93,376 matches
-
a veacului al XIX-lea, dar o valoare neegalată pe toată durata creației noastre literare. Și, se poate spune fără a greși deloc, pentru întreaga cultură și știință umanistă română, căreia i-a indicat direcția dezvoltării pe criteriul sacrosanct al adevărului. În 1869, în Observări polemice, marele ctitor al adevăratelor valori românești moderne, scria despre junimism și junimiști: Pentru noi, patriotismul nu putea fi identic cu imperfecțiunea și o lucrare slabă nu merita laudă prin aceea că e românească". Și adăuga
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
în contra cărora avem să ne luptăm și o îndoită provocare de a ne împotrivi în contra lor. Eram, prin urmare, datori a pune acelor domni întrebarea: nu cumva cred că există un naționalism al științei, capabil de a face din eroare adevăr, dacă numai eroarea provine de la un autor român?... Demnitatea noastră de oameni nu ne permite ca din produceri ce la alte popoare ar fi obiecte de rîs sau de compătimire să facem o colecție venerabilă și să depunem pe altarul
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
întreaga civilizare occidentală. Avem politică și știință, avem jurnale și academii, avem școli și literatură, avem muzee, conservatorii, avem teatru, avem chiar o constituțiune. Dar în realitate toate acestea sunt producțiuni moarte, pretenții fără fundament, stafii fără trup, iluzii fără adevăr și astfel cultura claselor mai înalte ale românilor este nulă și fără valoare și abisul ce ne desparte de poporul de jos devine din zi în zi mai adînc... Ca să mai trăim în modul acesta este cu neputință." Și după ce
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
o cultură falsă nu poate trăi un popor și dacă stăruiește în ea, atunci dă un exemplu mai mult pentru vechea lege a istoriei: că în lupta între civilizarea adevărată și între o națiune rezistentă se nimicește națiunea dar niciodată adevărul." Titu Maiorescu este, totodată, adeptul europenizării care atîta a deranjat orientările de extremă dreaptă românești care, tocmai de aceea, l-au declarat "inactual", izgonindu-l din spațiul românesc cultural. În 1871, tot în Direcția nouă, declara bucuros că "pe noi
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
largul Mării Negre, jandarmii să-i ucidă pe toți. Ambasadorul primeau zilnic rapoarte de la consulii săi despre aceste atrocități. Protestele sale rămîneau fără consecințe. Alți armeni, încolonați în sinistre convoaie de cîteva sute sau mii de oameni disperați, luau calea deșertului. "Adevărul este, notifică ambasadorul, că aproape șase luni încheiate, din aprilie pînă în octombrie 1915, practic toate drumurile din Asia Mică au fost însuflețite de aceste șiruri, ajunse deja neomenești, de exilați". Și, adaugă, faptul că în cele șase luni, atît
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
fiul meu: te-am înfiat! Ești fiul meu: te-am înfiat!/ Îți simt în ceafă răsuflarea de monstru: jumătate taur,/ jumătate bărbat. Himere, labirinturi și femei/ ce se prefac, spre miezul nopții, în șerpoaice./ Încotro îmi duci, orașule, sîngele?/ Într-adevăr, toate orașele sînt, în felul lor, blestemate" (Încotro îmi duci, orașule, sîngele). Dar țărănia lui Mircea Bârsilă e profundă și simpla ei notificare se încarcă de-o fulguranță autentică. Chiar prelevînd oarecum întîmplător probe ale textului în cauză, obținem sugestia
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
Hagi Murad. Asta se întîmpla în 1900. Autorul avea 72 de ani. Subiectul piesei îi fusese inspirat de un fapt divers, petrecut prin 1897, cînd un bărbat își înscenase o sinucidere, iar soția i se recăsătorise. Ca și în piesă, adevărul se aflase și urmase un proces. Personajul lui Tolstoi, Protasov, nu e însă doar un alcoolic și un destrăbălat. E un om care nu găsește nici un sens vieții, un disperat de condiția umană. El fuge de acasă, ca însuși Tolstoi
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
ipoteză de lectură propusă ni se pare aceea privind o "reverie a preexistenței umane, stagnantă într-un stadiu oceanic" (p. 318), ale cărei semne scripturale s-ar afla în întreaga operă cioraniană. Mișcarea ondulatorie descrisă de gândirea sa presupune, într-adevăr, o constantă tendință regresivă, care ajunge, "firesc", până la "inconvenientul de a te fi născut" ori de a fi căzut din "paradisul intrauterin" (p. 320). Coroborând acest veritabil "mit personal" al său cu reveria analogă a unui spațiu închis, concretizată de
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
persoane cu două interese diferite? Sau le lași să se corecteze una pe cealaltă? Ar trebui să mă revolt. Un teatru ar trebui să aibă o strategie pe termen lung, pe cinci-șase ani. Numai așa poți să ajungi la un adevăr cu o trupă stabilă. E din ce în ce mai greu să te poți gîndi la ce lucrează astăzi un actor, ce ar trebui să facă peste un an, cînd să se oprească, cînd să schimbe registrul. Clipa e esențială în meseria asta care
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
într-o zi mai specială. Este "Bunavestire". Sînt multe tablouri cu această temă. Ai unul favorit? Am purtat ani de zile după mine o reproducere mică după un Michelangelo, fără să știu că este Bunavestire. Cioran opta pentru a spune adevărul într-un mod cît mai paradoxal, Valéry pentru a-l spune cît mai exact. Spre cine te îndrepți? Compania e blocantă. Dar crisparea face bine. Ca și natura, care te așează la locul tău. Acuma, nu aș vrea să fiu
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
pentru a-l spune cît mai exact. Spre cine te îndrepți? Compania e blocantă. Dar crisparea face bine. Ca și natura, care te așează la locul tău. Acuma, nu aș vrea să fiu necuviincios, dar pe mine nu a spune adevărul mă preocupă. În teatru, după părerea mea, cu cît urmărești cu obstinație exactitatea, s-ar putea întîmpla să te îndepărtezi de public. Or, eu țin la public fără fasoane, sincer. Cînd de o parte sau de alta intervine ritosul sau
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
terminat. Întîlnirea nu mai are loc. Este ratată. Cînd pe unul dintre acești doi parteneri îi încearcă ideea supremației, teatrul devine altceva. Dacă este ceva ce regret profund, nu este buimăceala, corupția, sărăcia, ci îndepărtarea față de stil. Problema nu este adevărul, ci stilul. Este singurul lucru care poate salva un artist. Ce părere ai despre discuțiile teatrale în care cuvîntul "criză" este folosit uneori prea des? Să spui că este în criză un fenomen care numai așa poate exista, mi se
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
cugetări "Către tine însuți" i-a inspirat pe cei trei scenariști, mai puțin interesați de stricta respectare a istoriei, cît de ilustrarea nobilelor sale convingeri stoice, demne de a fi repuse în circulație. Măcar pe ecran! Suflul eroic (care, într-adevăr, apropie filmul mai degrabă de modernul Braveheart decît de clasicul Spartacus) se impune printr-o simplă formulă de salut între camarazii de arme: "Putere și onoare!". Russell Crowe și-a adjudecat premiul de interpretare pentru că a izbutit într-un mod
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
mai mare parte modelul limbii de lemn. Spațiile de relativă libertate oferite de știri, reportaje, comentarii culturale sau sportive se remarcau nu prin importarea registrului familiar-argotic, ca azi, ci prin excesul de prețiozitate. Pentru acest nivel de limbaj funcționa într-adevăr - cum constată Valeria Guțu Romalo în cartea sa - prestigiul limbajului științific, iar variația stilistică se obținea mai ales prin ornamentare, prin reînvierea unor arhaisme și prin implantarea de termeni populari, într-o manieră adesea artificială. Erorile semantice și stilistice care
Dinamica limbii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16252_a_17577]
-
Cu excepția tînărului Cioran, nici unul din gînditorii noștri naționaliști nu are comportare schizofrenică, defensivă, autocritică și pesimist-prăpăstioasă. Paranoia se observă clar la cei mai mulți, ultimul exemplu (dar cît de caracteristic!) fiind Noica, ofensiv, critic îndeosebi la adresa altora și optimist mai dincolo de marginile adevărului.
Obsesia identității by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16245_a_17570]
-
ce nu au avut niciodată și își închipuie doar că ar fi pierdut. Și în București trăim cu toții în bună măsură într-o geografie imaginară, în care reconstruim străzi, clădiri, parcuri așa cum ar fi trebuit să arate ca să treacă într-adevăr frumoase și acum. Banala înțelepciune - frumusețea e în ochii privitorului - face din nostalgie un puternic stimulent mental, un subtil excitant al imaginației, mai curînd decît al memoriei. După Boym există două categorii de nostalgie, în funcție de felul în care ne focalizăm
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
London & Boston, 1991). Primul poem, care dă și titlul volumului, anunță într-un fel un discurs poetic încărcat de aerul grav al marilor teme, iar la nivel formal, o sintaxă proprie, uneori anarhică: "Tu încă te poți defini prin acest adevăr:/ pe cînd se va goli și nu se va pierde/ sau/ pe cînd se va goli fără să ia forma tapetului sau/ numaidecît muncilor simple/ nici sîngele nu va mai fi măsura obișnuinței/ (nici sîngele)". Sîngele, zidul, moartea, dragostea, neantul
Inovații formale by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16277_a_17602]
-
urmă, cronicarul nu poate spune decît că e adînc, dar de neînțeles. Confuzia e suverană în datul cu părerea politică în numărul pe martie al Literelor dîmbovițene. A cui ceafă o vedem Am ajuns să vedem ceafa bulgarilor afirmă în ADEVĂRUL Bogdan Chirieac. Nemulțumirea editorialistului e provocată de faptul că cetățenii Bulgariei se pot deplasa fără vize prin țările Uniunii Europene, cu începere din data de 10 aprilie curent, în vreme ce românii trebuie să stea la coadă în continuare pe la ambasade, pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16243_a_17568]
-
dinți de pâslă. Sunteți un romancier comic afectuos, dacă acceptați caracterizarea. Cât din lirismul dvs. a trecut în alt fel de literatură decât romanul? David Lodge: Întrebările sunt atât de strâns întrepătrunse că am să le răspund în bloc. Într-adevăr romanele mele sunt pline de ironie, dramatică dar și retorică, din aceea care se asociază cu comedia și satira. Dar aveți perfectă dreptate că e și o blândețe, o tandrețe, o latură afectivă în opera mea (unii critici o numesc
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
orice întîlnire este posibilă și orice formă comunicare, fie ea și la nivelul însemnelor majore, firescă și legitimă. Ce a făcut, în fapt, Matei? Păi în fapt, el a făcut un lucru și mai simplu. A demonstrat fără echivoc un adevăr exterm de banal și pe care multă lume îl cunoaște bine: acela că patrioții noștri insomniaci și colerici, gata oricînd să denunțe și să elimine ceea ce nu corespunde reprezentării lor schematice, sînt nu numai prezențe anacronice ca existență, obtuze ca
Victimele tricolorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16262_a_17587]
-
Ilie Rad Stimată Doamnă Cassian, aș dori, pentru început, să-mi vorbiți despre anii copilăriei Dvs.! Vrând-nevrând, mă invitați să mă repet: acum mai bine de un an, am publicat în Adevărul literar și artistic o prefață (provizorie) la cartea mea, Jurnalul unui jurnal, în care, printre altele, îmi descriam copilăria și părinții... Mă străduiesc să spun acum, cu alte cuvinte, ceea ce se citea acolo. Jocul și feeria sunt definiția copilăriei mele
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
etc. Până, probabil, s-au plictisit... În schimb, Ion Barbu a făcut o altă caracterizare poeziei Dvs.: "Un cânt de mat argint al palei Nina/ Mai greu ca orbul lunii îl socot". Ne puteți evoca puțin figura poetului-matematician? Tot în Adevărul literar și artistic am încercat să descriu întâlnirea (providențială pentru mine) cu Ion Barbu, în 1946. M-a "uns" poet, adnotându-mi manuscrisul (La scara 1/1) în termeni superlativi. Deși era idolul meu întru poezie, sau din cauza asta, relația
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
care a scris despre ele), am abandonat exercițiul (deși aș mai avea atâtea de comunicat în această specifică modalitate). În România fiind, ați cunoscut mulți și mari scriitori. Ce v-a plăcut la unii, ce ați dezaprobat la alții? Într-adevăr, au fost și mulți, și mari, dar mă voi mărgini la două exemple. Când l-am cunoscut, Eugen Barbu era un tânăr modest, provenit din clasa muncitoare (în Dicționarul scriitorilor români, vol. A-C, 1995, p. 180, se scrie că
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
lui Leonardo, iar Arta lumii acesteia și a celeilalte confruntă pathos-ul materialist al sudului cu cel transcedental al nordului. Și ce altă concluzie ar fi fost mai nimerită pentru un volum de articole și studii de estetică, decît eseul intitulat Adevărul nu e simplu? José Ortega y Gasset - Dezumanizarea artei și alte eseuri de estetică, Traducere din spaniolă, prefață și note de Sorin Mărculescu, Editura Humanitas, București, 2000, 227 de pag., preț neprecizat.
Ortega y Gasset și estetica modernității by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16275_a_17600]
-
a făcut mărturisiri ample despre acest subiect care îl obsedează de la 30 de ani (acum are 44). Pînă și sfaturile propriei mame au fost aduse ca argument pentru această emoționantă incursiune cinematografică avînd funcție declarată de defulare unanimă. Și într-adevăr filmul ne eliberează de imaginea idilică a adolescenței noastre a tuturor, redînd-o altor și altor generații. * Cinefilii împătimiți au avut parte la Cinemateca Română de un film oarecum înrudit, în măsura în care este vorba tot de o plonjare în subconștient, dar ceva
Plonjări în subconștientul colectiv by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16285_a_17610]