9,516 matches
-
În alt text, repetarea cuvântului "jidan", pastișat prin sublinierea grafică, joacă rolul argumentului bumerang, focalizând atenția pe culpa prioritară a adversarului: aceea de susținător al discriminării etnice. De asemenea, repetarea formulării interogative "de ce uitați?" în același paragraf accentuează ideea unei acuzații directe în fața căreia adversarul trebuie să se justifice în același mod. E important de adăugat că scheletul argumentativ al scrisorii deschise argheziene este clădit din argumente bazate pe fapte, pe exemple și mai puțin pe autoritate. În aceste condiții, exagerarea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
persoanei a treia "ei", "lor", "li" etc. diferențiază net, de această dată, destinatarii: pe de o parte, lectorul (un tu subînțeles) căruia i se induce o lectură orientată, în scopul persuadării, și, pe de altă parte, cei asupra cărora planează acuzația, un destinatar colectiv, privit ca un grup omogen depersonalizat, dar nu lipsit de competența cognitivă a decodării. Acestui destinatar i se formulează capetele de acuzare într-o cascadă de negații ce traduc, în esență, un elogiu adus negației (= atitudinii negatoare
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
184 identifică, în cercetarea sa, opt astfel de figuri retruvabile, de altfel, și în pamfletul publicistic arghezian: sarcasmul ("formă exacerbată a ironiei"), admonestarea ("prin care enunțiatorul se bazează pe un anume defect al adversarului pentru a-l critica"), epiplexis, sau acuzația interogativă, categoria sau acuzația afirmativă directă, proclesis (prin care polemistul "incită adversarul la violență verbală, în speranța de a-l vedea trădându-se prin cuvintele sale și de a pretinde remedierea "pe calea armelor"), abominațio, figură destinată să provoace enunțiatarului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sa, opt astfel de figuri retruvabile, de altfel, și în pamfletul publicistic arghezian: sarcasmul ("formă exacerbată a ironiei"), admonestarea ("prin care enunțiatorul se bazează pe un anume defect al adversarului pentru a-l critica"), epiplexis, sau acuzația interogativă, categoria sau acuzația afirmativă directă, proclesis (prin care polemistul "incită adversarul la violență verbală, în speranța de a-l vedea trădându-se prin cuvintele sale și de a pretinde remedierea "pe calea armelor"), abominațio, figură destinată să provoace enunțiatarului o aversiune extremă față de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sentimentele rusofobe ale polemistului, în concordanță cu restul articolului. Polemistul atacă uzând cu predilecție de armele satiristului ori de câte ori obiectul acțiunii polemice nu este clar delimitat sau definit, ori de câte ori revolta este exprimată prin observații, reflecții cu caracter general sau când vehemența acuzațiilor atinge cote incendiare, reflectând solitudinea subiectului vorbitor în luptă cu "răul", ori de câte ori adversarul se "topește" în anonimatul unei întregi categorii umane. Pentru că satiristul sondează tipologii, creionează portrete alegorice: "licheaua", "lingăul"196, "năpârca"197 etc., în care sinecdoca polemică (în sensul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nuiaua, tăvălit [...] șira spinării ți se va rupe cu nuiaua asta", "Ți-a sunat ceasul năpârcă. Îl asculți? A bătut ceasul tău din cimitir". Avem în față nu desfășurarea de imagini din ficțiunea iconică, ci un tir verbal de reproșuri, acuzații, insulte, a cărui miză e exclusiv de ordin afectiv. Amenințarea răului e iminentă, de aceea pamfletarul rupe, brutal, contactul cu orice formă coerentă de argumentare și cedează impulsului umoral de furie: "Uită-te, mă, la mine! Baroane! Să ne desfacem
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemic eminescian, întărește în text aceeași convingere. O altă tehnică frecvent uzitată este cea a simulării ignoranței sau naivității, prin interogații retorice ce reactivează, deopotrivă în mintea preopinentului și a lectorului-jurat, un răspuns cvasi-cunoscut, bazat pe un adevăr incontestabil. La acuzațiile liberalilor că Partidul Conservator, monopolizând scena politică românească de-a lungul istoirei recente, a comis o serie întreagă de erori, Eminescu se întreabă de ce adversarii săi nu evidențiază și meritele grupării lui Lascăr Catargiu: "Cine dar are gloria acestui bine
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
datele și cifrele vorbesc de la sine, iar raționamentul nud exprimă o realitate evidentă, ce s-ar putea dispensa de aceesorii retorice. Conceput aparent defensiv, discursul își dezvăluie, treptat, dublul scop: de a invalida rechizitorilul preopinentului, demontându-i pas cu pas acuzațiile și de a convinge asupra adevărului propriei teze. În final, după un matematic q.e.d., tonul devine ofensiv, fără excese patetice, iar autorul se plasează explicit într-o dimensiune etic-pozitivă a "tuturor oamenilor de bine", pe a căror complicitate
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
subjugare ideologică a literaturii, precum și obtuzitatea etnico-religioasă. Plecând de la acestă temă-pretext, polemistul construiește, pe un fundament empiric, o veritabilă redută argumentativă, un contra-discurs, a cărui forță persuasivă rezidă în intensitatea asertivă a enunțării. Într-un pasaj de acest fel, violența acuzațiilor este atenuată de suita interogativă. E o stratagemă prin care polemistul se sustrage atacului direct și pasează, subtil, lectorului această sarcină. Aici, interogația retorică incită la ofensivă, mizând pe reacția rațională a oricărui receptor care-și reprezintă indicibilul printr-o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
este identificabil în mai toate atacurile argheziene care vizează adversari concreți, denominați direct sau prin recurs la antonomază și traduce dubla intenție a polemistului de a atrage lectorul în jocul deconspirării și de a-l incita să formuleze el însuși acuzațiile. Evident, formula predilectă a atacului disimulat este ironia, dublu ipostaziată în text: sintagmatică (litota, antifraza, asteismul, diasirmul, charientismul), mizând pe figuri ale economiei lingvistice și pe forța lor de sugestie, și paradigmatică (alegoria, parabola, hiperbola, enigma)305, relevând abilitatea polemistului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Vlad către sultan, În care domnul muntean ar fi cerut iertare, și, mai mult decât atât, s-ar fi obligat să-l ajute Împotriva oștilor maghiare. Drept urmare, În noiembrie 1462 Vlad Țepeș, În loc să primească ajutorul aliatului său, este arestat sub acuzația de trădare și Încarcerat la Vișegrad vreme de 12 ani. După Vișegrad, e silit să locuiască aproape 2 ani la Buda, cu domiciliu forțat. Va fi eliberat În 1475, la cererea lui Ștefan cel Mare, domnul Moldovei, În contextul presiunilor
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
ale inefabilului ca pe simptome al lucrului pe care ei îl denunță. Opera de artă, zic ei, este un artefact social, iar negarea estetizantă a acestei condiționări sociale este ea însăși un fapt social. În spatele acestui dispreț încrucișat, al acestor acuzații reciproce de terorism, stă poate o antinomie a Rațiunii estetice, o problemă fără soluție, analogă cu dilema etnologului prins între dorința de a participa și nevoia de a se distanța. Pentru a înțelege o etnie din Noua-Guinee, trebuie s-o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
era un dușman ce trebuia evitat; era o enigmă ce trebuia studiată. Curând după moartea lui l’Hôpital, în 1704, Bernoulli a început să sugereze că acesta i-ar fi furat lucrările. La acea vreme, comunitatea matematică i-a respins acuzațiile; nu numai că l’Hôpital se dovedise un matematician abil, dar Johann Bernoulli avea reputația știrbită. Mai încercase să pretindă că era autorul unei demonstrații matematice care aparținea, de fapt, altcuiva. (Acel altcineva fiind, din întâmplare, chiar fratele său, Jakob
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Hôpital se dovedise un matematician abil, dar Johann Bernoulli avea reputația știrbită. Mai încercase să pretindă că era autorul unei demonstrații matematice care aparținea, de fapt, altcuiva. (Acel altcineva fiind, din întâmplare, chiar fratele său, Jakob.) De data aceasta însă, acuzația lui Johann Bernoulli era justificată. Corespondența sa cu l’Hôpital îi susține povestea. Dar, din păcate pentru el, regula a devenit cunoscută sub numele de regula lui l’Hôpital. Regula lui l’Hôpital a fost extrem de importantă pentru depășirea unora
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
la sărbătoarea vițelului de aur indică aceeași echivalență, eronat construită, între venerarea Domnului și venerarea Domnului prin întruchiparea vițelului de aur. „Domnul [YHWH]“ este cel care mai departe îi vorbește lui Moise, spunându-i să se întoarcă. Subliniez, așadar, că acuzația de „idolatrie“ îmi pare cu totul neîntemeiată în acest caz. Poporul nu „recade“ prin prac tici „păgâne“ în „păcatul idolatriei“, ci este vorba, mai degrabă, de o inadecvare subtilă și dificil de redat, constând nu într-o trădare prin întoarcerea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
limitele sale putem constata că "în cadrul formării la distanță, învățământul ia forma unui mesaj formal. Discursul și comentariile subiective pe care le face profesorul în fața studenților sunt cu totul absente. Conținutul e prezentat obiectiv. Discursul "subiectiv" este evitat de teama acuzațiilor de parti-pris-uri ideologice"425. Una dintre preocupările celor care organizează un asemenea învățământ ar trebui să fie asigurarea interactivității, adică a posibilităților ca profesorii și studenții să aibă un schimb real de mesaje. Pe lângă "tutoriale", videocomunicarea este o modalitate de
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
este aceea de a armoniza aceste credințe diferite ale grupurilor existente în societate. Ideologia nu poate atinge acest obiectiv întrucât se situează în paradox, neputând pretinde că judecă aceste credințe ca fiind ideologice fără a scăpa ea însăși de această acuzație (că reflectă doar un punct de vedere particular): "Astăzi, există prea multe puncte de vedere, de valoare și prestigiu egale, fiecare indicând relativitatea celuilalt, încât să ne permită să luăm vreo poziție pe care să o privim ca fiind intangibilă
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
supune analizei ideologice nu numai punctul de vedere al adversarului, ci toate punctele de vedere, incluzându-l pe al său"114. Recunoscând că toate tipurile de gândire, din toate epocile, au un caracter ideologic, Mannheim nu poate evita susțin criticii acuzația că propria sa abordare este una ideologică și că, în măsura în care se pretinde a fi eliberată de orice partizanat, emite o reprezentare "falsă" asupra realității. Cu alte cuvinte, caracterul negativ al ideologiei se regăsește în însăși încercarea lui Mannheim de a
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
obiectiviști și, respectiv, de relativiști. S-a conturat, pe o astfel de direcție, inițiată și susținută de filosofia americană contemporană, ceea ce am numit, la începutul acestui subcapitol, concepția pragmatistă asupra ideologiei 168. Aceasta promite, pe de o parte, să depășească acuzațiile aduse concepției obiectiviste de către relativiști și, în același timp, să treacă dincolo de cele aduse concepției relativist-relaționiste de către susținătorii obiectivității demersului științific, eliberat astfel de orice influență ideologică. Gânditorul reprezentativ pentru această încercare poate fi considerat Richard Rorty, în opera căruia
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
concepția pragmatistă se apropie de cea relativistă, întrucât nu împărtășește perpectiva obiectivistă a existenței unui loc perfect detașat de orice abordare particulară. Dar, câtă vreme adevărul e scos din vocabularul epistemologic și e redus la utilitatea etică, concepția pragmatistă scapă acuzației de relativism și se refugiază în ceea ce Rorty numește etnocentrism: "A fi etnocentric înseamnă a împărți rasa umană în oamenii cărora un individ trebuie să-și justifice propriile credințe și ceilalți. Primul grup ethnos-ul unui individ îi cuprinde pe cei
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
care face ca problema conceptului de ideologie și cea a studiului ideologiei să fie luate serios în seamă, fiind invocate, în acest sens, mai multe argumente. În primul rând, putem constata ubicuitatea sau inevitabilitatea ideologiei, una aflată însă departe de acuzațiile referitoare la tendințele exploatatoare sau disimulatorii pe care le-ar vehicula. Dimpotrivă, ideologia apare ca un produs uman și social care reunește perspective asupra lumii și angajează acțiunea colectivă a unui grup sau a unei comunități spre a-și atinge
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
diferența referitoare la intersubiectivitatea popperiană (înțeleasă ca "obiectivitate" ce decurge din caracterul public al metodei) și intresubiectivitatea rortyană (care privește solidaritatea unei comunități, de asemenea rezultat al dezbaterii publice), atunci când vorbește de existența unui "acord neforțat", filosoful american evită eventuala acuzație relativă la posibilitatea ca acesta să fie impus prin decizii arbitrare sau acte coercitive. Acest lucru este posibil în măsura în care la Popper intervine loialitatea sa față de teoria adevărului-corespondență (adevăr care, dacă există, se află oricum "dincolo" de prezența sau absența dezbaterii
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
apropiați ai predecesorului său cu noi săi fideli (Ilie Verdeț, Paul Miculescu-Mizil, Ștefan Andrei, Dumitru Popescu); o a inițiat o serie de acțiuni cu caracter liberal referitoare la: circulația persoanei; încurajarea proprietății private; condamnarea unor greșeli din trecut; aducea grave acuzații lui Dej, privind implicarea sa în cazurile Ștefan Foriș și Lucrețiu Pătrășcanu. a început să acumuleze cele mai înalte funcții de partid și de stat: președinte al Consiliului de Stat (1967); în 1968 controla Consiliul Apărării; -În 1968, a atins
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
nu au fost rostite de el. Chiar prestația lui parlamentară, mai ales la o vîrstă înaintată, nu era întotdeauna remarcabilă: uneori își încurca foile și nu-și găsea ochelarii de citit. Adulatorii lui Churchill caută să demonteze contrapunctic aceste grave acuzații: 1) Da, ar putea fi considerat un traseist politic, dar vina nu este a lui, ci a partidelor care, prin politica lor, l-au decepționat; altfel spus, trecerea dintr-o tabără în alta a fost dictată de conștiința lui civică
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
despre egalitate cum este cea din Declarația de Independență ca fiind nimic mai mult decît frazeologie goală. Dacă se presupune că o astfel de afirmație stabilește un adevăr despre ființele umane, insistă ei, ea este în mod evident falsă. La acuzația de falsitate, criticii adaugă uneori ipocrizia. Drept exemplu, ei arată că autorii Declarației au ignorat faptul supărător că în noile state pe care le declarau acum independente, o majoritate preponderentă de oameni nu aveau posibilitatea de a se bucura de
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]