5,391 matches
-
a dus la pervertirea unei trăiri religioase autentice și la frecvente abateri de la conduita morală firească pentru o persoană a cărei viață se așteaptă a fi închinată divinității. Păcatul cel mai imputat și mai des criticat în povestirile care fac aluzie la decăderea clerului (și sunt douăzeci astfel de istorisiri în Decameron) este cel al concupiscenței, al dorinței trupești necontrolate. De cele mai multe ori, pentru a și atrage victimele feminine, păcătoșii în sutană dau dovadă și de viclenie. Un călugăr tânăr (și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și credulitatea unui om simplu care își încredințează soția unui preot, don Gianni din Barolo, de o viclenie aparte, ce pretindea că are puteri miraculoase și ar fi putut-o transforma în iapă. Descrierea ritualului acestei metamorfozări este presărată cu aluzii licențioase, căci totul nu era decât o încercare de a profita trupește de o femeie naivă și de a încornora un soț „cam prostănac”549. Pentru a-și atrage „prada” de partea sa, călugărul din mediul rural (VIII. 2) oferă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
îngrijită, lipsa unei cunoașteri reale a dogmelor Bisericii, superficialitatea și naivitatea credinței, care se limita la afișarea unui simplu pietism, a unei afecțiuni căutate față de realitățile înconjurătoare. Un alt personaj chaucerian legat de sfera Bisericii este călugărul, „om plimbăreț”553, aluzie ironică a naratorului la degringolada ordinelor monahale în Evul Mediu, cu o statură impozantă și afișând mândrie în mersul său, are o ocupație ce a devenit o adevărată patimă, vânătoarea. Se înfățișează, ca și stareța, îmbrăcat după moda zilei și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fel de literatură pentru femei, pentru că, Boccaccio speră ca scrierea sa să-i aducă Andreei plăcere și delectare în timpul liber, cartea ilustrând exemple ale unor personaje feminine virtuoase și povestiri fermecătoare. Autorul are convingerea că destinatara lucrării va ignora orice aluzii licențioase, de care povestirile nu puteau face abstracție, și va reține doar acele exemple ce merită toată lauda. Naratorul clarifică din Introducere faptul că va vorbi despre femei păgâne și nu creștine, deoarece acestea din urmă au fost deja lăudate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
alegi din viața lor,/ 185 tot din literatura veche, ridicată la rang de model suprem și apreciată la superlativ, deoarece și în incipitul acestei opere regăsim motive des folosite de autor: lauda adusă cărților 675, elogiul adresat poeților francezi 676, aluziile mitologice, momentul temporal al primăverii, visul. Poetul englez are ca model predecesorii italieni, Francesco Petrarca și Giovanni Boccaccio, Legenda femeilor cinstite, în special Prologul ei, împărtășește același interes, pe care îl arătase și Povestirea călugărului, pentru faima, despotismul și căderea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
copii. Aeete pecetluiește dispariția Medeei, atunci când îi poruncește să stea la masă alături de Iason. Tezeu îi lasă moștenire fiului său, Demophon, nu doar aspectul plăcut, dar și modul infidel de a le trata pe femei. În ultima legendă intuim o aluzie incestuoasă în discursul bizar al lui Egiste către fiica sa, Hypermnestra, căreia îi cere să-și ucidă logodnicul, Lyneu, ce-i era și verișor, amenințând-o cu moartea și nu putem să nu 716 Ibidem. 717 G. Chaucer, Legenda..., p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
această povestire, este cel mai lung și mai reușit din punct de vedere stilistic, dând impresia unei vitalități extraordinare și a veridicității. Se pune un accent deosebit pe detaliile vestimentare, pentru a se păstra într-un con de umbră, misterios, aluziile directe la corporalitatea femeii.908 Personajul feminin are o inteligență nativă, un spirit practic și un simț al umorului care o fac mai mult decât simpatică: acceptă, după o scurtă ezitare inițială, avansurile și atențiile lui Neculai, un chiriaș al
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Priam, și Criseida, în a căror poveste de dragoste un 947 „Numele celor mai multe personaje apar în Iliada lui Homer, dar cititorii medievali aveau cunoștințe restrânse despre această epopee sau chiar nu auziseră de ea, și oricum Homer nu face nicio aluzie la vreo poveste de dragoste între cele două personaje” Robert O. Payne, op. cit., p. 1. (trad. n.) 255 rol decisiv îl are și vărul tinerei văduve, Pandaro, ce regizează întâlnirile acestora și încurajează relația înfiripată. Nevoită să meargă în tabăra
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ceva complementar laturii masculine, deoarece felul său de a aborda personajul feminin sau lumina în care îl portretizează este diferit de la o operă la alta și uneori chiar în cadrul aceleiași scrieri.988 Părerea noastră este că autorul englez, în ciuda unor aluzii ironice antifeministe, rămâne un mare iubitor al acesteia și tocmai latura critică prin care o percepe dovedește nu o idealizare gratuită, lipsită de verosimilitate, ci un realism obiectiv: Chaucer insistă pe faptul că femeia nu este o creatură eminamente negativă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o teorie, nici mai mult dar nici mai puțin decât o teorie. Ea se verifică oarecum parmenidian, oricum circular adică mi-e indiferent de unde pornesc pentru că tot acolo ajung. 3. PISTOLUL LUI EMINESCU Pentru a se vedea cum polemizau prin aluzii amicii lui Eminescu despre anumite momente fixe din existenta poetului, readucem în discuție „chestiunea pistolului” poetului. Este vorba, de data aceasta, despre o amintire a lui D.Teleor din 1903. Un fost redator la ziarul Timpul, notat cu majuscula „R.
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
23 de ani, în toamna anului 1903. Amănunt nu lipsit de semnificație, Weininger și-a luat viața în casa lui Beethoven din Viena, omul în care el vedea întruchiparea geniului. În cartea sa, al cărei subtitlu Datoria geniului este o aluzie la Weininger, Ray Monk, biograful lui Wittgenstein, se exprimă categoric în ceea ce privește pecetea pe care a lăsat-o asupra acestuia strigătul disperat al lui Weininger: „Iubirea și dorința sexuală nu sunt doar fundamental diferite, ci se exclud reciproc. În despărțirea strictă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a esențialismului care străbate îndeosebi prima jumătate a textului Cercetărilor vizează și Tractatus-ul, în măsura în care se acceptă că scrierea postulează o realitate subiacentă, situată dincolo de fenomene. Pears însuși nu este însă sigur în această privință. Tractatus-ul - crede el - ar conține și aluzii (hints) „că filozofia este atât de diferită de știință, încât rezultatele ei nu pot fi socotite teorii de nici un gen“26. Și Paul Engelmann, cel care a fost interlocutorul favorit al lui Wittgenstein în faza finală a elaborării Tractatus-ului, a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
limbajul Tractatus-ului, care folosea cuvinte într-un sens neobișnuit, de exemplu «obiecte» și «imagini», sau introducea noi expresii, ca «propoziție elementară» și « stare de lucruri atomară», limbajul lecțiilor sale nu prezenta enigme. El folosea limbajul gândirii comune. Nu exista nici o aluzie mistică, nici o referire la ceea ce nu poate fi spus. Ceea ce nedumerea era folosirea de exemple pitorești care în ele însele erau ușor de înțeles, dar la care miza (the point) urmărită putea scăpa. Era ca și cum ai asculta o parabolă fără
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
atunci cînd se remarcă printr-o vorbă de duh. Voltaire - model de spirit pătrunzător și ironic - ne ajută să Înțelegem mai bine În ce constă această agerime de gîndire, sau de limbaj: „Denumim spirit cînd o comparație nouă, cînd o aluzie fină; aici, folosirea exagerată a unui cuvînt luat Într-un sens și Înțeles Într-altul dincolo, o legătură delicată Între două idei puțin asemănătoare, o metaforă singulară; sau căutarea esenței unui lucru care nu se dezvăluie de la Început; este arta
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ani de trăit în Franța nu reușise să elimine puternicul accent spaniol pe care îl avea atunci când conversa în franceză. Cu atât mai puțin se puteau încrede într-un„tăietor de varză“, cum îl numise ironic Richelieu pe Mazarin, făcând aluzie la originea burgheză a acestuia, pe care îl acuzau că prelungise Războiul de Treizeci de Ani numai pentru a se îmbogăți. Pe cât era de mare aversiunea parizienilor față de regina mamă și de primul ministru, pe atât de mare era simpatia
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
franceză. Caterina de Medici, soția lui Henric al II-lea, l-a invitat pe celebrul Nostradamus la curte pentru a face o serie de profeții. Ludovic al III-lea avea inscripționat pe blazonul său o balanță stilizată, care era o aluzie la semnul zodiacal sub care era născut. Ne vom opri în continuare asupra unui alt eveniment misterios care este în strânsă legătură cu nașterea lui Ludvic al XIV-lea, care nu este menționat prea des în literatura oficială. Am menționat
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
extinderea palatului Versailles. Utilizarea Visului lui Polifil ca sursă de inspirație pentru arhitectura castelului lui Fouquet a fost remarcată chiar de mediul artistic francez. La Fontaine, un fidel admirator al administratorului șef, a scris Le Songe de Vaux, find o aluzie la lucrarea Songe de Poliphile. în afară de La Fontaine, o serie de artiști și oameni de litere precum Nicolas Poussin, Charles de Perrault, Charles Nodier sau Gérard de Nerval au folosit lucrarea Visul lui Polifil drept model. Pe lângă opera Visul lui
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
castelului și cu cât era mai mare și mai bine consolidat, cu atât se subînțelegea că stăpânul castelului este mai puternic. Le Vau renunța la acest mod brutal, medieval, de exprimare a puterii seniorului și se axează pe simboluri și aluzii discrete, care impresionează prin măreția și bunul lor gust. într-o scrisoare particulară, arhitectul explică intențiile sale:„Așa cum soarele este emblema regelui, am ales cele șapte planete pentru a fi subiectul tablourilor din cele șapte părți care compun apartamentele, într
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
De exemplu, în Salonul lui Apolo, pictura intitulată Augustus construind portul de la Misenum trimite la construcția portului La Rochelle. Un alt exemplu este cel oferit de pictura din salonul lui Mercur, intitulată Ptolemeu II Philadelphus în biblioteca sa, care face aluzie la construcția marii biblioteci din Alexandria. De fapt este o alegorie a încercărilor de extindere a bibliotecii regale de către Ludovic al XIV-lea. Pentru a amplifica impactul vizual, camerele erau decorate cu mobilă masivă de argint. Din păcate, în 1689
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
cele patru anotimpuri. în apartamentele băii, simbolismul este compus dintr-un amestec de mister, mitologie și simboluri secrete. Unul din motivele des folosite în decorațiunile interioare este cel al zeiței Păcii care o îmbrățișează pe zeița Abundenței. Probabil este o aluzie discretă a artiștilor care încercau să-i atragă atenția războinicului Ludovic al XIV-lea că economia franceză avea nevoie de stabilitate pentru a se putea redresa. Statuile de marmură sunt dispuse în nișe atent proporționate: Venus, Mercur, Bachus și Apollo
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
fost obligați să-i dea curs fără a pune întrebări. Câțiva ani mai târziu, când regele a povestit întâmplarea, a avut grijă ca persoanele implicate adică soțul încornorat și soția adulterină sa nu fie descoperite nici măcar de cea mai fină aluzie. în lumina oferită de memoriile vremii, reușim să ne imaginăm personalitatea complexă a celui care a fost Regele Soare. Prin caracterul său, a reușit să creeze un tipar, cel al monarhului absolut. Autoritar și galant, invidios și generos, copilăros și
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
culese cu un corp mai mic! „Poarta e mai mare decât casa!”, glumește Russo. Același D. Russo mai recomanda ca indicele să se facă nu numai pentru numele proprii sau lucrurile cari revin În text; chiar dacă e vorba de o aluzie la un nume sau lucru, fără ca numele sau lucrul să fie pomenit expres În text, chiar atunci e de neapărată nevoie ca În indice să se puie o trimitere (p. 84). Să spunem că Într-o pagină de istorie avem
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
sau lucru, fără ca numele sau lucrul să fie pomenit expres În text, chiar atunci e de neapărată nevoie ca În indice să se puie o trimitere (p. 84). Să spunem că Într-o pagină de istorie avem următoarea mențiune sau aluzie la regele Burebista: „Văzând permanenta stare de beție a unor locuitori, regele a ordonat să fie distruse toate viile, cei care ar fi făcut vin pe ascuns urmând a fi aspru pedepsiți”. Noi știm că fapta cu pricina aparține lui
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
vedere tehnic, indicarea paginii cu numele care nu apare efectiv ar urma să fie făcută Între paranteze ascuțite, dacă numele mai apare la alte pagini: Burebista: 6, 19, <68>, 80, ceea ce Înseamnă că la pagina 68 se face doar o aluzie la numele lui Burebista. Dacă numele respectiv ar apărea o singură dată În text, Însuși numele ar putea fi pus Între paranteze ascuțite (<Burebista>: 68). Se recomandă să se menționeze nu doar inițiala, ci prenumele Întreg, acolo unde acesta se
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
tot ceea ce se editează sub egida Academiei sau a Președintelui Înaltului for se situează mai presus de lege. Cum altfel s-ar putea explica faptul că, mai nou, plagiatul a devenit o modă academică? (Mușat, 2002, pp. 5-6) Autoarea face aluzie, evident, la acuzațiile de plagiat aduse tratatului privind Istoria românilor. Într-un număr din România literară, Ioana Pârvulescu arăta că, În cartea Viața cotidiană În perioada interbelică, de Ioan Scurtu, publicată la Editura RAO În 2001, Într-un capitol dedicat
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]