5,249 matches
-
și 23 iulie În cadrul Secției Propagandă și Agitație din CC al PMR. (Ă). Faptul că această dezbatere - la care au luat parte critici literari, scriitori și activiști de partid din diferite sectoare ale culturii noastre - a fost inițiată de Secția Agitație și Propagandă a CC al PMR, arată marea Însemnătate pe care partidul clasei muncitoare o acordă criticii literare, ca sprijin În realizarea unei literaturi cu adevărat revoluționare, pusă În Întregime În slujba celor ce muncesc. (Ă). Discuția care a avut
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
arată marea Însemnătate pe care partidul clasei muncitoare o acordă criticii literare, ca sprijin În realizarea unei literaturi cu adevărat revoluționare, pusă În Întregime În slujba celor ce muncesc. (Ă). Discuția care a avut loc la Secția de Propagandă și Agitație din CC al PMR a avut drept țel tocmai acest lucru: pe baza unei analize adânci a activității criticii noastre literare să pună În lumină tot ce este valoros și Înaintat În această disciplină a literaturii și să denunțe tot
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
scapă datorită faptului că atenția țăranilor fiind concentrată asupra arendașilor, Elena dă bice cailor și reușește să fugă. (Ă). În O sută de kilometri apărută anterior, scriitorul trasează o temă mai puțin Întâlnită În literatura noastră actuală. Este vorba de agitația tineretului sătesc, dintr-un sat de pe malul Dunării, În preajma lucrărilor pentru unificarea organizațiilor de tineret din țară. Tinerii demască un fiu de chiabur, Ene, care se strecurase În rândul organizației locale de tineret pentru a o demobiliza, a-i submina
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ă). Traian Demetrescu, Mille, Gheorghe din Moldova, satirizează ipocrita morală a familiei burgheze și glorifică suferințele prostituatei, luată În această epocă drept simbol al demnității umane călcată În picioare de o societate bazată pe inechitate socială, pe exploatare. (Ă). Această agitație culturală, respectul mărturisit pentru prima dată sub forma aceasta, pentru munca intelectuală, crează În mase o adevărată emulație culturală. Acest lucru are ca rezultat nu numai ivirea unei serii Întregi de intelectuali legați prin activitatea lor de clasa muncitoare, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În relief. Directorul uzinei - Pavel Ilie - cei șase activiști trimiși de la Comitetul Central, În frunte cu Dumitru Matei, În fine, comuniștii ridicați din sânul muncitorimii locale - aceștia sunt cei care pun În mișcare uzina și oamenii săi, educă printr-o agitație susținută (Ă). Ceea ce n-a fost totuși suficient adâncit de scriitor În ceea ce privește unele personaje pozitive, este caracterul personal, individual al acestora, care apare destul de schematic. Omul viu dispare adesea În dosul paravanului ideologic-politic al gândurilor și vorbelor sale. De aici
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
clasei muncitoare, ca treaba să Înceapă, să meargă bine, să fie cum se spune „pusă pe roate”. (Ă). O astfel de construcție gigantică seamănă cu legendara facere a lumiiă Și aici, pe locul gol, Începe ca printr-o voință demiurgică agitația vieții. (Ă). Drum fără pulbere e tocmai istoria unei astfel de noi geneze: La Început a fost pustiul se intitulează primul capitol. (Ă). Petru Dumitriu s-a străduit să Înfățișeze activistul de partid, În trăsăturile lui scriitorul a căutat să
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
revoluționar a comuniștilor pentru un regim omenesc În lagăr; apoi lupta pentru organizarea unor legături strânse Între toți deținuții politici sub conducerea nucleului revoluționar al comuniștilor, În vederea unor acțiuni unitare; În fine, și mai presus de toate, munca politică de agitație continuă, susținută, curajoasă, În jurul celor mai arzătoare probleme ale ceasului: realitatea crâncenă a războiului, demascarea caracterului de jaf și cotropire al atacului Germaniei hitleriste Împotriva Uniunii Sovietice. (Ă). Puține sunt În roman aspectele care par „create” și de altfel acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Pavli. După cum este cunoscut, izbucnirea revoluției bolșevice în Rusia și înlăturarea țarului au produs un puternic seism pe întregul front răsăritean. Evenimentele de la Petrograd au avut un puternic ecou și în România, unde militarii ruși au început să provoace numeroase agitații. Factorii politici din țara noastră se temeau că și ostașii români ar putea fi „contaminați” de virusul revoluției. Din dorința de a anula efectele propagandei bolșevice, care propovăduia realizarea unei reforme agrare radicale, regele Ferdinand a promis soldaților români, pe
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
un prinț francez (cardinalul de Bourbon, unchiul lui Henric al IV-lea, un moment recunoscut rege sub numele de Carol al X-lea, dar care moare în ianuarie 1593, sau ducele de Mayenne). Dar cei 16, extremiști și demagogi, întrețin agitația și exercită chiar, pentru un moment, o adevărată teroare. Stările generale reunite la Paris de Mayenne refuză, în aprilie 1593, soluția spaniolă, referindu-se la legea salică, dar mai ales dintr-o răbufnire naționalistă. Or, la 25 iulie 1593, Henric
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Regenta mai întîi se înclină, apoi, pe 26 august, pune să fie arestați trei parlamentari, printre care popularul Broussel. Imediat, Parisul se acoperă de baricade. Dînd înapoi încă o dată la sfatul lui Mazarin, Ana îl eliberază pe Broussel, dar cum agitația continuă, părăsește în secret Parisul, în noaptea de 5 spre 6 ianuarie 1649 cu tînărul rege și cu Mazarin și se refugiază la Saint-Germain-en-Laye. Parlamentul organizează rezistența, adună trupe și primește sprijinul cîtorva mari seniori și al lui Paul de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
frontul comun de care se izbește adesea puterea regelă: clasele populare, strivite sub impozite și temîndu-se de o nouă presiune fiscală, își găsesc aliați printre notabilii locali, amenințați în privilegiile lor și în puterile lor tradiționale. E adevărat că de îndată ce agitația populară se transformă în dezordine, acești notabili se desolidarizează de aliații lor din ajun și se alătură regelui, garant al ordinii publice. 17. Domnia personală a lui Ludovic al XIV-lea (1661-1715) Ludovic al XIV-lea își exercită puterea personală
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
lui Law (1715-1723), guvernul cardinalului Fleury (1726-1743) înseamnă o perioadă de pace în exterior și de prosperitate economică în interior. Sfîrșitul domniei lui Ludovic al XV-lea (1743-1774) este marcat de două războaie grele, de creșterea deficitului financiar și de agitația parlamentelor. Ludovic al XVI-lea, rege în 1774, este constrîns să convoace stările generale. Regența (1715-1723) Reacția. La moartea lui Ludovic al XIV-lea, strănepotul său, în vîrstă de cinci ani, devine Ludovic al XV-lea. În ipoteza acestei eventualități
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
verificate ale colbertismului, preocupat să mențină pacea în exterior, ordinea și prosperitatea în interior. El susține eforturile lui Orry, controlor general al Finanțelor, care reușește să echilibreze bugetul și încurajează activitatea economică, în plină creștere. El face față unei noi agitații janseniste susținută de parlament și marcată în special în 1729-1731 de manifestațiile al căror teatru este cimitirul Saint-Médard la Paris: vindecări neexplicate și scene de convulsii. El obține în 1738, pentru regele detronat al Poloniei, Stanislas Leszczynski, socrul lui Ludovic
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
reacția este imediată: parlamentele refuză înregistrarea edictului de instituire, stările din Bretagne și din Languedoc și Adunarea clerului protestează și refuză să plătească. În cele din urmă, regele cedează în parte și renunță la a impune a douăzecea parte clerului. Agitația continuă totuși, parlamentarii pretextînd o nouă înviorare a afacerii janseniste pentru a se pune la adăpost împotriva despotismului (1752-1756). Războiul de Șapte Ani. În plus, după o spectaculoasă răsturnare a alianțelor care, în 1756, determină Prusia să se reconcilieze cu
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și apelează la Choiseul, care devine secretar de stat la Afacerile străine în 1758, apoi la Ministerul de război în 1761, și care va juca practic, pînă la căderea sa în dizgrație, în 1770, rolul de Prim Ministru. Choiseul și agitația parlamentară. Acest mare senior loren, inteligent, nepăsător și sigur de el, nu poate redresa situația militară, dar reușește cel puțin să limiteze pagubele cu ocazia negocierilor franco-engleze, care, la ieșirea din Războiul de Șapte Ani, duc la semnarea tratatului de la
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
În primele săptămîni ale lui 1789, în timp ce se înmulțesc broșurile și foile periodice, francezii iau cuvîntul în toate parohiile Franței, cu ocazia redactării *caietelor de doleanțe și pregătesc alegerile în cadrul circumscripțiilor (numite baillages, n.t.), totul într-o atmosferă de agitație și de criză cerealieră consecutivă recoltei slabe din 1788 și iernii grele care urmează. În sfîrșit, la 5 mai 1789, stările generale se deschid la Versailles: ceea ce se va numi în curînd "Ancien Régime" (Vechiul Regim) își trăiește ultimele zile
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de la 14 iunie 1800, îi determină pe ruși să se retragă, pe austrieci să semneze la Lunéville, la 9 februarie 1801, un tratat care îl confirmă pe cel de la Campoformio. Englezii sînt deci din nou singuri și, preocupați de o agitație internă și de nemulțumirea irlandeză, măsurînd de asemenea puterea franceză, preferă să negocieze. Pacea de la Amiens, semnată la 25 martie 1802, readuce astfel pacea continentului, care nu o mai cunoscuse din 1792. Prestigiul Primului Consul este deci imens. Dar, pentru
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
către ceea ce ar putea deveni un proletariat industrial și nu intră pe calea unei revoluții agricole, Franța rămîne în afara marilor mutații și lasă Anglia să-și mărească avansul. Economia, căreia nu-i plac șocurile, a făcut ca Franța să plătească agitația pe care a cunoscut-o în acest sfert de secol. DOCUMENT 1 Prefectul Imperial 1. Lucien Bonaparte, ministru de Interne, către prefecți (26 aprilie 1800): "Orice idee de administrație și de ansamblu ar fi distrusă dacă fiecare prefect ar putea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
defectele burgheziei timpului său, Ludovic-Filip este un rege bourbon, dornic să-și afirme autoritatea personală în fața puterii ministeriale. El nu își atinge scopurile decît începînd din 1840. La începuturile sale, regimul, în efervescența născută în revoluție, trebuie să facă față agitației muncitorilor, răzmerițelor stîrnite de societățile secrete republicane frustrate de victoria lor, intrigilor legitimiștilor. Noul regim va extinde oare reformele liberale și va susține mișcările revoluționare care tocmai izbucneau în Europa? Este promisiunea cabinetului Laffitte și a "partidului mișcării". Dar, la
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
apogeul lor, dialectele locale rămîn la loc de cinste. Populația orașelor se întinde de la lumea prăvăliilor și a meșteșugurilor, care ține de burghezia populară, la acele "clase periculoase" din suburbii, populație flotantă, dezrădăcinată, gata să se alăture celei mai mici agitații, noi "barbari" în ochii bugheziei. Muncitorii, "clasele lucrătoare" constituie un grup eterogen. În preajma lui 1848 încă, muncitorii din marea industrie reprezintă aproximativ un sfert numai din mîna de lucru. Situația dominantă este cea a muncitorului care lucrează într-o mică
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și mai ales impozitul impopular de 45 de centime pe franc însoțesc o situație financiară dezastruoasă. La sfîrșitul "zilei de 15 mai" principalii șefi socialiști și, printre ei, Barbès și Blanqui, sînt arestați. Atelierele naționale, considerate ca un focar de agitație, sînt dizolvate la 22 iunie. Această măsură provoacă un adevărat război civil, scurt (din 23 pînă în 26 iunie), dar sîngeros. Se înfruntă estul Parisului, revoluționar și muncitoresc, și vestul burghez. Trupele comandate de generalul Cavaignac, călit în războaiele din
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
face rapid, în beneficiul avîntului economic al anilor 20, care continuă creșterea economică începută în primii ani ai secolului și continuată în timpul războiului. Dificultățile sociale născute din creșterea prețurilor, reîntoarcerea la economia de pace, exemplul revoluției sovietice suscită o vie agitație socială în 1919 și 1920. Teama de pericolul revoluționar întărește coaliția electorală a Blocului național la legislativele din noiembrie 1919. Ea trece de la radicalii clemenciști la dreapta, neînglobînd extrema dreaptă. Majoritatea radicalilor și socialiștilor, adversari ai Uniunii sfinte din 1917
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
tradiție radicală, ca Prim Ministru, intrarea în guvern a unor centriști raliați, punerea problemei unei "societăți blocate" prin declarație guvernamentală dovedesc voința de deschidere. Statul se străduiește să dezvolte negocierea contractuală în relațiile de muncă. Guvernul frînează mișcările sociale și agitația grupărilor de stînga. Dar o parte a majorității sale, conservatori în sînul UDR gaulliste, republicani independenți care vor să-și marcheze specificitatea, critică o politică considerată prea puțin fermă. În aceeași perioadă, stînga necomunistă se reorganizează în jurul noului Partid Socialist
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Fleury, 237 Pace și prosperitate, 237 Începuturile Războiului de succesiune a Austriei, 238 Ultima parte a domniei lui Ludovic al XV-lea (1743-1774), 239 Războiul de Succesiune a Austriei și consecințele sale, 239 Războiul de Șapte Ani, 240 Choiseul și agitația parlamentară, 240 Maupeou și triumviratul, 241 Începutul domniei lui Ludovic al XVI-lea (1774-1789), 242 Turgot, 242 Necker, 243 Calonne și Brienne, 244 Către stările generale, 245 Documente: 1. Sistemul lui Law, văzut din provincie, 2462. Ludovic al XV-lea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
distrus de război. Prin intermediul protagonistului, Gabriel Donici, tânăr pictor de talent, Ț. se apropie de dramă creatorului conștient de harul sau, dar constrâns de lipsuri materiale și excedat de alegerea pe care o face în iubire. Așa cum orașul, cu toată agitația și atmosfera lui de bună dispoziție și plezirism, pare condamnat la extincție, soarta tânărului pictor se curma brusc. Sub semnul poetic al amintirii, scriitorul închipuie tablouri pline de dinamism, asemenea forfotei orașului în care locuitorii, sfidând moartea ce bântuise în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]