10,591 matches
-
oropsiții și amărâții ăștia și, printr-o simplă apăsare de buton i-a teleportat în cel mai liniștit, cel mai frumos și cel mai îmbietor colț al Raiului. Aici curgea un pârâiaș cu lapte de bivoliță, îndulcit cu miere de albine de salcâm, iar în arinii de pe maluri atârnau provocatori și apetisanți caltaboși și cârnați usturoiați făcuți din carne de urs, de porc mistreț și de căprioară, tăvăliți din belșug în piparcă ungurească, alături de franzele proaspete și rumenite și gogoși făcute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fi fost adus aici, în această pădurice mirobolantă, în mod cert nu s-ar mai fi apelat la serviciile Fiului Domnului pentru resuscitarea lui, ci în parfumul amețitor al florilor de salcâm, pe fondul zumzăitului cantabil și liniștitor al neobositelor albine el, mortul Lazăr -, ar fi înviat instantaneu, chiar dacă ar fi fost trecut râul Stix de 365 de zile. Parfumul florilor de salcâm te îmbătau, te amețeau, făcându-te să te crezi în Rai ori în grădinile suspendate aparținând alteței sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
jignire personală impardonabilă. Și a reacționat pe măsură. Ce ai, mârțoagă tebecistă? Te-a pălit somnul, ai? Las' că te scol eu, mortăciunea dracului! Sus! Sus! Și, din mila infinită a bunului Dumnezeu care iubește copii ca un tată de albine, precum și cu binecuvântarea harului Sfântului Duh, corpul meu căzut, slab și înfometat a fost din nou beneficiarul unei cizme bine lustruite direcționată de ochiul atoatevăzător al creatorului suprem către zona postero-inferioară a trupului meu costeliv, dislocându-mă pe cale aeriană la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
gălbui atât de necesar și hrănitor. Acesta curgea într-o cuvă de unde era luat și pus în recipiente. Nu mai văzusem așa ceva. Curgea lin, egal, într-un flux continuu, plăcut la vedere și binemirositor, de parcă ar fi fost miere de albine ori poate sfântul mir atins de frunțile noastre păcătoase la biserică, după terminarea slujbei, de cuviosul preot. Nu peste mult timp a revenit și morarul-șef. Ținea în mână o pâine. O pâine obișnuită, făcută din făină albă, frumos rumenită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să supraviețuiesc fără ajutorul altcuiva. Simplul gest al căutării unui pahar cu apă devine lung, dureros, anihilant. Nu mai am alimente, frigiderul este gol și nu pot cumpăra nimic; mănânc coji de pâine veche și niște resturi de miere de albine dintr-un borcan uitat. Brusc, toate celelalte obiective ale vieții mele de "postdoc" (cursuri, proiecte de cercetare, lecturi aprofundate cu creionul în mână etc.) par a nu mai avea nici o importanță în fața supraviețuirii imediate. În fine, mă pot mișca. Nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
greci; un studiu prin care arăt irefutabil că Regele Soare nu s-a gândit niciodată să cucerească Polul Sud; pun la punct un exercițiu prin care stabilesc că, mai spre zilele noastre, un tanc nu poate ținti exact într-o albină, pe când o albină poate ameți turela unui tanc; de asemenea, am în proiect un robot care nu poate dansa twist cu o fată frumoasă și nici tango cu o femeie senzuală. Ca și Heyerdahl, vă voi ține la curent cu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
prin care arăt irefutabil că Regele Soare nu s-a gândit niciodată să cucerească Polul Sud; pun la punct un exercițiu prin care stabilesc că, mai spre zilele noastre, un tanc nu poate ținti exact într-o albină, pe când o albină poate ameți turela unui tanc; de asemenea, am în proiect un robot care nu poate dansa twist cu o fată frumoasă și nici tango cu o femeie senzuală. Ca și Heyerdahl, vă voi ține la curent cu tot ce voi
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cu numele inclusiv copiii. Țesătorul curții Takats Goia Andrei are un fiu căsătorit, care locuiește în sesiune cu el. Mai are trei fii Andrei, Gheorghe și Marci și o fiică Eva. Posedă două vaci, patru porci și trei stupi de albine. Pământ nu are de niciun fel, dar în calitate de țesător al curții primește anual 6 câble de secară și 3 câble de porumb. Afară de acestea mai primește ciorapi, o țundră, o pălărie și o pereche de cisme, precum și un salariu convenit
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
A.P.ul, ultimul recensământ al animalelor din perioada comunistă ne arată că și în gospodăriile oamenilor din sat se mai aflau 32 vaci, 468 bivolițe, 39 cai, 5 măgari, 512 porci, peste 1550 capete ovine, 19 capre, 31 familii de albine și peste 3800 păsări de curte. A se reține însă că practic, întregul profit al acestei forme de exploatare a resurselor ceapeului reveneau sub o formă sau alta statului comunist proprietar. Tot în această perioadă a fost deschisă calea transfăgărășană
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și diversificate. Elevii lor vin la școală deschiși la suflet, fără rețineri, cu plăcere, își pregătesc temeinic temele, participă activ și cu mult interes la lecții. Clasa de elevi a unui bun învățător oferă, în timpul lecțiilor imaginea unui stup de albine. Fiecare copil muncește sârguincios, iar la fiecare întrebare se ridică o pădure de mâini agitându se, care exprimă dorința fiecărui copil de a răspunde. Mobilurile sau motivele potențează energetic și afectiv activitatea de învățare (ca de altfel orice activitate umană
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de ceartă, nelipsită în mai toate cuplurile de vârsta lor. Când m-au condus la mașină, gazdele mi-au pus în portbagaj o sacoșă cu pere (boierești), cu câțiva știuleți de porumb pentru fiert, cu un borcănel de miere de albine în care sunt concentrate nectarul, lumina și parfumul florilor de tei, precum și două eșantioane de vin (alb și negru) din producția proprie. Toate acestea fiind argumente că sunt trăitori pe pământ, nu într-o cutie de cuptor a unui bloc
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ei de a recurge la abacul nativ cu cele zece degete ale mâinilor se puteau distinge în acea trudnică muncă pentru școlarii începători. Pentru noi, oaspeții asistenți, aspectul era emoționant și trăiam sentimentul că ne aflăm în preajma unui stup de albine. Minunat spectacol! Deprinși cu astfel de treburi, copiii care terminau de rezolvat exercițiile închideau caietul, îl așezau la marginea pupitrului și cu mâinile la spate așteptau în liniște următoarea activitate. - Sunt mulțumit că toți copiii au lucrat repede și bine
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
vegetația sălbatică alcătuiește un huceag răcoros și îmbietor. Acolo își desfășoară Dumitru Dascălu trudnica sa muncă de închegare și finalizare a ultimului său volum, susținut fiind de adierea ușoară a vântului, de foșnetul discret al frunzelor, de zumzetul monoton al albinelor, aflate într-o neîncetată agitație și căutare, de ciripitul păsărelelor adăpostite în copacii rămuroși, de țârâitul invariabil al greierilor, de cântecul îndepărtat al unui cocoș, cu care își gratulează iubitele, de aerul încărcat de arome plăcute și nedefinite. Toate acestea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
a deschis ochii asupra altor bucurii ale vieții, febra aceasta a cititului, pasiunea de a cunoaște, a rămas câtva timp în scădere. Dar tot ce a intrat în ființa noastră, în anii aceia senini, tot ce am adunat, ca harnice albine, din florile înțelepciunei și ale artei umane, a fost averea noastră sufletească, tezaurul pe care l-am prefăcut și mărit mai târziu, dar fără care nimic din ce am adunat în urmă n-ar fi avut preț. * Am și avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
forme politice), prea puține s-ar fi putut adapta curentelor de dinafară și necesităților timpului. Se cuvine, cu îndoite pasuri și sârguințe a ne porni spre câștigare în parte a celor întârziate", spune Gh. Asachi în chiar primul număr al "Albinei". Calea aceasta, a imitărei și importărei, care a provocat, e drept, multe erori și excese (s-ar fi putut altfel?), a fost considerată de mulți ca inutilă și chiar nefastă. Sunt unii care nici azi nu iartă bonjuriștilor, pașoptiștilor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Convorbirile. Nume ilustre; sau aproape; pline de strălucire și de prestigiu în orice caz. Gloria lor întunecă pe a predecesorilor, pe a lui Asaki, a lui Russo, a lui Negri, a lui Kogălniceanu ca și pe a vechilor, admirabile publicațiuni: Albina, Dacia literară, Steaua Dunărei, Propășirea și în fine a României literare, acea "soră bună a Convorbirilor" cum o numește Alecsandri. Spunând aceasta, mă refer în particular la primele două decenii, ale Junimii, adică la acea parte din existența sa, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
inițiativa sărbătorirei centenarului presei moldovene. Să nu-și închipuiască cineva că, ocupându-ne de acest lucru, noi nu ne-am gândit decât la Iași și Moldova. Știam bine că, de fapt, centenarul presei ieșene era și centenarul celei bucureștene. Că "Albina românească" a lui Asachi a apărut la 1 Iunie 1829, când "Curierul românesc" al lui Eliade Rădulescu avea deja aproape două luni de existență (el apăruse la 8 Aprilie, același an). Dar ne dădeam tot atât de bine seama ce răspundere ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
are exact vechimea celei din București. Ba, dac-ar fi să credem un document ale cărui afirmații nu s-au putut verifica până acum, primul ziar românesc (în Principate, cel puțin) ar fi apărut la Iași, cu câteva decenii înaintea "Albinei" lui Asachi. Aceasta s-ar fi petrecut pe la 1790, în timpul ocupației austriace. (E curios: Albina și Curierul au apărut tot în timpul unei ocupații străine, sub cea rusească). Într-un memoriu apărut în Analele Academiei Române, d. N. Docan reproduce următoarea notă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cărui afirmații nu s-au putut verifica până acum, primul ziar românesc (în Principate, cel puțin) ar fi apărut la Iași, cu câteva decenii înaintea "Albinei" lui Asachi. Aceasta s-ar fi petrecut pe la 1790, în timpul ocupației austriace. (E curios: Albina și Curierul au apărut tot în timpul unei ocupații străine, sub cea rusească). Într-un memoriu apărut în Analele Academiei Române, d. N. Docan reproduce următoarea notă extrasă din foaia oficială austriacă, datată 3 Martie 1790: "Ca raritate trebuie să mai semnalez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
anumite laturi, uneori chiar și pe cele ascunse. Carlina îl vedea pe Alin uluitor de frumos, șaten și foarte chipeș cu o fizionomie agreabilă. Se afla la apogeul frumuseții. Era adolescent în momentul acela și ademenitor ca o miere de albine. Dumnezeu știa cel mai bine de ce îl crease desăvârșit. Cu siguranță avea Cel de sus un plan măreț pentru viitor, bine pus la punct pentru el și fără îndoială marea lui înțelepciune nu avea să se irosească în zadar. Trăirile
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
acceptul dat. În ultimul timp, din cauza jocurilor care îl acaparaseră, nopțile îi erau pline de insomnii, iar ziua era abătut și apatic. Această din urmă provocare era o partidă misterioasă și îl vrăji. Noaptea se topea încet ca mierea de albine și analizând bine situația își dădea tot interesul să nu se vadă cumva trudind ca un zilier pe undeva. Se gândea că trebuia să depună efort maxim pentru a nu face greșeli prostești. Pe parcursul jocului observă că adversarii rămași nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fii cura joasă. Chiar dacă îmi iau toată casa și mă obligă să stau în altă parte, nu te teme: am să găsesc eu pe undeva un colțișor unde să-mi pun capul bătrân în care numele tău zumzăie ca o albină de aur. Te iubesc, fata mea dragă. Nu te supăra dacă sunt obligată, din prudență, să te mai cert câteodată; pentru fiecare cuvânt aspru, un milion de mân gâieri pe chipul tău cald și luminat de flacăra interioară a inteligenței
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
consulului austriac și a celui englez și ulterior a poliției, care a pus „la umbră” (În temniță) câțiva „bandiți”. În loc ca, la rândul lor, publicațiile moldovenești să se lupte cu prejudecățile populare care generau astfel de Întâmplări tragice, ziariștii de la Albina românească - ziar editat la Iași de Gheorghe Asachi - se războiau, dimpotrivă, cu publiciștii care dădeau În vileag astfel de prejudecăți. Și anume, cu „vânătorii de novitale”, cu „condeiul Încărcat de negreală”, de la „foile transilvane de toate limbi[le]”. „În lipsă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
spiritul de solidaritate de care dau dovadă evreii : „Evreii au Încredere unul În altul”, „Evreul ține cu evreul și boierul cu boierul” (proverbe germane), „De obicei, boierul ține cu boierul, țăranul cu țăranul și evreul cu evreul”, „Evreii sunt ca albinele de câmp, unul ia partea tuturor” (proverbe ucrainene) (3, p. 77). În 1881, Mihai Eminescu sublinia aspectul negativ al „solidarității evreiești” : „Deprinși a se organiza repede și lesne, ca orice popor vechi, ținut la un loc prin solidaritate de rasă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
frumusețea de un verde crud, ce aștepta cu nerăbdare timpul potrivit să inspire aerul proaspăt de primăvară. Pădurea se primenea cu miresmele ce-o înconjurau de peste tot, de la puzderia de lăcrămioare până la toporași, brebenei și alte flori de primăvară. Harnice albine zburau din floare în floare, adunând nectarul despre care se spune că a fost băutura zeilor și despre care se credea în vechime că-i face nemuritori. Zeci de fluturi își învârtejeau aripile multicolore, întorcându-le pe toate părțile, parcă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]