5,099 matches
-
o viață, / Lerui-ler, lerui-ler,/ Ning peste sănii călătorite în ceață; /săniile ruginesc la poarta raiului,/ Caii pasc iarba sfântă în cer..., / Cling-cling! Lerui-ler! (Ninge). Există o vizibilă interferență între peisajul bucovinean și peisajul moral, dominat de o tristețe difuză a amurgului vieții, poezia senectuții fiind mai persistentă în versurile ce vor intra în volumul postum Sonete (1983), din care se reține Acteon, unde mitologicul vânător este transformat de zeița Artemis, surprinsă goală la scăldat, într-un cerb ce aleargă peste poieni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
situează definitiv în zona lirismului autentic, purtător al principalelor calități care l-au impus pe autor în conștiința literară a epocii. Poetul devine un „estet al melancoliei” (Eugen Simion), un cântăreț al peisajelor toamnei, al luminii care se stinge în amurg și al „somnului crizantemelor”: „O, dalii, tufănici și crizanteme, / Flori târzii, flori de toamnă - / De aramă, de purpură steme / Peste paloarea grădinilor brumate, / Un sentiment nelămurit mă tot îndeamnă / Să vă iubesc mai mult decât pe toate. // Corola rece o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
către neliniște), filtrată de o conștiință bine cumpănită, își face din timp ecranul metafizic pe care sunt proiectate marile întrebări existențiale. Timpul se constituie, de asemenea, în fundalul structurant al estetismului baconskyan, care invocă, din perspectiva unei culturi aflate în amurg, „primăvara florentină” a lui Dante și Botticelli, ale căror umbre ilustre domină Piazza della Signoria din Florența: „Târziu sună pașii celui din urmă./ Turnul și steaua e tot ce-a rămas./ Printre statui întunericul/ naște călugări cu glugi./ Luna coboară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
a autorului, născută dintr-un imaginar terorizat de apropierea morții, trece și asupra iubirii, ale cărei gesturi capătă înfățișarea grotescă a dansurilor macabre medievale: „Ultimul drum al tău trece prin nimfe/ scheletice, prin răvășite membre/ de paradis bolnav” (Eros în amurg). Corabia lui Sebastian (1978), volum publicat postum, contopește jurnalul și poezia într-un univers liric ce păstrează, în linii mari, caracteristicile definitorii ale cărții anterioare: spaima și sentimentul golului, al neantului, încercate pe o corabie aflată în derivă - imagine alegorică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
caracteristicile definitorii ale cărții anterioare: spaima și sentimentul golului, al neantului, încercate pe o corabie aflată în derivă - imagine alegorică a societății de consum, în care, pe urmele gândirii lui Spengler, goana după bunăstare materială a Occidentului este echivalată cu amurgul culturii și spiritualității: „Ce impecabilă mașină e această civilizație. De ce oare desăvârșirea dă un presentiment al morții?” Ca teoretician al literaturii, alături de contribuția decisivă pe care și-a adus-o la reinstaurarea lirismului în poezia românească de după 1947 - cea mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
limba ta strămaternă”. Într-o zi am dat de o fotografie pe care n-ar fi trebuit să o văd... Îmi petreceam vacanța la bunica, în orașul acela de la marginea stepei rusești, în care nimerise după război. Era într-un amurg de vară cald și leneș, care îneca odăile într-o lumină liliachie. Lumina aceea puțin cam ireală se așternea pe fotografiile pe care le cercetam în fața unei ferestre deschise. Erau cele mai vechi poze din albumele noastre. Imaginile din ele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
erau acoperiți cu o blană groasă de promoroacă, și să împingi ușa grea, care ceda cu un icnet scurt foarte viu. Iar acolo, în încăpere, puteai să stai o clipă fără să aprinzi lampa, privind ferestruica joasă inundată lent de amurgul violet, ascultând cum șuieră la geam rafalele ninsorii. Cu spatele rezemat de soba încălzită, Charlotte simțea cum îi pătrunde încet căldura sub palton. Își lipea mâinile înghețate de piatra călduță și soba era parcă inima uriașă a acelei izbe vechi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aversă... Mergeam pe străzile vechi ale Saranzei, alcătuite numai din izbe mari înnegrite de vreme. Sub streașina uneia dintre ele, am reușit să ne găsim adăpost. Strada, sufocată de căldură în urmă cu o clipă, s-a cufundat într-un amurg rece, măturat de rafale de grindină. Era pavată ca pe vremuri - cu lespezi mari, rotunde, de granit. Ploaia a făcut să urce dinspre ele un miros puternic de piatră udă. Priveliștea caselor s-a estompat de după un văl de apă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
planetă. Și fluturi negri stranii - smocuri mari de cenușă - zburătăceau în văzduh. Nimeni nu putea pricepe cum putuse orașul, doar în câteva ore de război, să se transforme în șirurile acelea de carcase înnegrite. Trenul înainta încet, parcă bâjbâind, în amurgul carbonizat, sub un soare care nu-ți mai rănea ochii. Se obișnuiseră deja cu mersul șovăitor și cu cerul plin de vuiete de avioane. Ba chiar și cu șuieratul strident de deasupra vagonului, urmat de șfichiuitul gloanțelor pe acoperiș. Părăsind
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
scurt care i-a trezit vecinii. Cufărul era plin cu ziare vechi! În zăpăceala din dimineața aceea, luase cu ea cufărul siberian... Fără să poată încă să-și creadă ochilor, a scos o filă îngălbenită și, la lumina cenușie a amurgului, a citit: „Deputații și senatorii, fără divergențe de opinie, răspunseseră cu un zel deosebit la convocarea adresată de domnii Loubet și Brisson... Reprezentanții marilor corpuri legiuitoare se reuneau în salonul Murat...” Cu un gest de somnambul, Charlotte a închis la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pustietatea albă a Volgăi iarna, sălciile cu crengile lor subțiri alcătuind un hățiș străveziu de-a lungul malului și, înecată în zăpadă, o barcă pe jumătate dezmembrată, ale cărei tălpici alimentau focul nostru barbar de lemne. Dansul flăcărilor făcea parcă amurgul mai dens, senzația efemeră de confort, mai pătrunzătoare. De ce oare i-am povestit atunci întâmplarea aceea și nu alta? Pesemne că existase un motiv, un început de conversație care îmi sugerase subiectul acela... Era un rezumat, foarte scurtat de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
trăgând cu ochiul când zăream convoiul pe șinele înguste împresurate de păpădii și de mușețel... Glasul ei m-a călăuzit în seara aceea. Am ocolit hățișurile de la marginea Stalinkăi, am văzut ultimul vagonet care luneca pierind în penumbra călduță a amurgului. Până și micul convoi răspândea un miros inimitabil de cale ferată, puțin înțepător, și care îndemna pe nesimțite la lungi călătorii hotărâte în momente de fericită nesăbuință. Din depărtare, prin ceața albăstruie a serii, am auzit plutind un melancolic „cu-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în fața televizorului până la unu dimineața. Eu, savurând acest preludiu al libertății de adult, încercam să-mi întârzii în fiecare zi mai mult întoarcerea acasă: la ora nouă, la nouă și jumătate, la zece... Petreceam serile la o intersecție care, în amurgul de toamnă și cu un ușor efort de imaginație, dădea naștere la o iluzie surprinzătoare: a unei seri ploioase într-o metropolă din Occident. Era un loc unic în mijlocul largilor bulevarde monotone din orașul nostru. Străzile care se încrucișau acolo
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să se gândească, instinctiv - animalul era unica baliză în mijlocul unduirii nesfârșite a nisipurilor. Ca într-un vis (aerul liliachiu avea vacuitatea înșelătoare a viselor), a reușit să se apropie de animal. Saigak-ul nu a fugit. Charlotte, în lumina vagă a amurgului, a văzut pete negre pe nisip - sânge. Animalul s-a prăbușit, apoi, mișcând violent din cap, s-a smuls de pe jos, s-a legănat pe picioarele lungi, care tremurau, a făcut câteva salturi dezordonate. A căzut din nou. Fusese rănit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
m" œQhÄ ‘OœQh šaƒar ‘Qyp"h we 9orQk ‘al b"mtQy ’"reț YHWH ’ElohQy Te>"’ÄÖ šemÄ (Am 4,13): „El este cel care plăsmuiește munții și făurește vântul și-i dezvăluie omului gândul sau; cel care face zorile și amurgul și pășește peste înălțimile pământului: Domnul Dumnezeul oștirilor este numele său.” (t.n.) ó-zekor ’ eÖ BÄr’Qk" bmQy beƒórotQk"... (Qoh 12,1a): „Adu-ți aminte de Creatorul tău în zilele tinereții tale...” (t.n.) Acest nume este participiul prezent
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Introducere În antropologia culturală: mitul și ritul Cuprinstc " Cuprins" Cuvânt Înainte 7 De la cuvinte la concepte 11 De la amurgul mitului... 11 ...la triumful logosului 20 Rit, ceremonie, liturghie 23 Mit și mitologie 25 Definiții generale 25 Note constitutive ale mitului 32 Ritul: definiții și tipologii 43 Caracteristici generale 45 Tipologia riturilor 50 Ritul și obișnuințele, eticheta, ritualizările 59 Universul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
școlilor de gândire din antropologie și felului În care acestea au conceput studiul mitului și al ritului. Sper să am puterea și timpul de a-l realiza, Închizând astfel cercul euristic. De la cuvinte la conceptetc "De la cuvinte la concepte" De la amurgul mitului...tc "De la amurgul mitului..." Cuvântul mit nu este un termen neutru, creat de savanți pe baza identificării fenomenelor denumite de acesta și a analizei riguroase a caracteristicilor specifice. Dimpotrivă, el este un termen-„relicvă”, un termen pe care civilizația
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
antropologie și felului În care acestea au conceput studiul mitului și al ritului. Sper să am puterea și timpul de a-l realiza, Închizând astfel cercul euristic. De la cuvinte la conceptetc "De la cuvinte la concepte" De la amurgul mitului...tc "De la amurgul mitului..." Cuvântul mit nu este un termen neutru, creat de savanți pe baza identificării fenomenelor denumite de acesta și a analizei riguroase a caracteristicilor specifice. Dimpotrivă, el este un termen-„relicvă”, un termen pe care civilizația europeană și, odată cu ea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o anume melodicitate, a lui P.-P., adunată postum, în 1896, este aceea a unui melancolic timid și însingurat, pierdut în reverii sau urzind sfioase gânduri de dragoste. Poetul e un afectuos, de o duioșie aproape feminină. Peisajul cernit al amurgului, toamna, cu cerul plumburiu străbătut de umbrele sinistre ale corbilor, îi declanșează acestui senzitiv o stare apăsătoare de urât, de spleen (ca în poezia simbolistă) și o melancolie tulburată, vag, de presentimentul morții. Prin atmosfera deprimantă provocată de spectacolul naturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
cerul plumburiu străbătut de umbrele sinistre ale corbilor, îi declanșează acestui senzitiv o stare apăsătoare de urât, de spleen (ca în poezia simbolistă) și o melancolie tulburată, vag, de presentimentul morții. Prin atmosfera deprimantă provocată de spectacolul naturii în destrămare, Amurg, Dies irae (după Leconte de Lisle) sau Sfârșit de toamnă îl prevestesc pe G. Bacovia. P.-P. este însă, în primul rând, un eminescianizant. Lirismul lui, în care răzbate sunetul pur al ingenuității, cuprinde totuși atâta autentică simțire, câtă să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
o atitudine obiectivă, cinstită. Cotidian de informații cu un tiraj semnificativ, D. găzduiește în paginile sale știri și rapoarte despre evenimente culturale, fără a le acorda însă o poziție privilegiată și fără a comenta extins pe marginea lor. În articolul Amurg și zori din primul număr, Al. Vlahuță crede că în condițiile împlinirii idealului național „înaintea noastră mijesc zorii zilei pe-o lume nouă”. I. Al. Brătescu-Voinești se referă la triumful democrației prin acordarea votului universal, la semnificația actului unirii Transilvaniei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286645_a_287974]
-
frig... Și ceasurile trec în neștire. Când aud șuieratul înfiorător al crivățului care stinge viața în treacătul său, mă gândesc la zilele însorite petrecute acolo, pe țărmuri îndepărtate ale Sud-Estului Asiei și Oceaniei. Mii de gânduri mă împresoară în extazul amurgului, când întreaga natură se acoperă cu o haină fantastică; mii de visuri vin de mă îngână cu-ale lor poetice ademeniri, și printre gânduri și printre visuri țara mea se arată mie ca o mamă iubitoare ce mă cheamă la
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
au dus de-a lungul timpului pe alte meleaguri europene, asiatice, africane sau americane, unde am trăit clipe de mare intensitate emoțională materializate prin numeroase articole publicate În ziare și reviste și apoi În ciclul de lucrări tipărite Între 2006-2010: Amurgul Zeilor, Trezirea Dragonului, Paradisul Pierdut, Nemurirea Mogulului. Și când prietenii zâmbind m-au Întrebat care este următoarea escală? Răspunsul a venit prompt - zona Pacificului. Sosise Clipa Australă!!! Pentru aceasta am Început să mă documentez În biblioteci și arhive, pe internet
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
pildă grâul, orzul și porumbul să fie cultivate pe terenurile aceleiași ferme pentru boabe, furaj verde și fân pentru vite. luna mai se organizează Barossa Valley Balloon Regata - imagini superbe din văzduh, realizate din baloane colorate În zori și În amurg. Vinurile provenite din podgoriile lui R. Schomburgk și J.E. Seppelt se bucură de o binemeritată faimă. Barossa găzduiește un festival de muzică În fiecare an, În octombrie, recitaluri de muzică clasică au loc În bisericele luterane. În anii impari, la
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
În Australia de la Moreton Bay la Port Essington În cursul anilor 1844 și 1845, de dr.Ludwig Leichhardt, Halle, 1851. Iată un fragment: „Seara se apropia, soarele era pe cale să apună și noi ne Încordam vederea În lumina nesigură a amurgului În speranța de a zări verdele viu care anunță apropierea unui creek, sau Încercam să urmărim zborul de săgeată a unui porumbel a cărui bătaie de aripi trezea noi speranțe, dar care până la urmă Însemna pentru călătorul rătăcit o dezamăgire
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]