6,670 matches
-
Dimineața vor fi prea bolnavi ca să plece spre un alt lagăr, așa că vor fi nevoiți să se Întoarcă la centrul de detenție din Shanghai. Aerul serii se lăsă peste țarcurile de vite, acum pîrjolite. Muncitorii chinezi Își terminaseră masa și ședeau sub adăpostul de bambus, bînd vin de orez și jucînd cărți. Japonezii beau bere În ghereta de pază. Sute de stele sclipeau deasupra rîului Yangtze și, odată cu ele, luminile de navigație ale avioanelor militare. La vreo trei kilometri spre nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nord, dincolo de linia movilelor funerare, Jim văzu luminile de pe velatura unui cargou japonez care se Îndrepta spre largul mării, suprastructura lui albă plutind ca un castel peste cîmpurile fantomatice. Un miros putred se ridică dinspre una dintre misionare. Soțul ei ședea lîngă ea pe podea, sprijinindu-se de picioarele doctorului Ransome. Voind să vadă cargoul, Jim se ridică pe acoperișul cabinei șoferului. Șezînd acolo, urmări cargoul alunecînd mai departe În noapte, apoi Își Întoarse privirea spre stelele de deasupra capului. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
plutind ca un castel peste cîmpurile fantomatice. Un miros putred se ridică dinspre una dintre misionare. Soțul ei ședea lîngă ea pe podea, sprijinindu-se de picioarele doctorului Ransome. Voind să vadă cargoul, Jim se ridică pe acoperișul cabinei șoferului. Șezînd acolo, urmări cargoul alunecînd mai departe În noapte, apoi Își Întoarse privirea spre stelele de deasupra capului. Cu o vară Înainte, Învățase singur principalele constelații. — Basie... Jim simți cum Îl cuprinde amețeala; cerul nopții aluneca peste el. Pierzîndu-și echilibrul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de la paznicul japonez. Cu un enorm efort de voință, Îi spusese lui Jim să se dezbrace și Îi spălase hainele În troaca cu apă a porcilor, folosind o bucată de săpun parfumat pe care o Împrumutase de la doamna Hug. Basie ședea pe podea, lîngă el, iar cei doi băieți englezi dormeau cu capetele În poala lui. Stewardul de cabine era conștient Încă, dar se retrăsese În sine, cu fața lui moale ca pulpa unui fruct prea copt. Adesea Îi era greață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu celălalt și concentrîndu-se asupra fiecărui hop de pe șosea. Din fericire, cele două perechi de misionari rămăseseră la Woosung. Locurile lor fuseseră luate de un englez de vîrstă mijlocie și de soția lui Înfumurată, de la consulatul britanic din Nanking. Aceștia ședeau alături de paznicul japonez, la coada camionului, cu chipurile lipsite de expresie din cauza vreunei tragedii care se abătuse asupra lor. Între ei era un geamantan de nuiele plin cu haine, pe care șoferul și paznicul Îl cercetau În fiecare seară, luîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o coadă de autobuze rechiziționate ale companiei Shanghai Transit, care transportau laolaltă cîteva sute de civili olandezi și belgieni. Jim se uită cu interes prin gardul dublu de sîrmă ghimpată. Grupuri de soldați britanici stăteau culcați lîngă barăcile lor sau ședeau afară pe terenul de adunare, pe băncile lustruite luate din capela seminarului, părînd congregația unei catedrale În aer liber. Dar nu existau civili, bărbați, femei sau copii. Gărzile japoneze erau ocupate cu nesfîrșitele apeluri nominale și nu aveau timp pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Zeci de muște se Înfruptau pe fața doctorului Ransome, hrănindu-se din rana din jurul ochiului. LÎngă el, zăceau Basie cu Paul și David, doamna Hug și tatăl ei. Doar perechea de englezi, cu valiza lor de nuiele plină de pantofi, ședeau lîngă soldat În partea din spate a camionului. Jim Își Îndreptă haina, cînd un caporal japonez se cățără peste parapetul din spate. Avea ghetele ude, și urlă furios comenzi soldaților care Împingeau camionul pe pod. CÎnd ajunseră la malul opus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
antitanc de pe malul pe care Îl lăsaseră În urmă. Jim se simți ușurat cînd caporalul plecă Înapoi la podul lui. Oricît erau de bolnavi, n-ar fi vrut să se odihnească În șanțul pentru tancuri. De-abia mai putea să șadă pe bancă și Îi venea să se culce pe podea, alături de doctorul Ransome, ca să poată privi direct În sus, la cer. Peisajul de orezării, golfulețe și sate părăsite se succeda ieșind dintr-o ceață albă, ca oasele măcinate ale tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lui albi, din care ploile spălaseră orice urmă de rășină, erau netezi ca piatra ponce. Șoferul Împături harta și Își făcu vînt cu Învelitoarea de pînză, nevoind să-și riște roțile pe scîndurile vechi. Doamna Hug și perechea de englezi ședeau În partea din spate a camionului, umbrele lor Întinzîndu-se peste rîndurile albe ale orezăriilor pustii. Jim alungă muștele de pe fața doctorului Ransome și Îl mîngîie pe cap. Își imagină că era una dintre umbre, un covor negru Întins peste pămîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
locul de descărcare și puneau bazele unei piste de beton. Deși era seară și În ciuda tuturor privațiunilor din ultimele luni, Jim putu să vadă În ce stare jalnică se găseau acești prizonieri chinezi. Atît de slabi că erau aproape morți. Ședeau goi În urzicile lăsate la pămînt, cu o singură țiglă În mînă, ca o bucată dintr-un vas de cerșit. Alții urcau panta lină spre marginea aerodromului, cu coșuri de nuiele Încărcate cu pietre ținute la piept. Camionul se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
grupul de lucru format din șase englezi, care aprovizionau focul, Își pierduse interesul. Deși doctorul Ransome Îi mustra adesea prefera să sufere de dizenterie cronică, decît să facă efortul de a fierbe apa. În timp ce Jim Își Îngrijea genunchiul, membrii grupului ședeau lîngă baraca din apropiere, uitîndu-se la cer de parcă ar fi așteptat ca războiul să se termine În următoarele zece minute. Jim Îl recunoscu pe domnul Mulvaney, contabil la Compania de Energie din Shanghai, care adesea Înotase În piscina din Amherst
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un șort zdrențăros, Îl strigă de pe treptele Blocului G. În mîini ținea mînerele unui cărucior de lemn cu roți de fier. Deși căruciorul nu era Încărcat, mînerele aproape că-i scoseseră bărbatului brațele din Încheieturi. Le spuse ceva englezoaicelor care ședeau pe treptele de beton În rochiile lor de bumbac decolorate. În timp ce gesticula spre ele, omoplații păreau că i se desprind de spate, gata să zboare peste gardul de sîrmă ghimpate. — SÎnt aici, domnule Maxted! Jim Îl Împinse deoparte pe Richard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ajuta. În primul an la Lunghua, puținii copii singuri fuseseră neglijați, doar dacă nu erau pregătiți să se lase folosiți ca servitori. Doar Jim refuzase și nu Îi făcuse niciodată servicii domnului Vincent. CÎnd Jim năvăli În cameră, doamna Vincent ședea pe salteaua ei de paie, ținîndu-și mîinile palide În poală, ca o pereche de mănuși uitate. Privea peretele văruit de deasupra priciului fiului ei, de parcă ar fi urmărit un film invizibil proiectat pe un ecran. Jim se temea că doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
invizibil proiectat pe un ecran. Jim se temea că doamna Vincent petrecea prea mult timp urmărind aceste filme. Uitîndu-se la ea prin crăpăturile despărțiturii sale, Încercă să ghicească ce anume vedea - poate un film făcut acasă, În Anglia, Înainte de căsătorie, șezînd pe una dintre pajiștile acelea luminate de soare, care păreau să acopere Întrega țară. Jim presupunea că tocmai acele pajiști asiguraseră terenuri de aterizare În caz de urgență În Bătălia Angliei. După cum Își dăduse seama din observațiile lui din Shanghai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Priciul de lemn umplea toată cămăruța, dar Jim era cel mai fericit În acest univers În miniatură. Pe pereți prinsese cîteva foi dintr-o revistă Life veche pe care i-o dăduse Basie. Erau fotografii cu piloți din Bătălia Angliei șezînd În fotolii lîngă avioanele lor Spitfire, cu un bombardier Heinkel prăbușit, cu catedrala Sf. Pavel plutind ca un vas de război pe o mare de flăcări. LÎngă ele, era o reclamă color, pe o pagină Întreagă, la o mașină Packard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pentru lumea lagărului. CÎnd Jim apucă mînerele de lemn, se Întrebă cît timp ar fi rămas arhitectul pe cărarea pătată de scursori. Poate că toată ziua, pînă cînd ar fi căzut jos, urmărit de același grup de prizonieri britanici care ședeau pe trepte, și care se ofereau vreodată să dea o mînă de ajutor. Pe jumătate goi, În hainele lor zdrențuite, se uitau fix la terenul de adunare, fără să-i intereseze nici măcar avionul de luptă japonez care zbura pe deasupra capetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
zîmbească amabil. — Jim, o să primești o bilă neagră la Country Club. N-are importanță. — Nu-mi pasă. CÎnd domnul Maxted se clătină, Jim Îl apucă de braț. — Vă simțiți bine, domnule Maxted? Jim făcu semn cu mîna către bărbații care ședeau pe trepte, dar nici unul nu se mișcă. Domnul Maxted se liniști. — Hai să mergem, Jim. Unii muncesc și alții se uită, asta-i tot. În ultimul an echipei i se alăturase un al treilea membru, domnul Carey, proprietarul agenției Buick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Chinei, și Înghiți cele șase linguri. DÎndu-și timp să mai răsufle, așteptă ca doamna Vincent să Înceapă cartoful dulce. — Chiar trebuie s-o faci, Jim? Întrebă domnul Vincent. Nu mai Înalt decît Jim, agentul de bursă și fost jocheu amator ședea pe prici lîngă fiul său bolnav. Cu părul lui negru și fața galbenă ridată, ca o lămîie stoarsă, Îi amintea lui Jim de Basie, dar domnul Vincent nu se Împăcase niciodată cu Lunghua. — O să-ți lipsească lagărul cînd o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
grădinii cu pietre din Amherst Avenue pentru armata lui de soldați de plumb. Săpă În continuare, hotărît să-l coboare pe domnul Radik adînc sub pămînt, pentru ca bucătarul să nu fie imediat hrană pentru șobolani. Doamna Gilmour și doamna Philips ședeau pe cărucior alături de cadavru și priveau fără să spună nimic. De cîte ori se oprea să se odihnească, Îi aruncau zîmbete identice, la fel de spălăcite ca și florile din desenele rochiilor lor de bumbac zdrențăroase. — Jim! Lasă asta și vino Încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tatăl lor văduv În Blocul G, chicotind În legătură cu un obiect ce le era arătat. Cămăruța lui Basie se afla În colțul de nord-vest al camerei, cu două ferestre care Îi dădeau o vedere clară a Întregului lagăr. Ca de obicei, ședea pe priciul lui, supraveghindu-i pe soldații japonezi din afara casei paznicilor, În timp ce primea ultimul raport de la Demarest, vecinul lui de cămăruță și principalul lui acolit. Cămașa lui cu mîneci lungi era decolorată, dar frumos netezită. După ce Jim spăla și usca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Chiar și În lumina caldă de august, fața lui Kimura avea consistența ștearsă a cearei reci. Acesta Își linse degetele și Își șterse obrajii cu salivă, nervos că părăsea lumea sigură a lagărului Lunghua. În fața lui, grupul de țărani chinezi ședea pe iarbă. Se uitau țintă la porțile care Îi respinseseră atîtea luni, iar acum erau nepăzite. Jim era sigur că acești chinezi flămînzi, care zăceau În universul morții, nu puteau Înțelege rostul unei porți deschise. Jim se uita la spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim descoperi că majoritatea deținuților din Blocul G adunaseră pe ascuns mici rezerve de cartofi și că el și domnul Maxted, care se oferiseră ca voluntari să ridice rațiile zilnice, erau printre puținii care nu plănuiseră nimic pentru viitor. Jim ședea pe priciul său, cu farfuria goală În mînă, și se uita la familia Vincent care Împărțea un cartof rînced. Ronțăiau miezul cu dinții lor Îngălbeniți. În cele din urmă, doamna Vincent Îi dădu o bucățică de coajă. Îi era oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
făceau nici o Încercare să-i maltrateze pe deținuți sau să-i grăbească. Două camioane intrară pe poartă și dădură un ocol lagărului, adunînd bolnavii din spital și pe acei prizonieri din blocurile-dormitoare care erau prea bolnavi ca să se miște. Jim ședea pe cutia lui de lemn, Încercînd să-și Învețe ochii și mintea cu perspectivele lumii din afara lagărului care i se deschideau. Faptul de a trece prin poartă fără a fi oprit fusese o experiență amețitoare, iar Jim fusese suficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
singur, fusese obligat să facă prea multe servicii În schimbul unor favoruri care rareori se materializaseră. Era clar că domnul Maxted avea nevoie de ajutor și că spera că se va putea bizui pe Jim. Refuzînd cu Încăpățînare să coopereze, Jim ședea pe cutia lui de lemn, gîndindu-se la domnul Maxted, În timp ce arhitectul se clătina lîngă el. MÎinile lui palide, roase atîta Împins la cărucior, atîrnau În lături ca două steaguri albe. Oasele Îi erau ținute laolaltă mai mult de amintirile despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Umplînd gamela, Jim urcă malul și se Întoarse lîngă cutia sa. În dreapta era soția unui inginer de la Shell din Blocul D. Zăcea stoarsă de vlagă, În iarba Înaltă, ale cărei fire trecuseră deja prin găurile rochiei de bumbac. Soțul ei ședea lîngă ea, vîrÎndu-și degetele În gamelă și umezindu-i dinții mari, cariați, cu apă verde. În stînga lui Jim stătea culcată doamna Philips. Îl enerva faptul că Îl văzuse bînd pe mal și hotărîse să se Întindă lîngă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]