16,963 matches
-
a oferit întreaga bibliotecă de cărți vechi a căpitanului Constantin Cornescu-Oltelniceanu - punct de plecare pentru viitoarea Bibliotecă a Academiei Române - a fost completată și îmbogățită de-a lungul anilor, reușindu-se formarea celei mai bogate biblioteci din România. După 1948, instituția academică a pierdut, în urma naționalizării, toate proprietățile deținute până atunci și care constituiau principala ei sursă de venituri, fiind subvenționată numai de la bugetul de stat, fără posibilitatea de a mai primi sau administra diverse donații. După 1990, prin eforturi stăruitoare, A
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
În domeniul filologiei și literaturii se decernează premiile „Bogdan Petriceicu Hasdeu”, „Timotei Cipariu”, „Mihai Eminescu”, „Titu Maiorescu”, „Ion Creangă”, „Ion Luca Caragiale” și „Lucian Blaga”. Totodată se acordă, unor importante personalități din țară și de peste hotare, diplomele „Honoris Causa”, „Meritul Academic” și „Distincția Culturală”. De la înființare, A.R. și-a înscris printre obiectivele sale realizarea unor lucrări de mare însemnătate pentru cultura și știința românească, revenindu-i „îndatorirea de a stimula și armoniza activitatea ce se desfășoară pe întregul domeniu științific
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
două părți ale ei, Analitică și Sintetică; Dicționarul limbii române, cu redactarea căruia au fost însărcinați încă în 1867 August Treboniu Laurian și Ioan C. Massimu. Lucrare de mare amploare, Dicționarul limbii române a stat în permanență în atenția forului academic. În 1884, B. P. Hasdeu s-a oferit să ducă la bun sfârșit proiectul avansat și susținut material de regele Carol I, Etymologicum Magnum Romaniae (1886-1898) fiind gândit ca un tezaur de cunoștințe lingvistice, filologice, folcloristice, istorice, geografice, literare, dar
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
istorico-geografic al României, Monumentele vechiului drept românesc ș.a. Din 1990, în subordinea A.R. au trecut 65 de institute, centre și unități de cercetare fundamentală și avansată (dintre care 32 nou înființate), cu peste 2800 de cercetători. De asemenea, instituția academică orientează și coordonează activitatea a 15 comitete naționale, 58 de comisii și șase colective de lucru. Se lucrează în prezent la o serie de programe prioritare de mare însemnătate națională: Dicționarul tezaur al limbii române, Dicționarul etimologic, Dicționarul general al
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
Tudor Arghezi, Ion Barbu, Ioan Slavici, G. Bacovia, Ion Heliade-Rădulescu, Marin Preda, Marin Sorescu, Nichita Stănescu, D. Cantemir, P. Istrati. Rezultatele cercetărilor se regăsesc în cele peste 90 de reviste (dintre care peste 40 editate în limbi străine) ale institutelor academice. Acestora li se adaugă „Analele Academiei Române”, editate fără întrerupere din 1867 și până în prezent, și „Memoriile” celor trei secții, literară, istorică și științifică, cărora, din 1986, li s-au alăturat și „Memoriile Comisiei de Folclor”. Pentru străinătate, au apărut și
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
et de la pensée roumaine” (1937, 10 tomuri), colecția „Din viața poporului român” (1908-1931, 40 de tomuri), continuată de „Anuarul Arhivei de Folclor” (1932-1945, 8 tomuri). În 1990 au luat ființă două noi publicații: un anuar al A.R. și revista „Academica”. Din 1948, funcționează, sub egidă academică, o editură al cărei rol este de a publica reviste și lucrările membrilor forului academic, precum și cele realizate în cadrul institutelor. Din 1998, activează Fundația Națională pentru Știință și Artă, al cărei scop este încurajarea
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
tomuri), colecția „Din viața poporului român” (1908-1931, 40 de tomuri), continuată de „Anuarul Arhivei de Folclor” (1932-1945, 8 tomuri). În 1990 au luat ființă două noi publicații: un anuar al A.R. și revista „Academica”. Din 1948, funcționează, sub egidă academică, o editură al cărei rol este de a publica reviste și lucrările membrilor forului academic, precum și cele realizate în cadrul institutelor. Din 1998, activează Fundația Națională pentru Știință și Artă, al cărei scop este încurajarea și stimularea creației originale în toate
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
Folclor” (1932-1945, 8 tomuri). În 1990 au luat ființă două noi publicații: un anuar al A.R. și revista „Academica”. Din 1948, funcționează, sub egidă academică, o editură al cărei rol este de a publica reviste și lucrările membrilor forului academic, precum și cele realizate în cadrul institutelor. Din 1998, activează Fundația Națională pentru Știință și Artă, al cărei scop este încurajarea și stimularea creației originale în toate domeniile culturii, sprijinirea tinerelor talente și protejarea celor consacrate. În 1867, s-au pus bazele
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
Minovici”, Casa memorială „G. Călinescu”, Casa memorială „Acad. Aurel Avramescu și dr. Maria Avramescu”, Parcul Național Retezat, Palatul Ghica-Căciulați, Casa „Victor Eftimiu” ș.a.). O latură principală a activității A.R. este cea externă, manifestată în principal prin alegerea în forul academic român a numeroase personalități din străinătate, laureați ai Premiului Nobel sau membri ai unor academii sau universități de prestigiu din întreaga lume: Theodor Mommsen, Svante August Arrhenius, Charles Louis Alphonse Laveran, Louis Eugène Félix Néel, Paul Ehrlich, Paul Sabatier, Karl
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
au fost aleși în organisme internaționale de prestigiu din Europa, America sau Asia. La extinderea legăturilor externe au contribuit și Școala Română de la Paris și cea de la Roma, înființate în 1920 și puse sub conducerea unor iluștri membri ai instituției academice, Nicolae Iorga și, respectiv, Vasile Pârvan și Ioan Bianu, ca și participarea academicienilor români la manifestări științifice internaționale. În prezent,există acorduri cu peste 40 de instituții științifice din 29 de țări, precum și cu UNESCO, acestora adăugându-li-se Academia
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
40 de instituții științifice din 29 de țări, precum și cu UNESCO, acestora adăugându-li-se Academia Europaea cu sediul la Londra, Academia Europeană de Științe, Litere și Arte cu sediul la Paris. Are, totodată, o prezență deosebit de activă în cadrul Uniunii Academice Internaționale, al cărei membru este din 1929 și în cadrul căreia se realizează proiecte de cercetare în comun. Este, din 1992, membră în ALLEA, alianță a academiilor naționale de știință și artă din țările europene, iar din 1998 face parte din
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
Informațiuni asupra trecutului și membrilor ei, București, 1903; Ioan Bianu, Începătorii Academiei Române de la 1866 și 1867, București, 1922; Dimitrie Gusti, Ființa și menirea academiilor, București, 1923; Axente Banciu, Primele cărămizi la temelia Academiei Române, Brașov, 1936; 90 de ani de viață academică în țara noastră, București, 1956; Dan Berindei, Societatea Academică Română (1867-1918), STD, 1966, 6; Académie Roumaine. 1866-1966. Bref histoire, București, 1966; Biblioteca Academiei. 1867-1967. Cartea centenarului, București, 1968; Dan Berindei, în Cultura națională română modernă, București, 1986, 183-325; Ștefan Pascu
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
Bianu, Începătorii Academiei Române de la 1866 și 1867, București, 1922; Dimitrie Gusti, Ființa și menirea academiilor, București, 1923; Axente Banciu, Primele cărămizi la temelia Academiei Române, Brașov, 1936; 90 de ani de viață academică în țara noastră, București, 1956; Dan Berindei, Societatea Academică Română (1867-1918), STD, 1966, 6; Académie Roumaine. 1866-1966. Bref histoire, București, 1966; Biblioteca Academiei. 1867-1967. Cartea centenarului, București, 1968; Dan Berindei, în Cultura națională română modernă, București, 1986, 183-325; Ștefan Pascu, Istoricul Academiei Române. 125 de ani de la înființare. 1866-1991, București
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
de seamă doctori ai României interbelice: Iuliu Moldovan, liderul mișcării În Transilvania; endocrinologul Gheorghe Marinescu; Gheorghe Banu, liderul mișcării În cadrul Facultății de Medicină din București; Mihai Sturdza și alții. Existau susținători activi ai eugeniei și În cadrul altor profesii sau discipline academice și printre aceștia se numărau personalități cunoscute și respectate ca Emil Racoviță, speolog de reputație mondială și pentru o perioadă președintele Academiei Române; Dimitrie Gusti, cel mai important sociolog al perioadei interbelice; Sabin Manuilă, marcant demograf interbelic; Simion Mehedinți; Alexandru Ștefănescu-Goangă
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
pregătit pentru aplicarea eugeniei În laborator și În cercetarea de teren. Lista cursurilor oferite și proiectele specifice din domeniul sănătății și igienei publice derulate de acest institut s-au dezvoltat pe baza interesului general pentru eugenie al membrilor conducerii sale academice și administrative. Moldovan era pionul principal În organizarea acestor activități, dar și alți susținători ai eugeniei, precum Aurel Voina, Petre Râmneanțu și Iordache Făcăoaru au avut, de asemenea, roluri importante În funcționarea institutului. Deoarece Facultatea de Medicină din Cluj a
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
care nu trebuie confundat cu cel similar folosit de facțiunile fasciste din aceeași perioadă). Mai târziu, eugeniștii au părut să se despartă de Partidul Național-Țărănesc, pentru că, În 1938, Moldovan și Iuliu Hațegan- o altă figură respectată În lumea medicală și academică din România- au devenit membri ai Consiliului Superior al Frontului Renașterii Naționale, condus de Carol al II-lea, o grupare cu care Maniu avea o relație antagonistă 27. Ruptura dintre cele două grupări era, probabil, legată de incapacitatea PNȚ de
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
dirigent - o poziție aproape echivalentă cu cea de ministru al Sănătății - și devenise ulterior Inspector Sanitar General pentru Transilvania, Între 1920 și 1925. Dezamăgit de politica birocrației din care făcuse parte, Moldovan se Îndreptase către Astra și către responsabilitățile sale academice În cadrul Facultății de Medicină și al Institutului de Igienă Socială din Cluj, În care a descoperit oportunități mai bune de valorificare a ambițiilor sale. Cu toate acestea, În 1928, când PNȚ a ajuns pentru scurt timp la putere, Maniu l-
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
vieții sale prin intermediul prelegerilor de la Uniunea pentru Științele Medicale și al unei biografii detaliate pe care a Încheiat-o cu un an Înainte de moartea sa. Râmneanțu este o personalitate a mișcării eugeniste nu doar datorită numeroaselor sale lucrări și recunoașterii academice de care s-a bucurat În perioada interbelică, ci și pentru că a supraviețuit cu succes În regimul comunist, reușind să aibă o viață profesională completă, În cadrul căreia s-a bucurat de acces la cercetările și la informațiile din domeniu până la
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
de a-și prezenta propria perspectivă asupra aplicării teoriilor eugeniste la analiza sociologică. Prin intermediul seminariilor susținute de Făcăoaru, multe dintre ideile deja bine conturate printre colegii săi de la Institutul de Igienă Socială din Cluj au fost popularizate și În cercurile academice din București. Gusti Însuși era, incontestabil, interesat de teoriile eugeniei și a extras din acestea propria sa viziune asupra registrului biologic al relațiilor sociale 53. Făcăoaru a mers mai departe și și-a Început propria cercetare de teren În Transilvania
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Mișcarea eugenistă din București" Într-o scrisoare către Râmneanțu din 1978, Făcăoaru se plângea de lipsa de susținere pe care ideile eugeniste o Întâmpinau În București și Iași. Deși vorbea În particular despre demersurile lipsite de entuziasm ale acestor centre academice de a Încuraja antropologia ca disciplină și ca domeniu de cercetare, Făcăoaru se referea implicit și la eugenie 62. În realitate, În cercurile de intelectuali și practicanți de profesii din București se găseau destul de multe persoane interesate de ideile eugeniștilor
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
ideilor eugeniste și În aplicarea acestei teorii În programele sociale. Unul dintre colaboratorii cu care Gusti a lucrat cel mai Îndeaproape pentru implementarea programelor Serviciului Social a fost Gheorghe Banu (1889-1957), una dintre figurile centrale În susținerea eugeniei În comunitățile academice și profesionale din București 68. Cel mai important mijloc de promovare a ideilor eugeniste de care acesta dispunea era Revista de Igienă Socială, o publicație lunară care aborda dintr-o perspectivă eugenistă mai ales subiecte legate de igiena publică. Această
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
sa cercetare de teren antropometrică, ale cărei rezultate le-a publicat mai târziu Într-o carte ce s-a bucurat de recenzii foarte bune, Enquêtes anthropologiques dans trois villages roumains des Carpathes 81. Rainer nu era interesat numai de cercetarea academică, ci și de elaborarea politicilor publice. În 1929, el a publicat un articol intitulat „Amendamentul unui om de știință”, În care Își exprima dezacordul față de reforma funciară a lui Ion Mihalache din 1923, pe care o considera o măsură legislativă
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Însă lucrările lor relevă o schimbare paradigmatică În construcția relațiilor sociale și a corpului politic, ce deplasa centrul de greutate al contractului social de la viața veșnică și salvarea spirituală la sănătate și trupul omenesc. Acceptarea eugeniei de către intelighenție și comunitatea academică arată că această teorie reușea să ofere perspective pertinente asupra unor preocupări deja existente. În fapt, eugeniștii erau un grup influent În procesul de Împrumut și adaptare a limbajului și argumentelor științifice occidentale, pe care reușiseră să le Înrădăcineze ferm
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
această teorie reușea să ofere perspective pertinente asupra unor preocupări deja existente. În fapt, eugeniștii erau un grup influent În procesul de Împrumut și adaptare a limbajului și argumentelor științifice occidentale, pe care reușiseră să le Înrădăcineze ferm În comunitatea academică din România - o reușită ce a supraviețuit și după dizolvarea mișcării eugeniste. O notă de clarificare este necesară În acest punct al discuției. În capitolul de față folosesc o serie de termeni pentru a defini atitudini legate de eugenie: determinism
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
inclusiv a eugeniei, așa cum se Întâmpla În Anglia sau Germania. Abia la sfârșitul primului război mondial limbajul și argumentele științei au devenit familiare pentru un public mai larg, format din elitele educate. Între cele două războaie mondiale, nu doar publicațiile academice, ci și ziarele sau alte publicații de largă circulație au Început să folosească limbajul determinismului biologic și argumentele eugeniste. Acest fenomen stă mărturie pentru schimbarea care se produsese la nivelul paradigmelor intelectuale specifice României interbelice și, În particular, pentru acceptarea
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]