6,958 matches
-
încă proaspătă, mi se lipea de păr, ochii mă usturau, deși îi țineam închiși. „De ce nu-mi răspunzi ?“, am întrebat. „Doar știi că sunt un copiiil, poate sunt chiar copilul ălaaa. Vrei să-mi întind mânaaa, să ți șterg praful așternut peste gurăăă ?...“ M-am ridicat, am dat scaunul la o parte. „Tu, Dragoș“, am spus (acum nu mai boceam, îmi revenise vocea normală), „există undeva, nu mai știu unde, o balenă gigantică, umblă pe mări și pe oceane, poate că
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ca de obicei, săși constituie propriile lor grupuri de protecție pe întreaga durată a jocurilor..." Întunecat, Gosseyn privea prigeamul bombat al ferestrei din colțul camerei sale de hotel. Din punctul său de observație, situat la nivelul etajului 30, putea vedea așternut la picioarele sale orașul Mașinii. Ziua era însorită și senină, iar suprafața ce intra în câmpul de vedere, prodigioasă. La stânga, fluviul de un albastru profund scânteia încrețit sub adierea unei brize întârziate. La nord, colinele mușcau din azurul infinit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
-l aduseseră făcură cale întoarsă până la etajul superior, un motor făcu să dispară întreaga scară în tavan, 7 metri mai sus. O ușă de oțel se trânti cu zgomot peste deschizătură și fu blocată cu zăvoare grele. Și apoi se așternu tăcerea. 5 Gosseyn zăcea nemișcat în fotoliul de oțel. Inima îi pulsa din greu, tâmplele îi zvâcneau, se simțea bolnav și total sfârșit de pe urma experienței pe care o trăise. Întregul corp îi era năclăit de sudoare. "Mi-e frică ― gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
femeii. De fapt, pe el numai femeia îl interesa. Puțin după ce începuse, Prescott se rostogoli pe o parte pentru a-l privi în față. Dar Gosseyn se prefăcu că nu-l observă. Douăzeci de minute mai târziu, când termină, se așternu tăcere. În lumina vie care năvălea prin ferestre, pupilele ochilor lui Prescott îl fixau. ― Cred ― zise acesta ― că-ți dai seama de viciul de fond al poveștii dumitale. Bărbatul părea să fi uitat că până atunci tăcuse și Gosseyn acceptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
artificială. Se pare că este. Straturile de sub suprafața noroioasă par să aparțină unei planete mai vechi și mai evoluate. Deși e greu de crezut că un strat de jungla ar fi putut să fie adus de pe o altă planetă și așternut pe cea de față, totuși avem dovezi că așa s-a întâmplat. - Dar orașul? întrebă Kent. Cum de-a fost distrus? - Pe baza celor câteva calcule pe care le-am putut face, afirm cu oarecare circumspecție ca ravagiile constatate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
galaxie. Grosvenor făcu o pauză, apoi reluă, pe un ton calm: - Iată, domnilor, ce am ținut să vă spun. Văd pe fețele unora dintre dumneavoastră că opiniile sunt împărțite și că e de așteptat o controversă aprigă... În sală se așternu o liniște adâncă. - Cinci ani! murmură cineva într-un târziu. Ca la un semn, oamenii începură să se foiască pe scaune. - Ani tereștri, se grăbi Grosvenor să precizeze. Trebuia să insiste asupra acestui amănunt. Alesese dinadins o cifră care părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
apoi să-l oprească pe comisionarul Nicu, atunci când vine de la Universul, și să-i fie trimis imediat în birou. Cu indicația că băiatul n-o să vină de bunăvoie și că trebuie reținut cu orice chip. Trecu iar la fereastră: se așternuse un strat proaspăt de zăpadă și orașul avea o veselie neobișnuită, în acestă zi de sâmbătă. Se vede însă că-l blestemase vizitiul, fiindcă plutonierul intră cu vestea de necrezut că safe-ul străinului nu a fost găsit, deși jumătate
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Poate și fiindcă era vreme însorită și el cânta ușurel, ca la repetiție, la școală, „Steaua sus răsare, ca o taină mare, steaua strălucește și lumii vestește....“. Începuse și ea să murmure ceva, cu glas spart, tot mai încântată. Îi așternu să mănânce, avea și pâine, mâncă și el niște marmeladă cam veche, întărită, apoi se ocupă de foc, îi aminti să aibă grijă să nu se stingă, îi arătă lemnele pregătite, și-i dădu în mână niște gheme de lână
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
est sage! Avea ceva atât de cuminte pe figură încât Alexandru își dori brusc să-i vadă chipul răvășit. La plecare, îi conduse pe toți trei și, în jocul luminilor de la intrare, văzu că el și Iulia erau două umbre așternute pe pământ. Două contururi cenușii care se tot atingeau. Fu sigur că umbra ei a simțit atingerea umerilor lui de umbră. Îi sărută iar mâna albă, punând anume buzele mult mai jos decât se cuvine. Iar buzele lui calde simțiră
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
McAllister nu trebuia sacrificat? Cadron clătină din cap: - Nu, n-am vrut să spun chiar asta - se încruntă și mai tare. Presupun că metoda cea mai bună ar fi să-ți relatez toată povestea, bineînțeles pe scurt. După ce încheie, se așternură câteva momente de tăcere. - Crezi că McAllister mai trăiește? întrebă grav Hedrock. - A, da! Costumul cu care l-am îmbrăcat era unul dintre costumele noastre cele mai bune. Era complet, cuprindea și un dispozitiv de producere a alimentelor, cu opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
pe Terra, unul pentru filiala de pe Marte și unul pentru el. Era semnat și ștampilat corespunzător și se aștepta doar semnătura lui. Clark smulse al treilea exemplar și-l băgă în buzunar. Celelalte intrară în circuitul oficial. Pe primul exemplar așternu o semnătură cu înflorituri, apoi se dădu înapoi și aruncă tocul cu vârful înainte drept în fața "directorului". Bărbatul țipă și-și duse mâna la obrazul rănit. Doar atât apucă Clark să mai vadă. Dintr-un salt ajunse lângă individul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
nici un fel de întrebări. Bărbatul cu care m-am măritat este Cayle Clark. Este imposibil să fi fost trasă pe sfoară de cineva care se dădea drept el. Tocmai mi-a transmis apelul zilnic prin teleecran, dar nu știe că aștern acum pe hârtie acest raport, încep să simt că fac o greșeală prezentând rapoarte, de un fel sau altul, despre persoana lui. Totuși, date fiind împrejurările generale, încerc, așa cum mi s-a cerut, să-mi amintesc în amănunt cele întâmplate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
scurt excurs cronologic: în 1200 î.Hr., Zarathustra primește revelația și sunt compuse Cânturile divine G³tha, Yasna Haptanghaiti și altă literatură avestică: din secolul al XIII-lea avem primele atestări ale lui Moise, profetul și legiuitorul evreilor; 1100-500: Rig Veda este așternută în scris; 563-483: primele atestări ale lui Buddha, fondatorul budismului; 551-479: apariția doctrinei lui Confucius, fondatorul confucianismului; 549-330: existența primului imperiu ahemenid, a cărui religie oficială este zoroastrismul. Arda Viraf, o scriere compusă la mijlocul secolului al III-lea î.Hr., menționează
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fi venit s-o pețească. După perfidia împăcată a acestui joc de cuvinte, vorbiră ca și cum s-ar fi despărțit cu o secundă înainte. Povestiră despre Armin ca și cum ar fi fost de față și despre Omar de parcă atunci i-ar fi așternut să mănânce în aceeași sufragerie. Dintr-odată, Ghazal întrerupse totul cu un glas hotărât: — Tată socrule, va trebui să mă ierți înainte sau după ce mă ajuți. Bătrânul suflă cu putere aerul și i-l auzi ca pe fornăitul unui animal
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mâzgălea pe pereți, în bazar, și Ghazal se simți copleșită de vină. Se gândi că lipsise din propria viață ca un negustor care încuie prăvălia și pleacă. — Am să te ajut totdeauna, Ghazal Khanum, spuse el în tăcerea care se așternuse, dar ca să te iert, nu am cum, fiindcă nu ai greșit. — Ești prea bun, murmură și tăcu încă o clipă. Îndrăznesc pentru un copil de opt ani, un bacha afgan, care e bolnav... Nu-i pot face cuib, poți să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
2012 am început cursul dumneaei „Regăsirea puterii interioare” și chiar așa a și fost, miam regăsit resursele interioare, m-am redescoperit și astfel am reușit să-mi structurez mai bine ideile, am putut fi capabilă să-mi las inima să aștearnă pe hârtie tot ceea ce mintea dorea să exprime. Mi-am regăsit puterea creatoare și-i mulțumesc și pe această cale. Am scris această carte cu multă bucurie, cu multă iubire și sper ca și tu cititorule să simți asta!!! Preambul
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
o rază de soare. Dumnezeu vrea ca noi să fim fericiți, de aceea ne-a umplut la fiecare traista sufletului cu mii de daruri minunate, ne-a creat o lume perfectă în care să ne putem împlini visele, ne-a așternut la picioare o întreagă paletă de culori pentru a ne făuri fiecare zi cu bucurie, cu iubire, cu abundență! Tot ceea ce ne dorim, tot ceea ce vrem să fim avem deja doar că am pierdut cheia care ne deschide poarta spre
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
urmă? Tu să-mi spui, ființă de lumină! Apoi te rog să-i permiți copilului interior să scrie tot ceea ce-și dorește să obțină în viață, să facă, tot ceea ce i-ar bucura sufletul. Renunță la cenzura minții și așterne pe hârtie visul copilăriei tale, dorința cea mai adâncă a sufletului tău, cea care te-ar face să te simți împlinită, fericită. Nu te gândi la ceea ce faci acum, doar dă-ți voie să exprimi ceea ce sufletul tău șiar dori
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
la corpul său începuseră să semnalizeze reapariția vieții. Încet, se auzi un oftat, ca o adiere de vant. Tiptiltiptil, inima reîncepu să bată. Electrocardiograma desena o curbă tot mai armonioasă. Ochii pacientului erau înca închiși, dar pe fața lui se așternu o liniște divină. Doctorii răsuflară ușurați. Viața e o minune!’’ -și-au spus ei. Un pacient reîntors din înalt, pentru ei valora mai mult decât un nounăscut. -Mai mult ca sigur a venit cu învățăminte prețioase de acolo de Sus - zise
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
mintea mea? Această dilemă o avem deoarece am uitat limbajul inimii. Am scos-o din ecuație. E mai ușor să privești în exterior decât in interiorul tău. Atunci când privești cu ochii sufletului e ușor să faci alegerile potrivite. Așa cum pictorul așterne pe pânză visul său în culori uimitoare, tot astfel și noi ne colorăm viața astfel încât să ne fie o sursă permanentă de bucurie și împlinire. Se întâmplă însă uneori să nu mai vedem anumite culori, să nu știm să le
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
călăuză și lucruri minunate vor intra în viața ta. 8. Respectă echilibrul dintre a dărui și a primi „ Când dai, la început dai din ceea ce ai, apoi, de la un moment dat dai din ceea ce ești”(Arsenie Boca) Fiecare dimineață ne așterne la picioare cele mai minunate daruri: cântecul păsărelelor, parfumul florilor, căldura soarelui , dulceața fructelor și toate vin spre noi liber, fără să aștepte nimic în schimb. Întreaga natură participă la acest joc al dăruirii și al primirii. Viața este o
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
pe tine sau pe cei din jurul tău. Dar povestea nu se termină aici, acesta e doar începutul ei. Scrie cu litere de aur povestea ta în Marea Carte a Vietii! Ce alegi: iubirea sau frica? Cine te împiedică să-ți așterni pe pânză cel mai frumos vis al tău? Răspunsul e în inima ta. Dansează suflet luminos, ia viața la braț, zâmbește din toată inima și observă cât de perfect se așează toate lucrurile când faci acest gest simplu! În loc de încheiere
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
-ncet coboară pasărea străină Pe-a lui Florin amabilă soție; Pe cal ridică sarcina lui lină, La pieptul lui ar vre în veci s-o ție, Se uită-n ochi-i, dând la calu-i pinten - Ș-acesta vântului s-așterne sprinten. În vremea asta Smeul se suise La cer, cu aripile lungi întinse, Culege-n cale-i blândele surâse A mii de stele, ce sburau ca ninse; La tronul cel etern pe scări deschise Stau mândre genii cu lumină - ncinse
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
La cer, cu aripile lungi întinse, Culege-n cale-i blândele surâse A mii de stele, ce sburau ca ninse; La tronul cel etern pe scări deschise Stau mândre genii cu lumină - ncinse; L-a Lui picioare în genunchi s-așterne Și-ndreaptă ruga-i milei cei eterne. - " O, Adonai! al cărui gând e lumea Și pentru care toate sunt de față - Ascultă-mi ruga, șterge al meu nume Din a veciei carte mult măreață; Deși te - adoră stele, mări în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
știi ce-mi ceri? Ce-i omul de a căruia iubire Atârni lumina vieții tale - eterne? O undă e, având a undei fire Și în nimicuri zilele-și dișterne. Pământul dă tărie nălucirei Și umbra-i drumul gliei ce s-așterne Sub pasul lui... Căci lutul în el crește, Lutul îl naște, lutul îl primește. 61 {EminescuOpVI 62} Și acest drum al pulberei, peirei, Ce ca pe-un plan l-am zugrăvit cu mâna, Nimic fiind, L-am închinat murirei -. În
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]