jayne, dar ea se va întoarce, m-am gândit, cum stăteam în cada de baie pe săturate. Totul înainte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
spre ceasul de deasupra televizorului, era 2:40 a.m. Duminică, 10 noiembrie 2 9 a t a c u l Robert Miller începuse decontaminarea casei joi, 7 noiembrie, primul stadiu fiind exterminatorul, la care apela întotdeauna în astfel de cazuri, învăluind casa într-un cort uriaș la ora șase seara. În seara următoare, 8 noiembrie, echipa lui Miller și-a montat echipamentul în casa de la 307 Elsinore Lane și au plecat, întorcându-se sâmbătă seara - cu exact 24 de ore mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care îi infectase exteriorul. Îmi amintesc parcând Range Rover-ul și apropiindu-mă de casă înmărmurit, strângând în mână cheile, și pura senzație de ușurare care mă încerca făcea ca trupul meu să se simtă diferit. Sentimentul de regret care mă învăluise de la o vreme se spulberă, am devenit cu totul altă persoană. M-am îndreptat spre spatele casei - acum de același alb absolut pe care îl avusese în iulie - și am atins peretele fără să simt nimic altceva, cu excepția unui sentiment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
într-o astfel de stare de spirit, i-a pierit cheful de petrecere... VITALIE CIOBANU: Încerc să decriptez chipuri, să ghicesc identități, desprinzându-le din masa omogenă a convivilor. Primele clipe de derută, când nu cunoști pe nimeni și te învălui instinctiv într-un cordon de protecție, pentru că la rândul tău ești privit, iscodit, analizat cu aviditate. Nelly Möller este prima persoană cunoscută care mă ajută să mă regăsesc. O fată prietenoasă, ochelaristă, tunsă scurt, nemțește. Fac cunoștință cu alte două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Palatul Correio Velho, marea Catedrală Săo Cristóvăo. De sus, de pe terasa castelului, dacă privești în zare, parcă ai vedea curbura pământului. Este senzația clară pe care o dă imensitatea spațiului de sub tine. Cartierele îndepărtate și celălalt mal al râului sunt învăluite într-o ceață ușoară. Tajo formează o imensă fâșie albastră la orizont, traversată în acel moment de trei feriboturi în direcții opuse - două dintre ele duc pasageri pe celălalt mal, ca spre o altă lume. Râul „înfășoară” Lisabona pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Aidoma Pieței Universității din București, în cazul României, Puerta del Sol a fost martora principalelor evenimente din istoria modernă a Spaniei, și gândul că pășesc și eu aici îmi dă un sentiment de coparticipare la aura celebrității de care e învăluit locul. În secolul al XV-lea aici s-a aflat o redută - parte a zidului de împrejmuire a vechiului Madrid - care separa zona aristocratică și a marilor afaceri de periferiile locuite de clasele de jos. Cinci sute de ani mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
verdeață, e cu parter, etaj și o mansardă. Ferestre multe și mari, obloane date de pereți. Livadă la nord, o pajiște netedă, asemenea unui covor persan, în partea de est. Alei pitorești de plopi și carpeni deschid o priveliște adâncă, învăluită într-o ușoară pâclă, în care vezi sclipind la soare un viaduct întins peste râul Garonne. În depărtare, la limita ținutului Landes, o linie de chiparoși limitează podgoriile domeniului. Vizităm casa scriitorului în grupuri de 15 persoane, la intervale de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
noaptea, contemplată de pe colina Montmartre, m-a impresionat mai mult. Priveliștile văzute din Turn au, în general, o stilistică previzibilă, clasicistă: Le Palais de Chaillot, școala militară și uriașul Câmp al lui Marte. Dar, curios detaliu, la nord, în depărtare, învăluite într-o pâclă, se văd building-urile înalte ale unui city supermodern, care pare să fi răsărit peste noapte în preajma vechiului, pitorescului și culturalului Paris. Este Parisul financiar, care avansează într-un marș implacabil, amenințând tihna și dezinvoltura ușor iresponsabilă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care ai urmărit, o clipă mai devreme, avântul unei companii franceze asupra liniilor germane îți aduc în prim-plan soldați zvârcolindu-se în spasmele asfixierii. Te numeri și tu printre „victime” - un miros violent de gaz, greu de suportat, te învăluie. Nu este yprit, însă o stare de oroare și greață te cuprinde instantaneu și te grăbești să părăsești încăperea. Gata, ești prizonierul convenției. Abia ieșit de sub clopotul de cobai al primului atac chimic pe un teren de luptă, te izbești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
iau cuvântul Falțoaica (Jessica Falzoi) și Inga Lindqvist. Amândouă sunt grizate, abia de îngaimă ceva, izbucnesc în râs la fiecare frază, ca niște școlărițe isterice. Lumea consemnează faptul printr-o rumoare aprobatoare, un abur de complicitate și de voie bună învăluie sala spațioasă. Turcoaica Sezer Duru (numele său îmi evocă o marcă de săpun care a invadat de câtva timp bazarurile românești și basarabene) - cel mai pitoresc personaj din echipa „tehnică” a Trenului (the attendants - cum li se spune în engleză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
forțe de ordine, dinainte prevenite, sunt două echipaje ale poliției. După reacția publicului de la restaurantul pe lângă care curge efervescenta procesiune, constat că nemții nu privesc cu ochi buni aceste manifestații de entuziasm. Probabil, din cauza unui sentiment de inutilitate ce îi învăluie subit. Miercuri, 21 iunie 2000 VASILE GÂRNEȚ: Restaurantul hotelului Kaiserhof este mic. Se gătește în chiar sala unde se servește micul dejun. O bucătăreasă grasă frige șuncă și prăjește ouă. Parcă s-ar găti pe sine însăși... Tot ea mărunțește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în vederea unei replămădiri de mult prevestite. Un ciclu al evoluției se încheie, începe altul, în angoasa necunoscutului. Aceasta pare să fie noima învolburării spasmodice a celor douăzeci de corpuri tinere, judecând după „mizanscenele” construite cu multă migală. Podiumul dansatorilor este învăluit în rotocoale de fum, vântul își întețește bătaia, cerul se lasă tot mai jos, urletul mării răsună precum al unei fiare încolțite. Spectacolul încununează apoteotic, aș putea spune, o seară bogată în impresii, o aventură sub cerul nordului, începută pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
clădirea, te asediază consecvent. Într-un asemenea hotel, drumul până la sala de mese, unde îți este rezervat micul dejun, este o aventură cu final incert. Toată lumea are serioase probleme de adaptare aici, iar colegii din stafful german încearcă să-și învăluie contrarierea într-un atitudine amuzată: It's OK. That's Russian transition! You are former soviet citizen, Vitalie, you understand! Da, înțeleg că nu avem încotro, de aceea, va trebui să luăm partea bună a lucrurilor. A colecționa contraste este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
zid, aglomerată cu pahare de plastic și sticle de vin moldovenesc - Cabernet și Roșu de Purcari (soiuri faimoase în întreaga Rusie și preferate, aflu cu această ocazie, și de intelectualii Petersburgului, pe lângă, desigur, nelipsita vodcă). Un fum înecăcios de țigară învăluie încăperea. Rumoarea surdă abia de lasă să răzbată, ca într-un vis, vocile unor poeți locali care recită niște versuri într-o rusă greu de înțeles. Găsesc câțiva colegi de echipă, hotărâți, ca și mine, să guste „deliciile” boemei locale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un joc de cuvinte, pentru că „Pustota” este și numele unui personaj al romanului). Poate cea mai frumoasă amintire din orașul lui Petru, fără a exclude Ermitajul, firește. Este trecut de ora 22.00, dar pare amurgit doar, un aer lăptos învăluie clădirile înșirate pe chei. Vaporașe pe râul Fontanka, lume, la bord, care petrece, și noi discutăm despre destinul literaturii ruse, despre prozatoarea Tatiana Tolstaia, despre asociațiile de scriitori - vreo 25 în întreaga Rusie: cu Uniunea Scriitorilor Ortodocși și cu Uniunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dacă nu seacă între timp, până când un scriitor basarabean va fi plătit - pentru editarea unei cărți, lecturi și prestații publice - ca unul de la Berlin! Facem mai multe amendamente și întoarcem compunerea „colectivului de redacție”, în frunte cu Vistonidis, care ne învăluie cu o privire acră. Știe deja cum gândim. Lupta finală se va da la Varșovia, când vom avea o dezbatere colectivă pe marginea textului. O primă staționare a trenului, într-o gară periferică a Varșoviei. Ne trezim asaltați de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
stradă, nici un pic de noroi, o plăcere să deambulezi. Șirul de edificii rectangulare este întrerupt, la un moment dat, de o piață, mai slab luminată, în care perspectiva se diluează, la propriu, din cauza ploii ce nu mai contenește. Zăresc aici, învăluite în umbră, câteva clădiri istorice - seamănă cu două catedrale, deosebit de impunătoare, în stil clasic, și o statuie ecvestră alături. Tăblița de pe soclu mă dumerește că este Regele Frederich cel Mare. Fiecare loc, cu eroii săi mitizați. Abia când ajung la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
al fiului său încoronat, de cealaltă, cel al președintelui defunct și al fiului său aflat acum la putere. 3. Pe Drumul Damascului Dar pe când călătorea el și se apropia de Damasc, o lumină din cer ca de fulger l-a învăluit deodată. Și, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigonești? (Faptele Sfinților Apostoli, IX, 3-4) Lăsăm înălțimile Golan și localitatea Kuneitra la vest, unde nu mai subzistă nimic din vechea Cezaree a lui Filip
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de Vogüé, ambasadorul nostru la Constantinopl, s-a bătut ca un leu pentru a obține această donație. Scenă destul de exotică, să-l vezi pe consulul Franței întâmpinat în prag cu agheasmă, pe același sărutând Cartea sfântă și, în momentul binecuvântării, învăluit de fum de tămâie. M-a amuzat să aud in fine răsunând aceste cuvinte: Domine, salvam fac Republicam. Toate acestea constituie onorurile liturgice, rezervate reprezentantului unei Republici laice (Franța fiind printre puținele țări occidentale care nu-l menționează pe Dumnezeu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
autorii reflecțiilor despre artă și frumos înșiruite după citatele din Lombroso; excepție face un aforism de Baudelaire. Un alt aforism sună astfel: "Frumosul nu e tot ce e simplu, ci complexul simplificat; el a consistat, totdeauna, într-o formulă luminoasă învăluind în termeni familiari și profunzi, idei sau imagini foarte variate". Volume de Faguet, de Max Nordau și alții îi fuseseră împrumutate. Pe aproape două pagini figurează o listă de Cărți de cumpărat toate în franceză -, patruzeci și opt de autori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ci e cu mult, cu mult mai scump; pentru această puțină mâncare și pentru câteva păhărele de vin plătim 7 lei. Ne întoarcem, ne culcăm în cerdac în culcușul pregătit de moșneag, dar dormim rău; sudoarea din timpul zilei mă învăluie ca o pânză de răceală. Ionică doarme afară, în șură, și din când în când îl aud vorbind prin somn și cioșmolindu-se în culcușul lui. 18 Iunie Duminică [POVESTEA PIATRA LUI ARON VODĂ] Vra să zică Aron flăcăul, nepotul călugărului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vede dragostea de la vamă, ticăloșia vameșiței, are de a face și cu pensionarul căpitan Farcaș, vede ce s-a petrecut cu moșu-său (bunicul său?) își trăește viața cu flăcăoanii lui, cu horile, cu fetele, dar în sufletul lui se învăluie vânturi de revoltă, și înțelege, înțelege foarte bine că moșul-său pândarul va ucide pe primar și înțelege că altfel nu se poate să fie. SCENA CU PURCEII (HANS) Scena cu scroafa legată la gât cu oblojele. După urătură, acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și simplu artă de saltimbanc. Ceia ce farmecă uimind, ceia ce este într-adevăr frumos, nu e numai noutatea, ci noutatea adevărului. Frumosul nu e tot ce e simplu, ci complexul simplificat; el a consistat totdeauna, într-o formulă luminoasă învăluind, în termeni familiari și profunzi, idei sau imagini foarte variate. Materialismul prea exclusiv, în artă, poate să fie un semn de neputință; dar un idealism prea vag și prea convențional este mai rău decât o neputință: este o oprire la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
crește, crește, începe a bate cu aripi de vijelie, și o ploae viforoasă se năpustește. La adăpostul nostru, sub hambare, ne învelim în pelerine, cu glume, cu râsete pe când flăcăii regimentului, în goană își caută pretutindeni adăpost, pe când ploaea se învălue în lungi șuvițe resfirate, pe când vântul umflă girezile de grâu din apropiere, și le spulberă crestele ca pe niște capete îngrozite, cu părul vâlvoiu. Pe ploae mergem înainte, culegând cu cizmele tot noroiul drumurilor fără prund. La satul Plugari, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
scurmate în pământ. Și cernoziomul se întinde cât vezi cu ochii. Pământ negru, mănos, de o bogăție fără păreche, pământ pe care se face pânea albă în cantități nemăsurate. E vreme de secetă. Stoluri de cioară și de grauri se învălue în zare. Iazurile sticlesc în bătaea amurgului. Înserează. O seară cenușie coboară. Departe se vede un foc, undeva, în depărtate singurătăți. Și vântul trece șuerând ușor. care păzește la coșere, coșărar = humelnic. calfă Faliboga UN CONAC DE MOȘIE Săvenii e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]